apa calda

Oradea, între compromis şi realitate

Posted on

Înainte de a începe această postare, aş dori să fac precizarea de la bun început că sunt adeptă schimbărilor, că mă adaptez destul de repede la ele. Însă atunci când acele aşa zise schimbări presupun prea multe compromisuri, fac un pas în spate şi devin … destul de intrigată.

Oradea anului 2017. Ştirile zilei sunt lucruri care teoretic sunt normale. Dar sunt de fapt ceva demn de apreciat. Faptul că revenirea apei calde după o absenţă de câteva zile devine o ştire… sau o bucurie este deja mult peste puterea mea de înţelegere. De mai bine de 4 ani, Oradea trece printr-o modernizare a sistemului de încălzire de la Termoficare Oradea. Eu înţeleg foarte bine că trebuie schimbate ţevi pentru că cele deja existente sunt de pe vremea dinainte de Revoluţie, dar când aceste ţevi se tot schimbă şi se tot schimbă de câţiva ani, iar orădenii trebuie să rabde şi să nu aibă fie apă caldă, fie căldură, eu asta nu mai pot înţelege.

De mai bine de 2 ani de când stăm unde stăm, aş putea să număr cu degetele de la 2 mâini, lunile în care am avut complet, atât apă caldă, cât şi căldură (în lunile în care era MUSAI să fie), iar acest lucru nu mi se pare normal.

(foto: bihon.ro)

Am scris de multe ori despre Oradea. Am apreciat de-a lungul timpului, progresul care se face. Deci nu sunt deloc împotrivă, ba mai mult apreciez şi marchez acele lucruri. Dar la fel de tare mă răcâie faptul că de ani şi ani de zile trebuie să facem compromisuri. Şi nu le facem o dată pe an. Ci poate o dată pe lună sau mai des.

Ne dorim un oraş comparabil cu Barcelona sau Viena, dar nu avem nici măcar minimul de subzistenţă…

Nu cred că e cineva orb să nu vadă cât de multe s-au făcut pentru acest oraş. Cât de mult s-au dezvoltat unele industrii. Îmi amintesc cum în urmă cu 10 ani, când am absolvit, erau 2-3 firme de IT în Oradea. Acum paleta s-a extins tot mai mult, iar firmele sunt tot mai competitive. Mă bucur că noi rămânem în continuare o “firmă bengoasă”, cum o nominaliza azi o doamnă dragă mie la o instituţie şi la fel mă bucur că suntem apreciaţi în multe instituţii, inclusiv în Primărie.

Dar revenind … cu toate aceste multe realizări, oamenii deja sunt mai mult decât supăraţi. Cei care îşi permit, reuşesc să îşi achiziţioneze câte un boiler sau un aparat de încălzire a apei, dar cei care nu îşi permit, ei ce fac?

Aş vrea să înţeleg mai bine de cât timp mai este nevoie pentru compromisuri. În octombrie 2015, ni s-a promis că va fi ultima dată. De atunci au trecut aproape 2 ani …