A mai trecut un an. Am intrat în era lui 29. A fost o zi de naştere deosebită, în familie, şi cu multe gânduri frumoase din partea celor dragi. Am primit şi un inel. Da. L-am primit.
A mai trecut un an. De fapt jumătate de an, un mandat plin de la Toastmasters International via Oradea, mandat care se încheie mâine, cu o şedinţă festivă, la Pizzeria Emporium, ora 19.30, loc în care voi susţine şi discursul “Despre lucrurile simple”, vom da diplome, vom face retrospective şi ne vom bucura de aceste 6 luni.
A mai trecut un an. În urmă cu aproape un an de zile treceam peste văile, podurile şi viaductele din Muntenegru. Şi ne uimeam de priveliştile care ni se arătau în cale. Azi, lacrimi curg pe orbajii mei când văd că unii români nu doar că nu au ajuns să îl vadă, se întorc fără suflare… E trist. Şi îmi amintesc că – deşi am fost în câteva ţări – drumuri mai anevoioase, mai pline de pericole şi pline pline de cruci la fiecare pas, nu am mai văzut decât în Muntenegru şi Serbia. În ciuda faptului că sunt două ţări pline de frumuseţe, atrag şi multă tristeţe. E de neconceput …
A mai trecut un an. Şi vor mai trece şi alţii … Lăsând în urma lor amintiri, zâmbete sau lacrimi. Aşa e viaţa. Plină de imprevizibil, cu bune, cu rele.
A mai trecut un an.
EFEMERIDE 