24 FUN

Here I go again on my own (II)

Posted on

Here I Go Again on My Own. Adică 4 zile am zburat departe de Oradea noastră. Am plecat la TOP TALENTS, ce va avea loc în perioada 14-15 mai la Hotel Pullman (ex Sofitel) din Bucureşti.

Nu folosesc nici TWITTER, nici nu am programat posturi, doar pentru a-mi creşte audienţa pe blog. Dar, vă îndemn să luaţi numărul nou al revistei 24FUN – ediţia de Oradea, care vă apărea mâine şi în care veţi citi un interviul cu Orlando Balaş, lector universitar şi mai mult, consilier al primarului Ilie Bolojan! Apoi ar mai fi editorialul Alinei Brihan, care poveseşte experienţa ei de la TOP TALENTS, care au fost paşii aferenţi şi alte lucruri drăguţe.

Eu mă întorc abia luni dimineaţă, după ce voi fi poposind şi la Piteşti. După ce revin, voi posta pe blogul meu ambele materiale. Şi în sfârşit, mai vreau să anunţ că următorul meu invitat este … special! HA HA HA :).

În ultimă instanţă, în exclusivitate pentru 24FUN, un material despre tot ce a însemnat TOP TALENTS, de la selecţie şi până la zilele TOP TALENTS.

Până la recitire, să auzim numai de lucruri frumoase. Tu eşti un TOP TALENT ? 😛

Advertisements

Pe vremea mea …

Posted on

 [articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 6-13 februarie 2009]

Nu de puţine ori ne-am dat ochii peste cap, sătui când îi auzeam pe bunici spunându-ne: „Pe vremea mea …” şi continuau prin a ne enumera din bucuriile sau greutăţile tinereţii lor. Pe vremea lor ştiau profita de frumuseţile naturii, de orice carte care le cădea în mână, de plimbările lungi pe jos, de serate de dans şi de declaraţii de iubire. Pe vremea lor nu erau nici telefoane mobile, nici internet, nici cluburi sau maşini de top. Ei nu au avut parte de nimic din ce avem noi şi totuşi erau fericiţi, cu toate că au trecut prin momente şi mai bune, şi mai rele.

Între timp, vremurile s-au schimbat, iar lucrurile, teoretic, au evoluat. Azi, noi nu mai putem trăi fără căsuţa de mail, pe care o verificăm zilnic sau din oră de oră, fără telefonul mobil, pe care îl purtăm pretutindeni şi pe care îl afişăm oriunde, fără cluburi şi„lounge-uri”, fără maşina (pe care unii au plătit-o cu banii jos, iar alţii o achită în mai multe tranşe) şi alte cele…

Serile de week-end ni le petrecem prin baruri şi localuri, în nori de fum de ţigară sau „fumuri” ale oamenilor, printre orchestre cu lăutari sau platane de DJ. Ne desfătăm papilele gustative cu sortimente de cocktailuri exotice şi dansam pe muzică din clasamentele internaţionale. Azi, dacă nu bem până nu cădem sub masă, dacă nu fumăm până nu le-am stors şi ultima lacrimă fumătorilor pasivi, nu ne distrăm pe cinste! E vineri seară în Oradea. Unde ieşim? Cluburile şi localurile, chiar şi în vremuri de criză merg bine, ba mai mult, abundă de populaţie de toate vârstele: Blue Monday, Heat, Bali, Lords, Downton sau mai „aparte”, Traffic sunt câteva dintre destinaţiile de distracţie alese de tinerii orădeni, la sfârşit de săptămână.

Avem de toate! Dar oare suntem mai fericiţi decât bunicii noştri?

Ce le vom spune Însă nepoţilor noştri peste ani?„Pe vremea mea … pe vremea mea ne plimbam prin oraş fără vreun scop, în maşini pe care să le conducem seara prin centru cu o mână pe volan şi cu cotul sprijinit pe geamul electric, iar cealalta aplecată pe schimbător… sau ieşeam în cluburi de „fiţe”

sau, adesea, frecam menta la greu …”!

Interviuri la 24FUN – Oradea

Posted on Updated on

După ce o lungă perioadă m-am axat doar pe partea editorialistică a revistei, e rândul să schimbăm puţin lucrurile. După manifestarea de ieri, am ajuns la concluzia că trebuie să revin la ce mi-am dorit eu să fac în cadrul revistei.

Astfel, săptămână de săptămână, cititorii 24FUN vor avea ocazia de a afla noutăţi şi lucruri drăguţe chiar de la tinerii de perspectivă ai oraşului nostru: de la tineri ziarişti la tineri implicaţi în tot felul de activităţi, tineri care au ceva de spus, care pot ieşi în faţă cu ceva. Şi sunt mulţi, cu siguranţă.

Sper să vă placă ceea ce vom pregăti alături de echipa redacţională 24FUN – Oradea!

Vrute şi nevrute

Posted on Updated on

În ultima perioadă am ieşit tot mai rar prin oraş (adică prin cluburi). Cred că din mai multe motive, oricum neinteresant de ştiut care sunt acestea. Cert este că atunci când ies, aflu şi văd lucruri demne de un paparazzo. Parcă vin toate de la sine …

Astfel, aseară am fost în locul care mie îmi place cel mai mult din Oradea: Blue Monday. Şi chiar am motive să mă întorc de fiecare dată cu drag. Muzică bună, o trupă care cântă live, lume multă şi civilizată sunt doar câteva din motive.  Şi când spun muzică bună mă refer la muzica anilor ’80 şi până spre 2000. Deşi mai nou se difuzează şi piese în vogă. Sper totuşi ca Blue Monday să nu revină ce a fost cândva Miraj … Spre surprinderea celor care se aflau în local, am ascultat-o şi pe “marea revelaţie a anului 2008”, Inna, cu piesa “HOT” (you belong to me, I belong to you etc). Apropo, solista a concertat aseară în Bali Club. Ca o paranteză: nu am fost foarte curioasă de prestaţia ei, drept urmare am ales Blue Monday. Cert este că în acest local nu vezi atâtea fiţe ca în altele, ba mai mult aici se distrează oameni de toate vârstele şi chiar şi politicieni!

În timp ce povesteam cu Daniel Meze (jurnalist la Radio Transilvania şi TVS), atenţia ne-a fost captată de prezenţa lui Adrian Merka, deputatul Uniunii Democrate a Slovacilor şi Cehilor din România. Tot jurnalistul a remarcat şi comportamentul a doi fotbalişti de la Steaua Bucureşti şi respectiv Oţelul Galaţi, care erau vizibil … ameţiţi! (ca să nu spun beţi turtă).

Totuşi, departe de toate aceste intrigi şi fapte “fireşti”, trupa A-Live (rezidenta clubului) a susţinut şi de această dată un concert … perfect! Din repertoriul lor nu au lipsit cover-uri precum: “Ain’t no sunshine“, “Every breath you take“, “I want to break free” sau altele …

În sfârşit, aseară am îmbinat utilul cu plăcutul. Nu doar că m-am simţit bine, dar am aflat şi lucruri interesante, le-aş spune “picanterii”  (pe care le veţi afla în curând …. în 24FUN de Oradea, mai mult ca sigur!

Maşinuţa mea …

Posted on Updated on

… ţi-am luat ulei HEXOL, HEXOL, să nu îl mai schimbi nicicând!

Vă mai amintiţi de reclama aceasta ? Eu cu siguranţă mi-am amintit-o azi, când dupa mai bine de un an şi două luni de când o am, maşinuţa mea m-a lăsat în drum. Deşi am mereu grijă de ea, astăzi a cedat, pur şi simplu! Până la urmă şi-a revenit … dar oricum cu siguranţă nu despre ea voiam să scriu aici.

Am să enumăr pe scurt, ce voiam să povestesc:

  • Nick Kamarera are o nouă piesă

Nick Kamanera este DJ-ul acela, care an de an, transformă atmosfera din Disco Tineretului din Costineşti într-una incendiară. De curând a lansat o melodie, care deja o văd un mare hit. Se numeşte “Beautiful days“.

Merită ascultată. Despre DJ, puteţi afla şi alte detalii pe www.djnickkamarera.ro.

  • Un bezmetic acru pentru … o presă dulce

Acesta era titlul articolului meu din 24FUN, când l-am descris pe Cornel Nistorescu, după ce m-am întors de la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret

Nu puteam să trec neobservat accidentul provocat în Bucureşti de ziaristul ce conducea X5-ul personal … Oricum, e clar că tipul e unul dintre cei mai infatuaţi jurnalişti români, dar şi printre cei mai corupţi. În plus, pare şi un mic frustrat. Cel puţin aşa mi-a lăsat mie impresia la şcoala de vară. Despre el am mai scris aşa că nu voi intra în mai multe detalii.

Cert e că la aflarea veştii, postul REALITATEA TV nu i-a dezvăluit identitatea, ştirea fiind transmisă ca şi cum personajul ar fi un anonim. Cum i-o fi calmat dl Nistorescu pe reporteri?

  • Despre publicaţiile locale gratuite

Am fost la Lotus în seara asta. Pentru o plimbare, pentru reviste … Le-am luat pe toate trei: 24FUN, Zile şi Nopţi, dar şi Şapte Seri. Am vrut să le compar. Să le identific părţile bune şi cele rele. Deşi lucrul acesta îl fac des. Nu ştiu ce mi-a venit iar … Concluziile sunt foarte uşor de tras:

Prima – adică 24FUN – e o publicaţie săptămânală, şi cred că e cea mai reuşită dintre toate trei, în primul rând ca şi conţinut şi oameni care îşi publică articolele. Cu calitatea hârtiei stă ceva mai prost … În rest, nu prea am ce comenta.

Despre Zile şi Nopţi, aş zice că în primul rând îmi place designul. Articole multe preluate de pe internet şi are vreo 2-3 colaboratori locali. În rest, reclame cât cuprinde. Ceea ce e bine, fiind o revistă de timp liber, dar în acelaşi timp orădeanul îşi doreşte să citească şi ceva nou.  Menţiune: apare o dată la două săptămâni.

În cele din urmă, despre Şapte Seri pot spune că nu reuşeşte să mă atragă într-un mod deosebit. Apare tot la două săptămâni. Poate doar faptul că îi are pe colaboratori pe Florin Ardelean şi Lulu Cremeneanu. Despre Lulu ştiu că e jurnalist independent, şi acum mă întreb oare aşa va ajunge  şi domnul Ardelean, după ce a plecat de la TVS?

În rest numai de bine!

România alege!

Posted on Updated on

Azi am chef să scriu. Cred că din mai multe motive. Fie pentru că din lipsă de timp am tot omis să îmi actualizez blogul, fie că îmi lipseşte să scriu în 24FUN, fie că, chiar am despre ce.

România alege. Sau Oradea alege. De fapt, nu prea alege, având în vedere procentul scăzut de cetăţeni cu drept de vot, prezenţi azi pentru a-şi exercita acest drept.

Azi, mi-am sunat o fostă colegă de facultate pentru a-i ura La mulţi ani. Împlineşte 25 de ani. Era la Arieşeni. Pentru ea, votul uninominal nu înseamnă nimic. Şi-a făcut bagajele şi s-a dus la ski. Cu siguranţă, nu este singurul exemplu.

1 Decembrie liber, 30 noiembrie o zi de duminică şi zi de mare sărbătoare (Apropo, la mulţi ani Andrei şi Andreea!). Cei mai mulţi profită de un week-end prelungit fie pentru a se odihni, fie pentru a petrece sau a pleca la ski ori în ţară, ori în străinătate. Votul nu mai înseamnă nimic. Sunt mulţi care s-au săturat de promisiuni.

Din fericire, există şi oameni care vor să schimbe ceva. Cei care merg la vot, mânaţi de slogane care mai de care sau din diverse convingeri. Mă voi referi doar la planul local, acum. Pentru că de obicei, provincia este cea care află mai greu rezultatele alegerilor.

A fost o lună plină de afişe, bannere, fluturaşi, site-uri, întâlniri cu oameni, replici tăioase adresate de candidaţi unii altora … S-a vorbit mult despre imaginea candidaţilor. Despre modul cum şi-au construit site-urile, despre afişele, sloganurile, apariţiile televizate sau clipurile lor electorale. Dar mai cu seamă, s-au făcut diverse comentarii vizavi de motto-urile lor.

Inspirate sau mai puţin inspirate, rimate sau nu, multe dintre ele au ajuns chiar şi pe trotuarele Oradiei. Mă refer desigur la “Fără blat“, sloganul lui Pop Claudiu (PSD+PC), care de fapt e: “Fără blat, m-am săturat” pentru primele două săptămâni de campanie electorală, şi respectiv “Fără blat, pentru tine mă bat” în ultimele două săptămâni.

A fost urmat apoi de “Gândeşte cu mine, la ce e fain, la ce e bine” şi “EU şi TU, faptă bună împreună” ale lui Mang Ioan (PSD+PC). Tot din aceeaşi alianţă, şi-au ales sloganuri Pavel Florian “Mai bine pentru cei mulţi” sau Drăghici Sonia “Lupt pentru viaţa ta“.

Trecem la PD-L. Începând cu Bot Octavian “Ardealul e mintea” (şi completarea lui la forumul Jurnalului Bihorean: Eu sunt orădean, Oradea e în Ardeal) şi continuând cu Bradu Mircea “România pe mâini bune“, sunt doar câteva dintre sloganurile celor care au mers pe principiul “Ei cu ei, NOI cu VOI“.

La PNL, situaţia nu e atât de complicată, ei mizând pe imaginea primarului Bolojan, care le este alături în mai toate bannerele din oraş şi trăind cu încrederea că aceia care au votat PNL-ul în primăvară, o vor face şi la uninominale. Eu sper că nu mizează doar pe asta …

Oricum, restul nu prea mai contează. Aşa cum cei din presa scrisă locală au considerat că nu e foarte relevant să amintească toate partidele de pe buletinul de vot pentru Camera Deputaţilor, ci doar să îi semnaleze pe cei importanţi, acelaşi lucru îl consider şi eu. Căci am fost surprinsă să constat multitudinea de partide de pe buletinele de vot pentru Camera Deputaţilor. Mă aşteptam la şase, când-colo erau … pfuu!

Eu am votat. Nu am votat în alb. Am votat cu speranţa de mai bine. Că România va fi pe mâini bune şi va fi bine pentru cei mulţi. Deşi sună ciudat. Totuşi, sunt convinsă că deşi e uninominal, două partide vor conduce.

Au mai rămas circa 3 ore până se vor închide secţiile de votare, timp în care românii, şi mai exact orădenii, mai pot vota, asta dacă nu au făcut-o deja.

Aştept cu nerăbdare rezultatul final. Ce ne aşteaptă oare?

Du-mă acasă măi tramvai

Posted on Updated on

siemens.jpg

[articol publicat în 24FUN, săptămâna 2-8 mai 2008]
De Alina Gâdoiu

Din ciclul “Bucureşti, Bucureşti cât de drag îmi eşti”, voi continua pelerinajul prin capitala noastră. De fiecare dată când ajung pe acolo, mă ia cu ameţeli şi dureri de cap. Şi spun asta dintr-un motiv arhicunoscut deja: aglomeraţia. Fie că străbaţi drumurile cu mijloace de transport în comun: tramvai, autobuz sau metrou, fie că alegi o modalitate mai comodă (oarecum) sau mai elegantă, şi aici mă refer la maşina proprie sau taxi, distanţele îţi par câteodată kilometri greu de străbătut şi ore pierdute aiurea în trafic. Mi s-a întâmplat zilele trecute (chiar cu o oră înaintea debutului meciului Steaua – Poli Timişoara) ca traseul liniei 41 (Stadionul Ghencea – Piaţa Presei Libere), pe care îl parcurgeam de obicei în maxim 15 minute, să dureze o oră jumătate. Chicoteli, înghionteli ale pasagerilor sau înjurături la adresa vatmanului sunt doar câteva dintre caracteristicile experienţei mele în tramvaiul bucureştean. Trebuia să o văd şi pe asta … Practic, ăsta e mersul “firesc” al lucrurilor prin Bucureşti de fiecare dată când plouă şi în paralel au loc evenimente sau meciuri importante: aglomeraţie şi nervi încordaţi la maxim.
M-am întors acasă, mulţumindu-i Celui de Sus că Oradea noastră nu a ajuns încă în acest hal. Nici nu apuc bine să pun punct frazei mele, că şi dau ochii cu celebrul tramvai Siemens. Abia lansat în circuit, era deja supraaglomerat. Motivul este unul de la sine înţeles: toată săptămâna trecută locuitorii urbei noastre au avut şansa de a circula gratuit cu nouă achiziţie, în valoare de aproape 3 milioane de euro. Am urcat şi eu, în ciuda aglomeraţiei, dorindu-mi doar un singur lucru şi amintindu-mi de celebrele versuri: “du-mă acasă măi tramvai / du-mă acasă, ce mai stai / du-mă la căsuţa mea / cu portiţă şi cişmea”…
În final, bucuroasă că ajunsesem întreagă la destinaţia dorită, mi-am promis să evit pentru o bună perioadă mersul cu tramvaiul, fie şi el tramvai vienez şi să practic mersul pe jos, dacă tot face piciorul frumos!