Χριστός ανέστη

Χριστός ανέστη adică, mai precis, Hristos Anesti şi înseamnă “Hristos a Înviat” şi vine din limba greacă. Nu am cum să uit această traducere, fiindcă acum trei ani, în timpul stagiului bursei ERASMUS de la Atena, îl vedeam peste tot, timp de 40 de zile, cu precădere pe afişajele mijloacelor de transport în comun.

Da, Hristos A Înviat! Adevărat a Înviat. Sper că aţi avut parte de o prima zi de Paşte, liniştită, aşa cum vi-o doreaţi. Ştiu că pentru noi, românii, a mânca este sinonim cu sărbătorile, şi parcă acum mai mult decât niciodată, ne aşezăm la masă cu orele şi tot gustăm bucatele şi degustăm băuturile fine, puse la păstrare, tocmai pentru astfel de evenimente, cu atât mai mult cu cât Postul Paştelui a fost unul lung, iar acum e vremea revanşei!

Eu, sper, totuşi că nu uităm şi de mişcare. Cel puţin, în ceea ce mă priveşte, sigur nu am uitat. Dacă până nu demult, nu acordam prea multă atenţie mişcării (mă refer la ultimii 3 ani de când îmi desfăşor cea mai mare parte a activităţii într-un birou, şi mai puţin pe teren), acum lucrurile s-au schimbat.

După mai multe controale medicale, care au arătat că am o greutate mult peste media normală ce mi se cuvine, am început să intru în sperieţi. Probabil că dacă medicii nu erau atât de categorici, nu aş fi luat aceste măsuri drastice. Ce este cel mai trist este faptul că în ultimii 3 ani, am “reuşit” să pun nu mai puţin de 15 kg, fapt pe care l-am semnalat mult prea târziu. Venise vremea să fac ceva în sensul acesta, altfel riscam să ajung cu adevărat obeză.

Concret: m-am apucat de sală (din octombrie anul trecut), astfel că, în limita timpului meu, merg cel puţin de 4 ori pe săptămână la Spinergy, iar în cazul în care nu ajung sau cel al zilelor libere, îmi menţin energia cu ajutorul unui stepper, pe care l-am primit cadou de 8 martie. Graţie lui nu simt lipsa orelor de sport şi mă ţin cu dinţii să am cel puţin 30 de minute de mişcare zilnică pe zi, pentru o viaţă sănătoasă. Am şi uitat de febră musculară! E drept că la început, o oră de sport mi se părea un calvar, dar acum, chiar şi după 2 ore aş mai avea energie pentru cel puţin una, însă vorba aceea “ce este mult strică”. În plus, acestor ore de sport, li se adăuga cel puţin o zi pe săptămână de înot într-un bazin cu apă termală.

Nu pot să spun că am un regim alimentar strict, însă este cert că nu ţin seama de dietele tip: “Slăbeşti 7 kg într-o săptămănă”, care pe termen scurt pot da rezultate, însă pe termen lung, pot produce un efect opus celui aşteptat.

Iar vestea bună este că, cel puţin în ultimele 4 luni, am dat jos 6 kg.” Conform spuselor medicilor, mai am de lucrat între 9-15 kg, pentru a mă încadra în standardul corect şi a-mi rezolva problemele de sănătate cu care mă confrunt. Oricum, ideea este să nu ne lăsăm vrăjiţi de bunătăţile de pe masa de sărbători sau dacă tot ne abatem de regulă, măcar să o facem cu înţelepciune şi desigur, cu mişcare.

Să auzim numai de lucruri frumoase.

Un Paşte Fericit!

La Mulţi Ani de 1 MARTIE!

La Mulţi Ani de 1 MARTIE!

Pentru mine, 1 martie are o dublă semnificaţie, de mai bine de 3 ani încoace: este debutul primăverii ce aduce mărţişoare şi flori multe, dar şi ziua în care mi-am început una din cele mai frumoase perioade din viaţa mea: o bursă de 3 luni la Atena. Ce am scris la întoarcerea de acolo se poate citi aici.

Dar revenind la prezent, a venit primăvară şi o dată cu ea suntem cu toate, răsfaţate. Bărbaţi celebri, bărbaţi din toate categoriile sociale: profesori, medici, avocaţi, manageri, oamenii politici ne arată preţuirea faţă de noi.

Un caz concret este cel al domnului senator Ioan Mang. Vă invit totodată să citiţi urările pe care le adresează reprezentatelor sexului frumos, pe blogul dumnealui cu ocazia zilei de 1 MARTIE. Un post special: http://blog.ioan-mang.ro/post/2010/03/01/La-Multi-Ani-de-1-martie!.aspx

Să aveţi parte de o primăvară frumoasă şi plină de bucurii.

Agapw mia pitzirika

În general nu ascult Radio Zu. Nu ştiu de ce dar nu îmi place deloc. Mai ales dimineaţă când îi aud pe Buzdugan şi Morar. Deşi culmea, la emisiunea de la TV a lui Morar mă uit cam de câte ori am ocazia. În fine, când vreau să mă înviorez ascult KissFM, iar când vreau linişte şi romantism cu siguranţă frecvenţa se îndreaptă spre MagicFM, EuropaFM sau INFOPRO.

Însă revenind la Radio ZU, pe care îl ascult de cele mai multe ori forţată de împrejurări, în această dimineaţă cei doi moderatori au difuzat o piesă pe care Morar susţine că ar fi auzit-o pentru întâia dată în Skyatos (Grecia) anul trecut.

Eu mi-am amintit cu drag de ea. O auzeam (şi chiar o am) acum 3 ani, în Atena, dar sincer nu îmi plăcea în mod deosebit. Se apropie foarte mult de o manea veritabilă. Totuşi, la o petrecere merge chiar foarte bine!

Se numeşte “Agapw mia pitzirika” (în traducere liberă: Iubesc o puştoaică) şi e bună, dimineaţa, în zori, când vrei să te dezmeticeşti şi să îţi începi ziua cu bine

Morandi ascultat în Grecia!

Adesea mi se face dor de perioada când am trăit în Grecia. 3 luni în Atena … Ei bine, pentru a-mi reaminti de acele vremuri, ascult MAD.gr, adică un fel de KISS FM al lor. Şi în loc să ascult grecisme … surpriza mare a fost ca la un moment dat să fie difuzată piesa COLORS de la MORANDI! Ce tare e tipul! Ce mişto e piesa!

Dor de ducă

Ca de început de an, am primit o mulţime de sms-uri, mailuri, telefoane cu diverse urări de An Nou. De exemplu, amicul Emil, ca de obicei, extrem de original, mi-a urat ca în 2010 să fac un pas mare şi anume să îmi achiziţionez domeniu şi să renunţ la wordpress, pe care îl consideră total neprofesionist. Alţii mi-au urat sănătăte, fericire (etc) aşa cum se urează de obicei.

Eu îmi doresc altceva în acest an. Să văd o parte din lumea asta mare şi largă. Să călătoresc. Să vizitez. Să exchangez.

Se spune că numai după ce ai fost cel puţin o dată plecat în străinătate, ştii ce înseamnă altceva. Până atunci, doar din auzite, nu ai cum să ştii, nici măcar imagina. Îmi amintesc că am ajuns în Germania, pentru întâia dată, la vârsta de 18 ani. Am stat două săptămâni acolo, la 20 km de Stuttgart, în partea de sud a ţării. Pe atunci, posibilităţile românilor de a circula liber în lume erau condiţionate. La vamă stăteai cu orele pentru a trece, erai percheziţionat din cap până în picioare. Un drum de Germania (asta însemnând 1200 de km) presupunea peste 24 de ore de călătorie via autocar. Era groaznic. Însă aşteptarea merita … Cu primul pas făcut pe tărâm occidental, erai uimit de tot ceea ce ţi se arată în faţa ochilor. Civilizaţie, curăţenie, prosperitate sunt doar câteva dintre cuvintele ce definesc tot ceea ce vedeam.

După jumătate de lună petrecută în ţinuturi vestice, la întoarcere mă năpădeau lacrimile când constatam discrepanţa evidentă între sătucele sărmane de România şi non-conformismul şi modernismul de acolo.

Am avut şansa să merg de multe ori pe acolo şi să îmi deschid orizonturile. Când am ajuns în Balcani şi mi-am petrecut 3 luni din viaţa acolo (adică în Grecia, în Atena, mai precis), am văzut că se poate şi altfel … adică la fel ca în România! Sunt 3 ani de când am fost acolo şi mereu mă ia un dor de ducă.

Acum, românii care vor să plece în vest, ies din ţară cât ar clipi. Vameşii sunt doar de formă. Anul acesta sigur am să îmi îndeplinesc acest vis, acela de a vedea cât mai mult cu putinţă. Vorba autoarei Gilbert “Eat. Pray. Love”, dar în 3 ţări diferite sau în lumea largă.

Voi continua şirul poveştilor de pe meleaguri străine. În curând despre castelele din Cehia, pe care l-am văzut în septembrie 2008.

Atena

Spuneam într-un post ceva mai vechi, că voi scrie, treptat, despre locurile prin care am umblat şi care m-au fascinat. Astăzi am ales să scriu despre Atena, deşi ştiu că nu mi-ar ajunge pagini întregi de carte pentru a descrie ce a însemnat, pentru mine, capitala grecească timp de 3 luni.

De Atena mă leagă foarte multe amintiri: experienţa ca student străin, departe de casă, şansa de a te descurca singur într-un oraş cu o populaţie de douăzeci de ori mai mare decât a oraşului în care stăteai, opţiuni nemăsurate, oameni noi, dar şi o legătură specială. Sunt o mulţime de momente frumoase – chiar dacă au fost şi câteva neplăcute, dar care sunt compensate de tot ce a rămas minunat în mintea noastră – pe care nu le voi expune aici. Cu toate acestea, când spun Atena mă gândesc la istorie, turism şi civilizaţie, şi, în general, spun FRUMUSEŢE rară.

Au trecut 2 ani şi aproape jumate de când am plecat de acolo, însă şi acum mă simt legată de acest oraş în ciuda trecerii timpului, dar şi a altor experienţe trăite pe parcurs. În Atena înveţi, simţi că trăieşti, iubeşti, dăruieşti … totul are un fir, o logică. Totul ia o altă amploare. E fascinant. Magic. Minunat. Aş da orice să dau timpul înapoi şi să retrăiesc acele momente, departe de grijile casei. Ştiu că nu se poate. Mă consolez cu gândul că rămân amintirile … şi fotografiile, care reprezintă legăturile spre acea lume, atât de diferită de cea în care trăiesc.

E uimitor cum timpul poate curăţa rănile. Surprinzător este cum, totuşi, trecerea lui nu este un prilej de uitare. Pentru că ele rămân. Toate clipele speciale sunt întipărite în suflet, în gând.

Despre experienţa mea în Atena am tot scris, dar aş mai face-o de fiecare dată, fiindcă apelând la memorie, voi regăsi secunde şi minute despre care nu am povestit. 

Şi în final, visul frumos ia sfârşit. Sunt, din nou, în Oradea mea, cea de zi cu zi.

Acu’

Nu este vorba de acum în varianta rurală, ci despre ac, acel instrument cu care nu doar se coase, ci şi se fac tatuaje. Inspirată de editorialul lui FB din 24FUN, mi-am amintit cât de mult îşi doresc oamenii să aibă câte un astfel de desen pe piele.

Fie că este vorba despre un tatuaj temporar, fie că este într-adevăr unul permanent, acest desen poate să te scoată în evidenţă sau chiar mai mult, în cantităţi industriale să te transforme din om … în diverse animale, cum este cazul unor oameni care şi-au tatuat întreg corpul.

Însă, departe de toate aceste situaţii, un tatuaj într-un loc discret sau un tatuaj micuţ şi drăguţ poate fi chiar şic. Şi o spun chiar din experienţă proprie. În urmă cu 2 ani de zile, în timpul bursei în Atena, un negrotei a venit la mine cu un catalog plin-ochi de tot felul de modele de tatuaje. În final, m-am ales cu zodia mea în zodiacul chinezesc (este vorba despre zodia RAC). Întreaga capodoperă m-a costat 5 euro şi este prezentată mai jos.

Dar mai mult decât atât, m-a ţinut aproape 2 luni în condiţiile în care m-a avertizat că va dura cel mult o lună. Şi totuşi … îmi amintesc cu drag de acele vremuri, dar mai ales de micul meu tatuaj.

Acu’ rămâne la latitudinea fiecăruia să înţeleagă exact ce vrea din această imagine.

Se thelo

Şi după cum spuneam în postul anterior, la KISSFM ascultam un program special de muzică house şi mi-a atras o piesă care cu siguranţă va face senzaţie în această vară. Se numeşte “Se thelo” de la Roller Sis, care din greacă tradus înseamna VREAU şi mi-a plăcut enorm.

Mi-a amintit, desigur, de vremurile frumoase din Atena …

Tu rămâi la toate rece …

O vorbă din popor spune că „Orice nu te doboară, te întăreşte”. Dintotdeauna mi-au plăcut genul acesta de zicale, fiind convinsă, de altfel, că toate îşi găsesc provenienţa din realitatea vieţii.

 

Sortiţi să trecem în viaţă prin momente frumoase, dar şi mai puţin plăcute, experienţele acumulate ne întăresc tot mai mult până când, o dată umplut paharul, să nu mai putem găsi loc pentru nimic şi tot ce dă pe din afară să se metamorfozeze în acea stare pe care cu toţii o numim: imunitate.

 

Să devenim imuni la tot ce se întâmplă în jurul nostru şi, mai mult, să ajungem acel personaj despre care Mihai Eminescu spune simplu, în poezia Glossă:

 

„Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”

 

Aş vrea să scriu în acest post despre o mulţime de gânduri, de sentimente şi de oameni, despre toate amintirile pe care mi le-au răscolit aceste sărbători.

 

Au trecut şi Sărbătorile de Paşte. Pentru cei mai mulţi sunt prilej de bucurie, pentru alţii sunt găuri în bugetul familiei, iar o mică parte sunt aceia pentru care toate aceste motive de sărbătoare sunt, mai degrabă, motive de meditaţie asupra lumii, vieţii, a prietenilor şi celor dragi.

 

Ai vrea să te ştii împăcat cu tine, cu cei din jurul tău, cu familia şi cu prietenii, să uiţi de resentimente, de ranchiună şi să primeşti în suflet Lumina Sfântă. Şi unii chiar nu pot …

 

Nu pot să îi omit pe cei mai mulţi dintre noi, care prin această Sărbătoare, îşi umplu mesele cu fel de fel de bucate, care mai de care … Să vadă lumea că avem!

 

Îmi amintesc că în urmă cu doi ani de zile mă aflam în marea capitală greceasă, acolo unde de Sfintele Sărbători, am avut parte de o masă nici foarte bogată, nici foarte săracă, atât cât ne puteam permite noi ca studente ERASMUS (cu o bursă, a cărui cuantum era de 475 de euro/lună, într-o capitală precum Atena, şi unde numai chiria era de 200/persoană – un apartament cu o cameră unde locuiam 3 fete, adică o chirie de 600 de euro/lună – nu era tocmai o sumă mare), cu toate acestea am avut parte de o sărbătoare specială. Adică nu am mâncat foarte mult, dar ne-am bucurat cu adevărat de Sfintele Paşte. Am luat lumină chiar din bisericuţa aflată în cel mai înalt punct al Atenei şi am sărbătorit alături de milioane de ortodocşi Învierea Domnului. Este, fără doar şi poate, o experienţă pe care nu ai cum să o uiţi. O voi păstra mereu în inimă şi o voi căuta-o ori de câte ori voi simţi nevoia …

 

Pe 21 aprilie 2007, i-am cunoscut pe ei. O familie de români stabiliţi în Atena, o familie de oameni deosebiţi, care mi-au fost şi mie o familie. De la ei am învăţat multe, pe ei nu am cum să îi uit. Le mulţumesc, şi acum, prin intermediul acestor rânduri, pentru toate clipele frumoase pe care mi le-au dăruit.

 

Aş mai vrea să îi amintesc şi pe acei „prieteni”, care ştiu că nu au puterea să recunoască ceva ce îi frământă şi nu au curajul să spună lucrurilor pe nume. Se lasă purtaţi de val, de influenţa celorlaţi şi, din păcate, nu au capacitatea de a rămâne EI, pur şi simplu.

 

Toate loviturile şi supărările pe care le primeşti nu fac decât să te transforme într-un imun şi rece. Eu totuşi sper să nu putem afirma, cu adevărat: „Maybe your heart is made of stones …” (aşa cum se numea piesa lui Dave Stewart).

 

 

Ar mai fi atâtea de spus şi simt că, cel puţin pentru moment, trebuie să mă opresc aici, dar promit că voi continua. Momentan, trebuie să îmi limpezesc gândurile şi mai apoi să pot să le expun pe foi de Internet … 

 

Mobilitatea în cadrul programului SOCRATES/ERASMUS

[raport de activitate pentru Universitatea din Oradea, iunie 2007]

 

Mobilitatea în cadrul programului SOCRATES/ERASMUS s-a desfăşurat în perioada 01.03.2007 şi 31.05.2007 în Atena, Grecia, în cadrul Universităţii Naţionale Tehnice (NTUA).  

 

De-a lungul acestei perioade, am avut de realizat un proiect purtând numele „Ajax and the future of Ajax”. Ce înseamnă AJAX şi care va fi viitorul său, care sunt tehnologiile sale (HTML, JavaScript, DHTML si DOM), precum şi exemplificarea avantajelor şi dezavantajele acestei tehnici de programare web. De asemenea, am vorbit despre AJAX în combinaţie cu alte limbaje de programare, cum ar fi: .NET, PHP, JAVA, ColdFusion. Coordonatorii proiectului au fost profesorul Nikolas Mitrou şi asistentul său Nikolas Constantinou.

 

Totodata am participat la cursul gratuit de limba greacă, organizat pentru studenţii ERASMUS, în urma căruia am dobândit un certificat care specifică nivelul nostru de înţelegere, vorbire şi scriere: „false beginner”.

 

În ceea ce priveşte cazarea, am locuit într-o garsonieră, situata chiar în centru, la două străzi diferenţă de unul din cele mai mari bulevarde ateniene: Alexandras. Garsoniera era dotată cu baie, bucătărie, o cameră mobilată, dotată cu televizor şi Internet wireless.

 

Fiind in mijlocul oraşului, ne era foarte usor să ne deplasăm în orice direcţie, chiar dacă distanţele, de multe ori, erau prea mari. Pentru a ajunge la universitate, puteai lua fie autobuzul care te lasă chiar aproape de universitate, sau alegeai varianta metroului, doar că trebuie schimbat apoi cu un alt autobuz.

 

Studenţii pe baza legitimaţiei de student grec, au 50% reducere la mijloace de transport în comun şi 25% la cel feroviar. Costul unui abonament pe toate liniile (incluzând: autobuz, troleu, tramvai şi metrou) este de 19 euro.

 

La cantina, studenţii cu situaţie materială precară sau cei străini beneficiază de două mese gratuite/zi (prânzul şi cina), altfel plătesc 2 euro pe zi. Accesul la biblioteci şi la sălile de calculatoare se face pe baza legitimaţiei de student, a unui nume şi a unei parole de utilizator.

 

Colaborarea cu biroul SOCRATES din cadrul Universităţii Naţionale Tehnice din Atena a fost una foarte bună. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre profesorii şi coordonatorii pe care i-am avut. Ne-au ajutat încă din primele zile. Ori de câte ori am avut nevoie ne-au înţeles şi au încercat să ne dea o mână de ajutor. Sunt nişte oameni deosebiţi şi dedicaţi muncii lor. Activitatea studenţească este una foarte dezvoltată, asociaţiile de studenţi organizează diverse manifestări, evenimente sau petreceri pentru studenţii străini şi nu numai. Totodată, orice student se poate bucura de o mulţime de facilităţi.