La Mulți Ani, România mea!

Am intrat în luna decembrie. La Mulți Ani, România mea!

Nu îmi vine să cred cum mai trece încă un an. A fost un an foarte plin și aș putea spune că a fost cel mai frumos de până acum din viața mea. Aproape nu îmi vine a crede că din toate punctele de vedere a fost perfect. Spre deosebire de 2011 care a fost un an plin de … greutăți.

Am intrat în luna decembrie, o lună foarte frumoasă, dar pe de altă parte și foarte plină. Asta pentru că la Qubiz, avem de azi în două săptămâni, o activitate socială la o casă de copii în Ineu, iar spre seară, mult așteptată petrecere de Crăciun. Trebuie să le pregătesc așa cum se cuvine, căci avem și niste surprize, zic eu, drăguțte. Abia aștept! Apoi vine dragul Crăciun și de revelion, plecăm. Undeva departe. Într-una din acele țări la care visam de când eram mică … Am să spun, dar nu acum,

Mă bucur și sunt recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă. Pentru că săptămâna aceasta am avut două evenimente importante, care au ieșit foarte bine: O oră cu oameni din IT – prezentată de Marcel Anghel, Qubiz – pentru studenții din Universitatea din Oradea – specializarea Calculatoare – au fost peste 80 de studenți în sală; respectiv Maratonul de discursuri cu Oradea Toastmasters, unde am susținut și eu un discurs despre vise. Per Aspera Ad Astra sau Spre stele, atingându-ți idealul a fost titlul, oarecum foarte sugestiv.

Așadar, să înceapă luna decembrie! La Mulți Ani, România mea!

1 decembrie la Oradea

Ţin să menţionez înainte de a începe acest post, că nu vreau să critic munca nimănui. Eu apreciez evenimentele care se fac pentru oameni, însă trebuie să spun ceea ce am văzut astăzi. Entuziasmată de apariţia lui Adi Hădean la Oradea – unul dintre cei mai buni bucătari din România, sosit de la Cluj-Napoca – cu ocazia Zilei României, am hotărât să merg alături de întreaga familie să degustăm preparatele tradiţionale româneşti pe care şi-a pus amprenta.

Am ajuns în centru, lângă Primărie, loc în care se adunaseră câteva sute de persoane, care, la fel ca şi mine, aveau aceleaşi intenţii: de a degusta şi aprecia mâncarea făcută de Adi. Din păcate însă, la faţa locului, oamenii erau împinşi de către gardieni, pentru că fasolea cu ciolan se servea, în porţii mici, sub atenta supraveghere a forţelor de ordine. Atunci, gândul m-a dus spre organizatori, care ne-au povestit cu cât drag au pregătit întregul “ospăţ”. Sunt absolut convinsă că aşa a fost, dar la fel de convinsă sunt şi de faptul că nu şi-au dorit oameni care să se “bată” pentru un pic de mâncare. Nu am mai putut vedea întreaga imagine şi am decis să plec, puţin tristă de faptul că, apropo de cei 20 de ani trecuţi de la revoluţie, sunt încă atâţia oameni care mor de foame, care trebuie să accepte gesturile necugetate ale “miliţienilor” pentru un pic de hrană.

Am pornit agale spre Corso, tristă de tot ce am văzut, pentru a admira frumuseţea oraşului, frumuseţe care, pe zi ce trece este umbrită de sumedenia de magazine de tip “totul la 10 lei” sau “second-hand” deschise în defavoarea celor luxoase, care până nu demult atrăgeau prin sclipirea lor. Cu toate acestea, în magazinele care s-au instalat încet şi sigur în centrul nostru era plin de lume, fiindcă comercianţii au intuit foarte bine că în această zi îşi vor creşte vânzările, căci lumea are mai mult timp pentru plimbare şi cumpărături. Şi într-adevăr aşa s-a întâmplat.

Recunosc că am din ce în ce mai puţin timp pentru a privi tot ce se întâmplă în jurul meu, în oraşul meu, însă azi am bifat câteva schimbări esenţiale în Oradea. În primul rând am remarcat dezvoltarea rapidă a complexului Oradea Plaza (loc în care a avut loc o tragedie în luna mai a acestui an), în special frumuseţea clădirii, dar în discrepanţă cu blocurile gri şi casele foarte vechi din jurul ei. În al doilea rând am văzut un oraş curat sau tot mai curat. Mă gândesc că treptat ajungem şi noi în ton cu lumea vestică şi că locul al optulea din ţară pe care ni l-au asociat cei de la Capital îl merităm din plin.

Treptat, am şi uitat că întreagă plimbare era pentru degustare şi mi-am redescoperit oraşul. Mă duc să inspectez şi ce ne-au pregătit cei de la Era Shopping de ziua naţională.

La Mulţi Ani, România. La Mulţi Ani, Oradea.

1 Decembrie … obscur

Stau câteodată şi îmi aduc aminte ce vremi şi ce oameni …

A fost odată 1 decembrie 2008. 90 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Şi în curând vom sărbători şi 19 ani de la revoluţie. Deci, aşa cum am crede, România a trecut prin multe şi am putea afirma că în prezent trăim într-o ţară modernă şi prosperă. Teoretic, azi am sărbătorit Ziua Naţională. Teoretic, eu. Practic a fost mai … neagră situaţia.

An de an, ziua de 1 decembrie o aşteptăm cu bucurie, mai ales că era zi liberă. Anul acesta mai mult decât oricând, mi-am dorit-o să vină cât mai repede, cu atât mai mult cu cât cădea într-o zi de luni. Perfect aş fi putut spune. Cădea la ţanc după o lună plină de campanie. Bucuria mea nu a durat mult.

Mă aşteptam să fie o zi liniştită, să mă pot bucura de rezultatele muncii depuse de echipa de campanie, să fiu alături de familie şi chiar să le pregătesc o specialitate cu această dublă ocazie.

Cineva nu a vrut ca dorinţa mea să devină realitate. Pe la ora 15:00 am rămas fără curent. Mă gândeam că e doar o pană de curent trecătoare. Gluma începea să se îngroaşe. După lungi insistenţe la ELECTRICA ne-am putut “bucura” de curent, din nou, PATRU ore mai târziu! E inadmisibil aşa ceva! Am petrecut acest timp la lumina lumânărilor. Deloc romantic, cum poate ar crede unii. Şi aşa mi-am petrecut eu ziua de 1 Decembrie. Ce noroc au cei de la ELECTRICA că nu ni s-a ars niciun aparat în tot acel timp … că vedeau ei “bucurii” de ziua României!

Când am reintrat în contact cu lumea înconjurătoare,  şi deci cu mijloacele media, am aflat că alianţa PSD+PC a revenit din nou pe locul întâi. Mircea Geoană este convins că alianţa va face noul guvern. Să fie cum spun ei. În orice caz, am cu ce mă lăuda să ştie toată lumea. Am cu ce mă … Am şef senator!

Dar totuşi, ce tristă mi-a fost ziua naţională! … Şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea mea …

Ce îţi doresc eu ţie, dulce Românie?

Ţara mea de glorii, ţara mea de vis ? La trecutu-ţi mare, mare viitor!

La mulţi ani România! Deşi nu ştiu ce urări i-aş putea face ţării noastre, îmi doresc însă că alegerile care au avut loc ieri să îi fie benefice. Să se poată bucura de 4 ani de linişte şi timpuri bune. De un guvern capabil şi în curând, poate, de un nou preşedinte.

Tot azi, 1 decembrie, PRO TV aniversează 13 ani de când Andreea Esca intra pe post şi ne saluta: “Bună seara România!”. Era pentru prima dată când vedeam un post de televiziune adevărat. Primele filme, seriale, emisiuni de ştiri şi divertisment. Cele mai bune vremuri de televiziune românească, în opinia mea.

Acum, totul e o apă şi un pământ. Toţi caută rating, fără a mai conta cum îl obţin. Televiziuni ca OTV îşi fac simţită prezenţa tot mai mult în casele telespectatorilor. Românii s-au săturat de toate aceste mizerii. Vor altceva.

Ce îţi doresc eu ţie, dulce Românie ?

30 noiembrie 2008 – zi mare pentru România

Am auzit timp de o lună că 30 noiembrie este o zi mare pentru România. Păi atunci vom avea 2 zile mari pentru România, consecutiv! Asta apropo de ziua de mâine, 1 Decembrie – Ziua Naţională a României! O ţinem tot în zile mari.

De fapt, ziua de azi este importantă pentru viitorul României. Mergând la vot, oamenii pot schimba ceva. Fie ca votează un candidat, fie că, în formă de protest, votează în alb, românii simt nevoia de ceva nou. Chiar şi cei care nu se prezintă schimbă ceva, din păcate.

Astăzi, candidaţii pentru Senat şi Camera Deputaţilor dau un examen. Rezultatele muncii lor depuse timp de o lună de campanie electorală, dar şi de-a lungul activităţii lor politice, îşi vor face apariţia.

Precum un student, care s-a pregătit temeinic pentru un examen important din viaţa lui studenţească,  aşa şi politicianul îşi aşteaptă calificativul: ADMIS sau RESPINS. Desigur în locul pentru care candidează.

Despre votul uninominal s-a vorbit suficient de mult, de aceea nu am să intru în detalii. Informaţii suplimentare se găsesc în orice ediţie on-line a ziarelor româneşti. Ideea cea mai importantă este ca lumea să meargă la VOT şi să-l aleagă pe acela care îi va reprezenta în Senat sau Camera Deputaţilor.

Lucrul esenţial din toată această poveste este că o dată aleşi, vor avea mai multe birouri parlamentare în oraşele sau satele pe care le reprezintă, astfel încât omul de rând să îl poată vizita şi să-şi exprime păsurile. În acest sens, parlamentarul poate face presiuni asupra Primăriei în rezolvarea problemelor locuitorilor. Şi tot parlamentarul atrage fonduri de la Bucureşti pentru a-i sprijini pe “cei mulţi” cu ajutorul Primăriei.

Sunt chiar foarte curioasă de rezultatul alegerilor. Cu toate acestea, procedura votului uninominal mi se pare una tare anevoioasă. E ciudat că, după o lună în care am fost alături de un singur candidat, dar eu nefiind în colegiul său, să fiu nevoită să îl votez pe colegul lui din colegiul meu.

Totuşi, sper la vremuri mai bune. Încet-încet criza economică s-a instalat şi în ţara noastră. Noi aleşii vor trebui să găsească metode să putem trece cu uşurintă de această perioadă. Din păcate, primii care suferă din cauza acestei crize sunt cei cu venituri mici. Aleşii vor trebui să ţină cont de această categorie şi să îi ajute să depăşească aceste vremuri fără precedent în ultimii 80 de ani.

Care va fi culoare predominantă în noul guvern? Roşie, portocalie, galbenă? Oare într-adevăr culoarea catifelei de pe scaunele din Sala Mare a Primăriei Oradea se va schimba în roşu, aşa cum prezicea doamna Pop Lia (PSD+PC) ? Sunt câteva întrebări care într-un timp scurt îşi vor afla răspunsul.

Mă duc şi eu să votez. TU ai votat ?