Studii în străinătate …de ce aş pleca, de ce nu m-aş întoarce…

img_0100.JPG

[articol publicat în STUDENT FUN, ediţia nr. 3, mai 2008]
De Alina Gâdoiu

În ţara tuturor posibilităţilor, dacă îţi doreşti să evadezi, ai o mulţime de posibilităţi. Dacă mai eşti şi tânăr, ba chiar student, ai şi mai multe motive să faci acest lucru. Fie că optezi pentru un program de muncă în străinătate, fie că doreşti să studiezi într-un altfel de mediu academic, porţile îţi sunt larg deschise. Trebuie doar să vrei…
De mai mulţi ani încoace, studenţii din România, cu o situaţie şcolară bună sau chiar foarte bună pot opta pentru un stagiu de studiu în străinătate. Această perioadă poate să varieze între 3 şi 9 luni pentru forma de învăţământ cu licenţă, sau chiar mai mult, în cazul masteratului sau a doctoratului ajungând chiar şi la 3 ani. Cuantumul unei burse depinde de ţară de destinaţie şi acoperă parţial sau total cheltuielile de şedere şi transport. Aşadar te poţi descurca rezonabil, dacă nu chiar foarte bine. Totul ţine de tine şi cât de mult eşti dispus să cheltuieşti în perioada cât eşti plecat.
Din păcate însă, cu fiecare an, tot mai puţini studenţi sunt interesaţi de o astfel de experienţă. Acei câţiva însă, care au înţeles cât de important e să-ţi deschizi orizontul şi să priveşti mai mult decât în jurul tău, s-au interesat din timp cum pot aplica pentru un astfel de program de studiu în străinătate, au participat la interviu şi la câteva luni au pornit spre ceea ce urma să fie un nou început.

– Ce spun studenţii despre astfel de experienţe ?

Am stat de vorbă cu nişte studenţi care au beneficiat de tot felul de burse în străinătate şi le-am cerut câteva impresii la întoarcerea în ţară. Încercam să aflu ce i-a determinat să plece şi ce i-a împiedicat să rămână, după încheierea stagiului. Curios e că părerile lor sunt atât de apropiate, de parcă s-ar fi consultat între ei, înainte de a-mi da un răspuns. Probabil că ideea de nou ne sperie de cele mai multe ori, dar în acelaşi timp ne oferă încredere în noi şi în puterile noastre.

– Ce avantaje ai ?

Iată care sunt avantajele de care beneficiază un student bursier în străinătate: posibilitatea de a studia în cele mai prestigioase universităţi din lume, contactul cu un grad înalt de civilizaţie şi cu o nouă mentalitate, contribuiţia în formarea unei generaţii capabile să răspundă exigenţelor profesionale ale ţărilor civilizate şi ale Europei, independenţa, dorinţa de a încerca ceva nou, de a învăţa într-un cu totul alt stil decât cel cu care te-ai obişnuit, colegi noi, prieteni din toate colţurile lumii şi o viaţa complet diferită, perfecţionarea limbii străine, o formă rentabilă de a studia în străinătate, posibilitatea de a călători în lume, de a cunoaşte oameni noi. În ceea ce priveşte sistemul academic, îmi trec prin minte următoarele atuuri: diversitatea specializărilor, experienţa multiculturală, condiţiile foarte bune. E bine de ştiut că majoritatea universităţilor din străinătate acordă burse studenţilor foarte buni, ce acoperă o parte din cheltuielile de cazare şi masă. Aceste instituţii fiind foarte dezvoltate, pot oferi studenţilor cunoaşterea şi încercarea unui nou sistem de învăţământ, diferit faţă de cel din ţara natală.

– Există probleme la întoarcere ?

Din păcate însă, există şi nişte riscuri ce trebuie să ţi le asumi atunci când revii în ţară. Sunt nişte probleme neprevăzute, la care sigur nu te-ai fi gândit când ai pornit în căutarea unei astfel de experienţe. Cei mai mulţi dintre cei care au plecat la astfel de burse s-au plâns, spunând că o dată întorşi nu li s-a recunoscut nici măcar o materie. Pentru ce atâta efort depus pe meleagurile străine? Care mai e rostul atunci să faci şcoală într-o altă ţară? Sau de ce să te mai întorci ? Există şi răspunsuri la aceste întrebări. Fie accepţi situaţia aşa cum e, adică recuperezi toate materile din semestru, pentru a fi pregătit să îţi susţii toate examenele din sesiune, fie decizi să te întorci. În general, studenţii, care fac impresie bună prin şcolile străine, au şansa, oferită de către universitatea destinaţie, de a-şi continua studiile acolo. La finalul şcolii, le este asigurat un loc de muncă foarte bun. Prea puţini sunt cei care rămân. Mulţi preferă să se întoarcă şi să implementeze aici, ce au studiat dincolo.

– Live from Athens

Privind din perspectiva cazului meu, a celui care a trăit pe propria piele o astfel de experienţă, pot spune cu mândrie că am studiat într-una din cele mai mari capitale europene, Atena. Înveţi, inevitabil, să te descurci singur, printre străini. Am reuşit să studiez şi să vorbesc o limbă destul de grea, putând să fac faţă unor situaţii mai mult sau mai puţin plăcute. Am legat prietenii cu oameni din toate colţurile lumii, schimbând idei şi împărtăşind obiceiuri care mai de care mai ciudate şi mai interesante.

– Nicăieri nu e ca acasă

Ideea e că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, poţi crea şi clădi lucruri măreţe, chiar şi în ţara ta. De fapt, totul depinde de tine. Susţin cu tărie că astfel de experienţe merită trăite din plin, trebuie să ştii să profiţi de şansa care ţi se oferă, la timpul şi momentul potrivit. Sunt perfect de acord că e bine să mergi, să vezi, ca să-ţi deschizi noi orizonturi, să vezi diferenţele de mentalitate. Este o etapă importantă în procesul de maturizare al oricărui student. Dar e vital să ştii şi când să spui STOP. Tot ce e frumos, are mai devreme sau mai târziu un sfârşit. Trebuie doar să ştii când este acel moment. Acum doar amintirile şi fotografiile mă mai leagă de toate acele clipe frumoase. Doar imaginile mai pot vorbi …

Ani de studenţie …

[articol publicat în STUDENT FUN – ediţia nr. 3, mai 2008]
De Alina Gâdoiu

Să fii student e un lucru serios, nimic pe lume nu poate fi mai frumos…

A trecut aproape un an de când am spus “adio” vieţii de student, trecând la un alt nivel, acela de masterand şi angajat. Anii de studenţie îi las acum în urmă, dar pot spune că i-am trăiat aşa cum am crezut eu mai bine, implicându-mă în asociaţiile studenţeşti (vezi ASUO), fiind mereu în preajma colegilor şi studenţilor, ascultându-i şi încercând să îi ajut mereu. Acum nimic nu mai e la fel …
Privesc în trecut şi îmi aduc aminte de 7 iunie 2007, când în faţa a peste 600 de oameni aflaţi în Sala Mare a Teatrului de Stat, îmi citeam speech-ul. Era ziua în care studentul de ieri devenea absolventul de azi. Emoţii, ochi înlăcrimaţi şi regretele că nu mai suntem studenţi au fost o parte din elementele care descriau sentimentele pe care le simţeam cu toţii în acele clipe. Îmi treceau prin minte cei 5 ani minunaţi, în care am studiat, şi totodata am învăţat să am nu doar colegi ci şi prieteni adevăraţi, 5 ani în care ne-am maturizat, ne-am lărgit orizonturile şi în final am devenit putem să o spunem, independenţi. Îmi amintesc cu drag de profesorii noştri, de fiecare curs, seminar sau laborator, pe care de multe ori le înduram cu greu şi la care uneori ori ne făceam chiar dispăruţi, invocând diverse motive mai mult sau mai puţin obiective. Nici emoţiile fiecărei sesiuni nu le pot uita, mai ales a primeia, dar nici a celorlalte, pentru că fiecare era diferită în felul ei, nici orele şi nopţile nedormite încercând să învăţam pentru câte un examen… dar nici ciornele, pe care uneori le pierdeam prin buzunare şi le găseam atunci când memoria ne juca feste…

Au fost momente şi momente, atât bune, cât şi mai puţin bune, dar important e că le-am trecut cu bine! Impreună! Acesta este farmecul adevarat al anilor studenţiei. Sunt foarte multe clipe frumoase: ieşiri, zile de naştere, excursii, evenimente, festivaluri, dar în final amintirile sunt singurele, cele care ne mai leagă de toţi aceşti ani minunaţi …

Du-mă acasă măi tramvai

siemens.jpg

[articol publicat în 24FUN, săptămâna 2-8 mai 2008]
De Alina Gâdoiu

Din ciclul “Bucureşti, Bucureşti cât de drag îmi eşti”, voi continua pelerinajul prin capitala noastră. De fiecare dată când ajung pe acolo, mă ia cu ameţeli şi dureri de cap. Şi spun asta dintr-un motiv arhicunoscut deja: aglomeraţia. Fie că străbaţi drumurile cu mijloace de transport în comun: tramvai, autobuz sau metrou, fie că alegi o modalitate mai comodă (oarecum) sau mai elegantă, şi aici mă refer la maşina proprie sau taxi, distanţele îţi par câteodată kilometri greu de străbătut şi ore pierdute aiurea în trafic. Mi s-a întâmplat zilele trecute (chiar cu o oră înaintea debutului meciului Steaua – Poli Timişoara) ca traseul liniei 41 (Stadionul Ghencea – Piaţa Presei Libere), pe care îl parcurgeam de obicei în maxim 15 minute, să dureze o oră jumătate. Chicoteli, înghionteli ale pasagerilor sau înjurături la adresa vatmanului sunt doar câteva dintre caracteristicile experienţei mele în tramvaiul bucureştean. Trebuia să o văd şi pe asta … Practic, ăsta e mersul “firesc” al lucrurilor prin Bucureşti de fiecare dată când plouă şi în paralel au loc evenimente sau meciuri importante: aglomeraţie şi nervi încordaţi la maxim.
M-am întors acasă, mulţumindu-i Celui de Sus că Oradea noastră nu a ajuns încă în acest hal. Nici nu apuc bine să pun punct frazei mele, că şi dau ochii cu celebrul tramvai Siemens. Abia lansat în circuit, era deja supraaglomerat. Motivul este unul de la sine înţeles: toată săptămâna trecută locuitorii urbei noastre au avut şansa de a circula gratuit cu nouă achiziţie, în valoare de aproape 3 milioane de euro. Am urcat şi eu, în ciuda aglomeraţiei, dorindu-mi doar un singur lucru şi amintindu-mi de celebrele versuri: “du-mă acasă măi tramvai / du-mă acasă, ce mai stai / du-mă la căsuţa mea / cu portiţă şi cişmea”…
În final, bucuroasă că ajunsesem întreagă la destinaţia dorită, mi-am promis să evit pentru o bună perioadă mersul cu tramvaiul, fie şi el tramvai vienez şi să practic mersul pe jos, dacă tot face piciorul frumos!

Siguranţa în Ghencea este asigurată de o companie orădeană

[articol publicat în 24FUN, săptămâna 2-8 mai 2008]
De Alina Gâdoiu

Sub cupola în care an de an, Marian Vanghelie, primarul sectorului 5 din Bucureşti, organizează celebrele “Vanghelioane”, având mii de invitaţi, a avut loc săptâmâna trecută Expo Security. Oradea a fost reprezentată de câteva companii de IT, ce au prezentat o gamă largă de soluţii de securitate, de la supraveghere video, control acces şi pontaj, ticketing pentru ski, ştrand sau parcare şi multe altele.

– Sistemul de securitate din Ghencea prezentat la expoziţie

Una din inovaţiile expoziţiei a constat-o sistemul de ticketing şi control acces al stadionului Ghencea, stadionul oficial al echipei Steaua Bucureşti. Întreg sistemul este implementat de la A la Z, de către compania orădeană Dec IT, specializată în soluţii la cheie. Astfel, pe baza buletinului, suporterului i se scanează datele, care apoi sunt introduse într-o bază de date şi reţinute acolo în eventualitatea în care acesta are un comportament anormal (vezi aruncarea brichetelor etc.), intrând într-o aşa-numită “listă neagră”, ce monitorizează toate aceste persoane, cărora pe viitor nu li se mai permite accesul pe stadion la alte meciuri. Imediat ce informaţiile personale au fost salvate, pe ecranul monitorului (vizibil suporterului) îi apăre imaginea tribunei, iar acesta are posibilitatea de a alege locul dorit. În funcţie de poziţionare, i se emite un bilet cu cod de bare, utilizabil o singură dată, şi tariful aferent locului (acesta este diferenţiat în funcţie de locul ales: tribuna principală, suporteri, presă … ). Odată emis biletul, vizitatorul poate intra în stadion după ce a plasat în mod corect biletul în cititorul situat în turnicheţi. Sistemul este supravegheat video şi nu permite accesul persoanelor neautorizate. De remarcat este faptul că un sistem similar cu cel de pe Ghencea, dar nu atât de complex, a fost dezvoltat de aceeaşi firmă şi pe stadionul “Dan Păltinişianu”, apărţinând echipei Poli Timişoara.

– Alte noutăţi în domeniul securităţii

Pe lângă sistemul din Ghencea, considerat cel mai complex sistem de ticketing şi control acces pentru stadioane implementat vreodată în Europa de Est, vizitatorilor Expo Security li s-au prezentat şi alte noutăţi în domeniul securităţii: de la camere de supraveghere video cu rază de supraveghere de până la sute de metri, imprimante termice pentru emiterea de tichete de acces la evenimente, stadioane, de la PC-uri industriale şi până la sisteme de alarmare, antiefracţie, antifurt, de detecţie a gazelor, la echipamente şi accesorii disponibile poliţiei sau jandarmeriei: uniforme şi îmbrăcăminte de serviciu, căşti, echipament de protecţie pentru faţă şi corp, măşti şi îmbrăcăminte de protecţie, maşini blindate, geamuri armate de protecţie, echipamente şi dispozitive de semnalizare.

– Despre Expo Security

Expo Security este cel mai mare eveniment de referinţă pentru industria sistemelor de securitate, poliţie, alarmare şi protecţie civilă contra incendiilor şi dezastrelor din România. Între 21 şi 24 aprilie, în Pavilionul Central al Romexpo Bucureşti, şi-au dat întâlnire peste 90 de expozanţi, atât din ţară cât şi din străinătate (Croaţia, Spania sau Italia). Ajuns la ediţia a XI-a, Expo Security s-a desfăşurat concomitent cu alte 3 expoziţii: ROMCONTROLA (expoziţia internaţională de instrumente şi aparatură de măsură şi control), ROMENVIROTEC-SEP (expoziţia internaţională de echipamente şi tehnologii pentru protecţia mediului) şi RENEW ENERGY (expoziţie internaţională de tehnologie regenerabilă).

Bucureşti, Bucureşti, cât de drag îmi eşti (?) …

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 4-10 aprilie 2008]
De Alina Gâdoiu

Bucureşti, vânt puternic … Gara de Nord, taximetrişti nervoşi … un km = 7,7 Ron. Toţi îţi deschid uşile maşinilor în speranţa că nu vei observa tariful afişat … Peste tot aglomeraţie mare, pregătiri pentru Summit-ul NATO. Bucureştiul a fost gazda celui mai mare eveniment de ordin politic din acest an, fiind locul de întâlnire al celor mai importante personalităţi politice, de la Bush, Sarkozy sau Putin şi până la cei mai de seamă ziarişti internaţionali. Cu toate aceastea, nu e nevoie de un eveniment atât de special pentru o aglomeraţie obişnuită de Bucureşti. E firesc de altfel, căci capitala noastră a fost în ultimii ani sufocată de numărul tot mai mare de autovehicule, dar şi de provincialii dornici de afirmare în oraşul de pe Dâmboviţa. Bucureştiul de odinioară e înlocuit acum de un loc plin de oameni stresaţi şi agitaţi, de mall-uri, de maşini luxoase sau de localuri de fiţe. Doar Casa Poporului, Arcul de Triumf şi alte câteva monumente te mai duc cu gândul la ce a fost cândva “Micul Paris”. Nimic nu mai e din tot ce a fost, dar oricum nici nu ne-am mai dori să fie, căci am vrut democraţie şi o avem, cu toate că suntem departe de semnificaţia ei. Vrem să arătăm lumii că avem o capitală modernă, dar uităm de murdărie sau sărăcie şi trimitem home-less-ii înapoi în provincie, iar câinii comunitarii îi închidem măcăr până trece Summit-ul … Aşa ştim noi să arătăm că suntem curaţi, ascunzând ce se întâmplă cu adevărat. Important e să ne aducem aminte şi de clipele frumoase, de cei care le-au creat, de oamenii valoroşi, de personalităţile marcante, dintre ele amintindu-i pe regretaţii George Pruteanu sau Gică Petrescu care frumos spunea “Bucureşti, Bucureşti, cât de drag îmi eşti … “

Oradea prezentă la Târgul de Turism al României

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 4-10 aprilie 2008]
De Alina Gâdoiu

În perioada 27-30 martie a avut loc în incinta Romexpo Bucureşti, cea de-a 19-a ediţie a Târgului de Turism al României. Manifestarea a debutat cu o conferinţă de presă în sala Nicolae Iorga a Romexpo. Cuvântul de deschidere l-a avut George Cojocaru, directorul general al Romexpo, care s-a arătat deosebit de încântat de această ediţie, catalogînd-o drept cea mai reuşită şi mai plină de oferte de până acum. Totodată, Cojocaru a dorit să sublinieze şi faptul că pe lângă Târgul de Turism în paralel se desfăşoară alte două expoziţii: “Concomitent mai avem două expoziţii interesante în pavilionul central, pentru copii Kidexul şi – tot în acest complex şi legat de turism – cea de sport şi agrement”. În sală s-a aflat şi Ovidiu Silaghi, Ministrul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului, Turismului şi Profesiilor Liberale, precum şi oaspeţi, oficialităţi sau reprezentanţi ai companiilor expozante.

Târgul de Turism al României 2008 şi-a propus să strângă sub acelaşi acoperiş agenţii de turism, asociaţii, reprezentanţi de hoteluri şi pensiuni şi transportatori din domeniul turismului. Oferta foarte diversificată de altfel (peste 300 de firme, dintre care 30% au fost străine) a atras peste 30.000 de vizitatori, care de-a lungul celor patru zile de expoziţie au venit în căutarea vacanţei ideale. Un sejur de sărbători într-o staţiune exotică poate ajunge şi până la o mie de euro de persoană. Cine preferă să schieze în afara graniţelor, de Crăciun, poate opta pentru un sejur de lux în Austria. O vacanţă la un hotel de cinci stele all inclusive ajunge chiar şi la 800 de euro de persoană. Cu toate acestea au fost oferte pentru toate buzunarele, iar curioşii aveau de unde alege!

Spre deosebire de ediţia precendentă, suprafaţa de expunere a târgului a crescut cu 10%, găzduind în premieră, participarea oficială a Spaniei, precum şi a regiunii italiene Sicilia. Standurile, amenajate care mai de care, au aparţinut atât companiilor româneşti, dar şi celor străine ca: .

Nici Oradea nu s-a lăsat mai prejos, fiind reprezentată de agenţii de turism şi tur-operatori, dar şi de DecIT, o companie dezvoltatoare de soluţii informatice ce a prezentat modalitaţi moderne pentru controlul acces hotelier, ticketing pentru expoziţii, evenimente, ski, ştrand etc.

Important e că turismul românesc abia acum începe să se dezvolte şi e clar face progrese!

Ar fi câteva cuvinte care descriu ce s-a întâmplat pe acolo: o explozie de bucurie, lumină, culoare şi un program de excepţie.

Vremea schimbărilor la JB

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 28 martie – 3 aprilie 2008]
De Alina Gâdoiu

Probabil cã şi astenia de primăvară are o parte de vină, dar oricum e clar, e primăvara schimbărilor. Recunoaştem sau nu, au fost tot mai multe în ultima perioadă. Privind puţin la evenimentele acestei luni în media orădeană, nu pot să nu remarc plecarea Ioanei Iuhas din Jurnalul Bihorean, urmată imediat de demisia redactorului-şef Alexandru Seres, apoi excluderea altor personaje din partidele politice, fel şi fel de răsturnări de situaţii … După ce te-ai obişnuit an de an cu aceleaşi personaje ce apar la TV sau prin ziare, eşti surprins să îi vezi mai apoi migrând care pe unde … unii ţintind mai sus, alţii constrânşi de împrejurări … Oricum, cel mai ciudat e sentimentul pe care îl lasă la plecare, e ca un gol de neînlocuit. Cu toate acestea, zilele trecute Seres a postat pe blog-ul personal vestea şocantă că demisionează din conducerea editorială a ziarului. La început am luat-o ca pe o glumă, însă lucrurile s-au arătat a fi foarte serioase. Publicaţiile locale au început să se ia la întrecere care dă mai multe detalii despre acest “declin” al JB. Însă cel mai ciudat lucru a fost că nici JB, nici portalul Bihon nu au postat această ştire “bombă” pentru cititori cotidianului. Care sunt adevăratele dedesubturi ale acestei poveşti, doar Alexandru Seres le ştie indiferent de tot ce s-a scris până acum. Totuşi promite că va reveni cu detalii … Nu l-am cunoscut, am vorbit doar de câteva ori prin intermediul e-mailului, însă mereu mi s-a părut un tip agreabil şi dornic de a-mi răspunde oricărei nelămuriri. Cu siguranţã, plecarea lui e un sfârşit, însă orice sfârşit aduce un nou început, iar evoluţia viitoare a jurnalistului Seres merită urmărită. Probabil cã “există viaţă mai bună şi după Jurnalul Bihorean”, cum zicea Ioana, dar probabil că şi viaţa în JB este una frumoasă, altminteri nu îmi explic cum de au stat atâta timp acolo …