Din seria mondenităţi

De cum începe toamna, hop şi evenimentele mondene orădene sar de ici de colo. Începem în forţă cu Festivalul Toamnei Orădene, ca apoi ne apucăm de numărat boboci, baluri, prezentări de modă etc.

Cert este că în ultima perioadă am reuşit să particip la foarte multe astfel de evenimente. Pe lângă seria de concerte la care am luat parte în acest an, acestora li se alătura concertul foarte recent al trupei Dj Project în cadrul Balului Mediniciştilor, precum şi prezentarea de modă, pe care am vizionat-o cu foarte multă bucurie, în această seară. Este vorba despre creaţia lui Emanuel Dănuţa, care s-a reîntors recent în România, după ce, timp de 10 ani şi-a petrecut viaţa pe un vas de croazieră. Astăzi, în clubul Blue Monday, de la ora 21.00, designerul ne-a prezentat o colecţie de rochii de seară accesorizate cu cristale SWAROWSKI şi cu mărgele de MURANO. Mi-a plăcut mult.

Tot în această seară am reuşit să transmit întregii mass-medii locale comunicatul de presă privind evenimentul pe care, alături de Zile şi Nopţi şi KISS FM, îl susţin şi anume: BALUL BALURILOR al ASUO, unde o vom avea ca invitată pe Andreea Bănică.

Toate acestea şi multe altele, în curând!

De la ASUO, cu drag

Asa cum menţionat deja, sunteţi asteptaţi miercuri, 18 noiembrie 2009, de la ora 20.00 în Discoteca No Problem la cea mai mare petrecere studenţească a acestei toamne: BALUL BALURILOR.

Pentru cei care au crezut că ASUO nu mai are activitate, pot fi convinşi că ASUO va exista atâta timp cât vom exista noi, fie că suntem membrii ALUMI, fie că sunt membrii activi.

De asemenea, ASUO va începe o promovare puternică a acestui eveniment în randul mass-mediei locale.

Cel puţin în campus, avem afişat deja bannerul şi afisele sunt deja acolo. De notat este faptul că, până în acest moment, avem un sprijin consistent şi va chiar şi mai bine până la data manifestării. Dintre partenerii noştri amintim: KISS FM, Zile şi Nopţi, Visual Art Media, Benvenutti, VODAFONE şi BCRS.

Totodată, graţie ASUO, în săptămâna 16–22 noiembrie 2009 – o dată cu UNIFEST: Festivalul Studenţilor din România –  studenţii, pe bază de legitimaţie de student, vor avea acces liber la următoarele piese de teatru:

Marţi, 17 noiembrie 2009, ora 18.00 – Casa de Cultură a Sindicatelor

„CHIRIŢA EUROPARLAMENTARĂ” adaptare după Vasile Alecsandri, regia artistică Ion Sapdaru

Miercuri, 18 noiembrie 2009, ora 18.00 – Casa de Cultură a Sindicatelor

„TOT MORT, TOT MORT?” de Mark Twain,  adaptarea scenică de David Ives,

 regia artistică Petre Bokor

Joi, 19 noiembrie 2009, ora 18.00 – Sala Studio

„CERERE ÎN CĂSĂTORIE”, de A.P. Cehov, regia artistică Petre Panait

 Vineri, 20 noiembrie 2009, ora 18.00– Casa de Cultură a Sindicatelor

„MENAJERIA DE STICLĂ”, de Tennessee Williams, regia artistică Chris Nedeea

Andreea Bănică vine la Oradea

După cum spuneam într-un post anterior, BALUL BALURILOR al ASUO va avea loc miercuri, 18 noiembrie 2009, de la ora 20. Afişul final se află mai jos:

Sunt aşteptaţi nu doar studenţii, ci toţi cei dornici de bună-dispoziţie şi de un spectacol marca ASUO.

Experienţa AIESEC

Seara aceasta a fost una interesantă. Pentru prima oară în existenţa mea, am participat la o conferinţă Alumni, marca AIESEC. Recunosc că în urmă cu aproximativ 3 ani am mai participat la un seminar de al lor (dar de cu totul şi cu totul alt tip), însă acum am ascultat poveşti de succes ale unor oameni care au petrecut mult timp prin AIESEC. Ajung din nou la vechea poveste cum că voluntariatul şi astfel de acţiuni în timpul facultăţii fac mai mult decât orice job mai mult sau mai puţin full-time.

Am ascultat nu doar din experienţa lor de AIESEC-er, ci şi din cea de AIESEC-er eXchange, un program adresat studenţilor, masteranzilor sau absolvenţilor, care le oferă şansa de face practică plătită în cadrul unor companii din 107 ţări. Au fost demne de notat şi luat în seamă.

Ştiu că, în timpul mandatului meu la ASUO, am încercat de mai multe ori să îi contactez şi să le propun să colaboreze, însă nu au fost atât de deschişi. Se pare însă că lucrurile s-au schimbat. Dar ce am mai remarcat este numărul tot mai mic de studenţi care vor să fie parte a unei organizaţii studenţeşti, şi în fond, este doar pierderea lor. Vor finaliza facultatea şi vor conştientiza cât de puţin i-a ajutat şi ce greu le este să îşi găsească un loc de muncă.

În sfârşit, fie că este ASUO, AIESEC, ASMO sau alte ONG-uri studenţeşti locale, implicarea contează mai mult decât ne putem închipui dacă privim din exterior.

Învaţă, implică-te şi ieşi în faţă

De câteva zile îmi tot propun să scriu un nou post şi să nu dau tot altora loc pe aici. În sfârşit, m-am instalat frumos la biroul meu, mi-am adunat toate gândurile despre o situaţie tipic românească.

În jurul meu, sunt mulţi tineri, care sunt într-o căutare disperată a unui loc de muncă. Într-adevăr, criza şi-a spus cuvântul puternic în acest an, dar asta nu înseamnă că dacă într-adevăr voiau ceva pentru ei, nu puteau reuşi. De mai bine de o lună încoace, de când sunt parte a revistei Zile şi Nopţi – ediţia din Oradea, mă străduiesc să promovez ONG-uri studenţeşti locale (ex: ASMO, ASUO, AIESEC şi urmează JCI), şi nu doar studenţeşti, în speranţa că tinerii vor învăţă ceva din toate acestea şi se vor implica mai mult în lumea voluntariatului. Acum 7 ani, când am înfiinţat ASUO, am fost convinsă că va fi o mare schimbare pentru viaţa mea. Şi aşa a fost. În ciuda faptului că în acest an am terminat chiar şi masteratul, legătura cu ASUO a rămas, motiv pentru care am decis ca într-o măsură mai mare sau mai mică să îi ajut în realizarea BALULUI BALURILOR. Şi asta înseamnă de la promovare puternică la parteneri şi sponsori pe măsură. De restul se ocupă cei mai “în temă”.

De ce fac toate acestea? m-ar întreba multă lume. Am auzit foarte multe vorbe urâte despre mine de-a lungul timpului, pe mulţi i-a deranjat faptul că îmi place să mă implic, să fac ceva pentru studenţi, pentru oameni. Eu am mers mai departe, am continuat să îmi urmez visele şi să dau tot ce am mai bun din mine. Toate acestea m-au ajutat apoi, porţi multe mi s-au deschis, orizontul mi s-a luminat. Am cunoscut foarte mulţi oameni, iar o parte dintre ei au fost, sunt şi vor fi mai mult decât nişte prieteni, ci şi mentori, cărora le mulţumesc pe această cale. Şi pentru că la rândul meu am fost sprijinită, este rândul meu să fac acest lucru şi pentru cei care nu au acest noroc. Să valorificăm oameni cu adevărat buni şi ţara noastră să nu rămână fără de valori.

Insist în continuare că orice implicare, de orice fel, şi aici aş adăuga mai ales voluntariatul în ONG-uri care relevă şi spiritul de leadership, este una foarte bună. Dacă nu aveam un background destul de puternic în spate, după absolvirea facultăţii, cu siguranţă că nu aş fi reuşit să îmi găsesc un job sigur. Acum însă, am 2 ani şi 2 luni la DEC şi alte câteva implicări active. Şi toate acestea sunt repere importante pentru viitor. Eu cred în viitorul meu. Îmi pare că sună foarte bine.

În seara asta am aplicat pentru un alt concurs de jurnalism, pentru care, în primă fază trebuia trimis CV-ul. Am realizat că am un resume complex şi asta m-a bucurat. Apoi, am pregătit un alt resume, dar în engleză, pentru o altă experienţă nouă. Ştiu că sunt provocări mari, dar sunt deosebit de importante pentru procesul de dezvoltare profesională. Sunt o dovadă clară a calităţii profesionale a unei persoane.

Susţin implicare, susţin şi învăţarea. Cred că, în fond, toate le facem pentru noi şi nu pentru cel care ne angajează. Dacă tinerii de azi ar fi mai implicaţi în viaţa politică, socială, economică, voluntariat … nu ar mai întâmpina probleme precum imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă la finele absolvirii unei facultăţi. Companiile cer experienţă, fie că este vorba despre experienţa în ONG sau chiar joburi din timpul facultăţii. Dacă nu le ai, rişti să mai cauţi mult şi bine. Iar timpul trece …

Să nu lăsăm să treacă viaţa pe lângă noi, fără să facem nimic. Să lăsăm ceva în urma noastră. Acum, cuvintele mă duc spre filmul “This is it” în rolul principal Michael Jakson, artistul care chiar a lăsat ceva în spate după plecarea lui mult prea devreme …

Concluzia este simplă: “Învaţă, implică-te şi ieşi în faţă”

BALUL BALURILOR 2009

Gata. E bătut în cuie. BALUL BALURILOR organizat an de an de către ASOCIAŢIA STUDENŢILOR DIN UNIVERSITATEA DIN ORADEA va avea loc miercuri, 18 noiembrie 2009, de la ora 20.00 în DISCOTECA NO PROBLEM. Bobocii sunt studenţi la diverse facultăţi din cadrul Universităţii din Oradea.

Nu vor lipsi prezentările de modă: creaţii ale Ioanei Silaghi, probe inedite, muzică multă şi o invitată pe măsură: ANDREEA BĂNICĂ!

Mai multe detalii voi spune în curând. STAY TUNE!

Stropi de ploaie … la Oradea

M-am temut pentru seara asta. Stropi de ploaie au căzut întreaga zi peste Oradea, la ceas aniversar. Nu credeam că voi mai reuşi să particip la ultima seară din cadrul Toamnei Orădene. Şi totuşi, Cel de Sus a fost atent la dorinţele noastre şi ne iubeşte într-atât cât să ne bucurăm din plin de o seară magică.

Pe scenă au urcat pe rând Anna Lesko, alături de dansatoarele ei, tatonând terenul pentru ce avea să urmeze. Ne-au încântat cu piese arhicunoscute, cu tot playback-ul lor. Important este că au făcut atmosferă, nu neapărat ca vocea ei să fie live. După mai bine de 40 de minute de mişcări ruseşti şi nu numai, spectacolul adevărat avea să înceapă.

Voltaj erau pregătiţi să îi încălzească pe orădenii care au îndurat un frig amarnic la mijloc de octombrie. Şi chiar aşa au făcut. De la piese mai vechi la cele mai noi, extrase tocmai de pe noul album intitulat “V8”, componenţii uneia dintre cele mai mari trupe româneşti ne-au trecut prin toate stările: de la lacrimi la zâmbete, de la tristeţe la bucurie, de la pesimism la glorie … Am fost încântaţi să îi avem aici, alături de noi, iar un public cald le-a fost dovadă fermă. Au fost piese alese, piese de vară: “Albinuţa”, dar şi de anotimp rece, precum: “Iarna”, de optimism: “De mâine” sau “O zi de luni”, de tinereţe: “20”, de iubire: “Vara trecută” (nu putea să nu existe acea piesă magică din orice concert care îţi stoarce lacrimi, pe care nu vrei şi nici nu le poţi controla).

Varianta unplugged a piesei Vara trecută, aşa cum ne-au cântat-o ei:

Au fost emoţii. Au fost clipe de neuitat. Un concert de excepţie aşa cum rar îţi este dat să vezi şi simţi că orice ai face cuvintele nu îţi vin pentru a descrie întreaga atmosferă. Îţi doreşti să nu se fi terminat, să continue, dar ştii că odată cu plecarea lor s-a încheiat şi Toamna Orădeană. Dar, te bucuri. Te gândeşti că un sfârşit înseamnă un nou început. Le mulţumeşti în gând sau cu voce tare organizatorilor care s-au întrecut pe ei înşişi şi speri că vor mai fi multe alte astfel de dăţi. Îţi îndrepţi paşii spre casă fredonând piesele care te-au marcat. Şi atunci zâmbetul răsare din nou pe chip. Oamenii din jurul tău sunt şi ei veseli că au avut parte de astfel de momente, cum mai rar au loc în Oradea, şi atunci le preţuiesc la maxim. Voi reveni cu câteva filmuleţe sugestive de la concerte.

Cu aceasta, ne luăm rămas-bun de la cea de-a 18-a ediţie a festivalului dedicat oraşului nostru, nu înainte de a-i spune Oradiei “La Mulţi Ani!” şi de a ne dori să mai treacă mulţi ani peste noi şi când ne va fi mai rău aşa să ne fie! Mulţumim Primăria Oradea, Casa de Cultură a Municipiului, sponsorilor, dar şi partenerilor media printre care se află Zile şi Nopţi, 24FUN, Kiss FM şi Magic FM.

În final, nu îmi mai rămâne decât să anunţ că toamna se numără bobocii. Adică ne aşteptăm la o serie de baluri ale bobocilor. Dar doar unul poate fi cel mai cel şi va avea loc undeva la finele lunii noiembrie şi va fi organizat de către Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea (ASUO). Se adresează tuturor studenţilor din anul întăi de la orice facultate din cadrul Universităţii din Oradea, iar în cadrul evenimentului se vor întâmpla multe lucruri frumoase. Vor fi şi invitaţi pe măsură. Voi anunţa în curând cine sunt şi tot ceea ce trebuie ştiut despre bal.

Până la acel moment, închei cu o mărturisire: oricât mi-ar fi de bine sau de greu în Oradea, oriunde şi oricât timp aş fi plecată de aici, tot la tine mă întorc. LA MULŢI ANI ORADEA.

De toamnă

Şi a mai trecut o săptămână. Cu un guvern instabil, cu lansări de candidaţi la prezidenţiale, cu hore şi demisii de miniştrii. Până la urmă, ei cu ei, noi cu noi. Noi să fim sănătoşi, că ei oricum fac ce vor cu noi.

Am realizat că azi e 4 octombrie. 1 octombrie a trecut peste mine şi este pentru prima oară în ultimii 7 ani când clopoţelul universitar nu mai răsună pentru mine. Anii de studenţie au trecut cu adevărat. La fel şi masteratul. Pentru mine, 1 octombrie este doar o zi care îmi aminteşte de acei ani. Cu siguranţă că nu va fi foarte uşor să îi uit. Şi, în fond, de ce să îi uit? Au fost mult prea multe amintiri, cursuri, laboratoare, seminarii, evenimente cu şi pentru studenţi, zile de naştere, excursii … Toate rămân întipărite în mintea şi sufletul meu. Chiar dacă am spus că am pierdut orice legătură cu ASUO (Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea), în noul număr al revistei cu care colaborez de mai bine de o lună încoace, am hotărât să scriu un articol despre această organizaţie. Pentru că, cu ajutorul revistei, mă voi regăsi din nou printre studenţi. Ne propunem să aducem în prim plan toate asociaţiile studenţeşti din universitate, şi treptat alte ONG-uri locale. De asemenea, ne dorim să le fim parteneri media în evenimentele pe care le desfăşoară, astfel că invitaţia devine deschisă reprezentanţilor acestor organizaţii din Oradea. Din câte am aflat din sursele interne ale ASUO, ei pregătesc un mare bal al bobocilor în această toamnă, prin care se doreşte să reunească cei mai frumoşi, simpatici şi talentaţi boboci din toate facultăţile orădene, cu scopul de a-i trece prin diverse probe şi a-i răsplăti pe măsura capacităţilor lor. Ca în fiecare an, nu va lipsi o trupă de renume din industria muzicală românească. Dar, despre toate acestea, cât de curând.

Adineaori am terminat un alt material pentru revistă. De sâmbătă, revista va apărea din nou. Tot în 132 de pagini. Cu informaţii multe, evenimente şi un interviu. Cu cine? O să spun pe parcursul acestei săptămâni.

În altă ordine de idei, regret că nu am putut participa la prea multe manifestări din cadrul Toamnei Orădene, care în ciuda unui buget extrem de mic – cel mai mic din ultimii 4 ani – s-a ţinut, iar programul a fost unul extrem de variat. Mă consolez însă cu gândul că până în 12 octombrie voi avea posibilitatea să particip la alte evenimente. Au mai rămas multe de văzut şi ascultat. Sunt expoziţii de fotografii (la Cafeneux merită văzută), vor fi şi concerte, teatru şi altele. De notat este faptul că vin formaţii precum: Fly Project, Anna Lesko, Voltaj, Sistem şi Dj Chrome în week-endul viitor. Sper să apuc să povestesc cu fiecare din ei.

Până atunci, vine o nouă săptămână. Cu sau fără forţe proaspete, ea vine peste noi.

Despre a fi sau a nu fi TOP TALENT

[articol publicat în revista Business News, iunie 2009] 

Scriam în numărul anterior despre „TOP TALENTS ROMÂNIA 2009”, o gală a tinerilor din România, prilej cu care au fost adunaţi laolaltă cei mai buni 300 de studenţi şi masteranzi din ţară. Dintr-un total de peste 2300 de candidaţi înscrişi la acest concurs au rămas în final doar 300, care au selectaţi atent, în urma parcurgerii a trei etape. Nimic nou până aici. Ce face special şi inedit acest concurs îl reprezintă însă statisticile pe care le-au realizat organizatorii chiar în ziua Top Talents (concurs desfăşurat în cadrul Hotelui Pullman, Bucureşti, 14 mai). Peste jumătate dintre cei înscrişi au făcut sau fac parte dintr-un ONG studenţesc, peste o treime au studiat sau muncit în străinătate, un sfert au deţinut sau deţin bursă de studiu sau de merit etc. Studiul era impresionant şi mult mai amplu, relevând încă o dată faptul că într-adevăr există tineri deosebiţi în ţara noastră.

Din Oradea am plecat patru tineri. Coincidenţă sau nu, am constatat că doi dintre noi am fost membrii ASUO (Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea), iar ceilalţi doi sunt sau au fost membrii AIESEC (Association Iinternationale des étudiants en sciences économiques et commerciales). Fiecare din noi pornise cu un gând şi nu acela de a-şi căuta un job în Bucureşti, ci de a cunoaşte oameni noi şi de a participa la seminariile oferite de companiile multinaţionale. Ştiam că va fi o experienţă de neuitat. Treptat, din discuţiile purtate, ne-am dat seama de punctele ce le aveam în comun: plecaţi la cel puţin o bursă în străinătate, am deţinut diverse burse şcolare de-a lungul anilor de studenţie, lucrăm în domeniul pentru care am studiat, dar … niciunul nu ar părăsi acest oraş, evidenţiind cel puţin un motiv pentru care ne simţim legaţi de Oradea.

Întâlnirea cu reprezentanţii a şase dintre cele mai importante companii din România a fost prilejul în care aveai să cunoşti directori executivi, directori IT, directori de marketing sau de resurse umane, ba mai mult, să te pună în temă cu cerinţele pieţei forţei de muncă şi să-ţi prezinte punctele cheie pe care le caută la un candidat. Păcat însă că timpul a fost insuficient să poţi interacţiona cu toţi participanţii, dar, pe de altă parte ţi-a oferit şansa de a afla chiar de la ei (acei manageri) ce aşteaptă de la tine ca potenţial angajat.

Însă nu acesta a fost scopul real al întregii întâlniri, ci acele seminarii şi workshopuri în care ai învăţat de la profesionişti. Am fost invitaţi să luăm parte la trainguri de leadership, career inovation sau networking. Au fost şi multe surprize şi premii.

De fapt, întregul concurs are, pe lângă rolul de a-i identifica pe acei 300 de tineri, şi un alt scop. Acela de a impulsiona următorii candidaţi să se implice activ în orice fel de acţiuni şi să ajungă un an mai târziu top talenţi. Din păcate, tinerii de azi se implică în tot mai puţin acţiuni extracurriculare, primând doar acele activităţi care le aduc câştiguri materiale. Deşi pare absurd, uneori nu asta contează în faţa unui angajator, faptul că ai lucrat undeva, ci ceea ce ştii, ai învăţat sau experimentat de-a lungul timpului. Pentru ei este foarte important să aibă un angajat plin de iniţiativă, care să deţină o experienţă de lider în spate. Şi chiar pun preţ pe implicare în cadrul ONG-urilor. Faptul că aceste companii au fost cooptate de Catalyst, compania care s-a ocupat de acest concurs, denotă din nou faptul enunţat mai sus: interesul pentru entuziasmul tipic generaţiei tinere, pentru calitate şi ambiţie.

A fost o zi plină, în care s-au întâmplat foarte multe. Cert este că organizatorii şi-au dorit şi îşi doresc să menţină o legătură puternică post-eveniment, prin folosirea unei reţele online, închise şi accesibile doar acelor tineri care au depăşit ultima etapă a concursului, companiilor participante şi organizatorilor. Acest lucru s-a şi întâmplat deja.

Nu ştim cum ne vedem peste mulţi ani, nici nu ştim cât de mult contează acest statut pe care l-am obţinut (poate doar pentru noi, în dezvoltarea noastră profesională), dar suntem convinşi că putem recomanda acest program oricărui tânăr din România. Mai multe detalii se găsesc pe www.toptalents.ro.

Eu mai sper, în final, că anul ce vine să trimită mult mai mulţi tineri orădeni la această gală, fiindcă Oradea are cu adevărat enorm de mult potenţial. Ar fi păcat să nu fie participe şi, mai mult, să nu fie susţinuţi atâta timp cât ei au cu adevărat ceva de spus. Iar dacă noi nu am fost sprijiniţi decât de cei dragi nouă, nu înseamnă că pentru alţii va fi la fel.

Sesiune

Azi am aflat cu surprindere că de luni începe sesiunea pentru studenţi. Mi-am şi dat seamă că am uitat ce înseamnă sesiune, examene, stres, nopţi nedormite, ore în şir de studiu, adunări cu colegi pentru a discuta eventualele probleme ivite şi a le găsi rezolvări cât mai bune. Şi tot ce venea după fiecare examen luat şi fiecare rezultat bun … Au fost vremuri şi vremuri.

Mâine, 7 iunie, vor fi doi ani de când ne-am luat rămas-bun de la viaţa de student, când fredonam, mai mult sau mai puţin fals, “Gaudeamus Igitur”, citeam discursuri … Sunt prea multe amintiri care mă leagă de acei ani şi totuşi nici nu realizasem că începe perioada examenelor. Pesemne, am reuşit să mă debarasez de tot ce înseamnă studenţie, chiar dacă asta a însemnat aproape 2 ani. Dar nu ai cum să uiţi 5 ani pe băncile universităţii, cu bune, cu rele, cu sesiuni, cursuri, laboratoare, cu ASUO, cu şcoli de vară, cu American Experience, USR sau EURO26, cu delegaţii, cu excursii. Cu multe altele …

Nu, nu sunt nostalgică, sunt doar amintiri şi gânduri care îmi trec prin minte, la 2 ani de la absolvire (deşi în iarnă am absolvit şi un master). Oricum, sunt convinsă că fiecare etapă a vieţii are părţile ei bune şi că trebuie să conştientizăm faptul că toate trebuie trăite la timpul lor: nu ieri, nu mâine. Doar AZI.