Grecia în 3 luni

[articol publicat în revista EURO<26 România, august 2007]

 

Mijlocul lunii februarie… ultima sesiune din facultate… ultimele zile înainte de o nouă experienţă: Grecia timp de 3 luni. Bagaje, emoţii, asigurare medicală cu cardul EURO<26, ultimele pregătiri… 28 februarie: am luat avionul şi am pornit spre Atena. Experienţa ca studentă ERASMUS avea să înceapă. Urmau să vină zile şi luni pline: cursuri, proiecte, excursii, peripeţii, oameni noi.

 

Nu voi uita niciodată dezolarea începutului. Totul mi se părea imens, un oraş mult prea mare şi prea aglomerat faţă de Oradea, oraşul în care trăisem eu până atunci. Nu degeaba se spune că Atena este capital ce nu doarme niciodată. Am început să văd lumea cu alţi ochi. Ceea ce se întâmpla în jurul meu avea o viteză uimitoare. În universitate, studenţii erau revoltaţi pe sistemul lor de învăţământ. De când se votaselegea sistemului privat, ei au început să lupte pentru drepturile lor. Şi asta se vedea şi în privilegiile pe care le au, deloc puţine. De remarcat este faptul că studenţii beneficiază de reducere de 50% pe mijloacele de transport în comun şi de 25% pe cel feroviar.

 

Nu pot omite tramvaiul EURO<26 care face legătura între centrul oraşului şi superbele plaje ateniene, invadate de turişti încă de la începutul lunii aprilie. Cardul EURO<26 este una din cele mai utilizate legitimaţii. Fie că vrei să navighezi pe internet, într-un club de net, fie că vizitezi diferite muzee sau temple sau chiar călătoreşti, trebuie să îl ai mereu la îndemână pentru că reducerile sunt cu adevărat substanţiale. Începând de la 1€ până la 12€ uneori (intrarea la Acropole), cu ajutorul lui poţi economisi foarte mult. Revenind la şcoala de aici şi la ceea ce am învăţat, trebuie să spun că am urmat un curs gratuit de greacă (organizat pentru studenţii străini), care mi-a fost de mare ajutor.

 

Când am ajuns aici eram conştientă că oricâte limbi ai şti, dacă nu ştii limba ţării în care trăieşti, nu îţi este uşor, aşa că am început să studiez. La fi nal am dobândit un certificate de absolvire a cursului de începători. Cu toate că Grecia este o ţară turistică, mulţi greci nu ştiu nici o limbă străină: dacă mergi în oraşele mai mici sau în mediul rural, vei găsi puţini vorbitori de limbi străine. Văd lucrurile diferit faţă de noi. Ei nu studiază în şcoală limbile străine, fac cursuri special organizate de diverse şcoli, care costă, însă, destul de mult.

 

Când timpul ne-a permis, am vizitat locuri de vis precum Nafplio (am urcat peste o mie de trepte pentru o panoramă superbă a peninsulei Pelopones), Meteora (un loc sfânt în care se găsesc 5 mânăstiri pe câte un deal), Sunio (aici se afl ă templul lui Poseidon), Patra şi Corint (canalul şi podul Corint), insula Eghina şi, evident, Atena şi numeroasele ei minunăţii (Acropole, Pantheon, Templul lui Zeus, Parcul Naţional, Licavitos, portul Pireas, muzee şi multe alte locuri frumoase). Am cunoscut oameni din Grecia, Germania, Bulgaria, Franţa, Anglia, America, Slovacia, Italia, Portugalia.

 

Am locuit la o familie de români stabiliţi aici de mulţi ani. Acum, când privesc în urmă, nu văd decât lucrurile frumoase. Recunosc că am avut şi perioade mai grele, căci eram singură într-o ţară străină, dar am încercat să le depăşesc şi să privesc doar jumătatea plină a paharului. Şi am reuşit!

 

Simt că acum cuvintele nu îşi mai au rostul, că din toate astea rămâne doar amintirea şi imaginile… pe care am să le las să vorbească de la sine.

 

Ştiu că uneori banii de bursă Socrates nu sunt îndeajuns, dar e ceva ce doar o dată în viaţa ai şansa să obţii şi sunt sigură că merită.

 

2 ani

2 ani. Exact atâta timp a trecut de la experienţa mea ca studentă ERASMUS. Acum 2 ani, pe un frig de îngheţau pietrele eram deja în Bucureşti. Am plecat din Oradea, cu avionul spre Bucureşti, de unde seara urma să luăm un alt avion spre Atena. Afară era cel mult 1 grad, dar un vânt năprasnic adia în capitală. Eram cu prietena mea Teo, iar timpul în Bucureşti ni l-am petrecut alături de verişorii mei din Piteşti şi Constanţa, care studiază şi muncesc acolo. Seara am pornit spre Atena. În doar o oră şi ceva, de la 0 grade am ajuns la 20 de grade. Şi era ora 23:00 …

Cum vedeam lucrurile acum 2 ani (material publicat în StudentFUN, martie 2007):

Din experienţa proprie: 3 luni în Atena

După ce am aflat care sunt condiţiile de a studia pe o perioadă de cel puţin trei luni, am trecut de selecţie, al făcut toate actele de plecare, am pornit spre ceea ce înseamnă o nouă experienţă. Am luat avionul spre Bucureşti, de unde urma să iau alt avion spre Atena. Deşi am avut o escală de 12 ore în capitala noastră, am avut ce face. Am colindat Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, ajungând până undeva lângă Teatrul Naţional şi Hotelul Intercontinental.

Spre seară am luat expresul spre Otopeni Internaţional, de unde urma să zburăm spre Atena. A fost o reală experienţă. Să zbori deasupra Bucureştiului, apoi să vezi Sofia de sus şi, în final, luminile de pe Acropole şi alte zeci şi mii de becuri ce ilumineazî capitala Greciei… nu poţi descrie în cuvinte.

Eram ca şi pierdute, când am aterizat pe Elefterios Venizelos. Eram foarte entuziasmate, dar totodată speriate de noul început. Urmau să vină zile minunate… Sunt aici de mai bine de 4 săptămâni şi în fiecare zi descopăr ceva nou. Nu apuci niciodată să te plictiseşti într-un oraş atât de mare. Se spune că aici trăiesc peste 5 milioane de oameni. Poţi întâlni toate naţiile, iar români la fiecare pas. Zilele nu sunt niciodată la fel. În timpul săptămânii foarte mult timp ni-l petrecem la şcoală, acolo unde fie lucrăm la proiectul nostru, fie participăm la cursurile de greacă ce au loc de trei ori pe săptămână.

Ce îmi place aici e faptul că studenţii Eramus sau cei cu situaţie financiară problematică, beneficiază, pe baza legitimaţiei de student, de acces gratuit la cantină, două mese pe zi, prânzul şi cina, şi totodată, au 50% reducere pe liniile de transport în comun. Astfel, dau un exemplu, dacă îţi faci abonament pe toate liniile, adică tramvai, troleibuz, autobuz şi metrou, costul este de 20 de euro. Prin asta, studenţii greci sunt de admirat, pentru ambiţia şi perseverenţa lor, puterea de a face ca lucrurile să fie în favoarea lor. Sunt adevăraţi luptători, demni de strămoşii lor. Nici profesorii nu sunt mai prejos. Au o răbdare de nedescris şi fac orice să te simţi ca acasă.

E o experienţă unică în viaţă, ce merită trăită. Aşa că de ce să nu profităm de ea?

 

Vreme trece, vreme vine …

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la trecut, la vremuri frumoase care au fost cândva, mă ia un soi de nostalgie.

E ianuarie 2009. În urmă cu doi ani de zile, susţineam ultimele examene ale ultimei sesiuni de facultate, şi cu emoţii şi nerăbdăre mă pregăteam de o călătorie lungă. Avea să înceapa experienţa mea ca studentă ERASMUS în Atena. Trei luni de vis, departe de casă, dar mereu cu gândul la cei dragi, acolo unde am cunoscut zile frumoase, o familie extraordinară, mi-am făcut mulţi prieteni şi am învăţat să mă descurc singură printre străini, ba chiar să înţeleg, să citesc şi să scriu în limba greacă!

Pe când visul s-a terminat, am realizat că am finalizat şi facultatea. Nu aveam de unde ştii care îmi va fi drumul de acolo înainte. Şi totuşi … De mai bine de 1 an şi jumate muncesc, dar recunosc că m-am desprins cu greu de ASUO (au fost 5 ani), dar am învăţat că trebuie să urcăm pe alte trepte în existenţa noastră. Că în locul nostru vin alţi tineri, cu alte ambiţii, care vor cunoaşte la rândul lor munca într-un ONG studenţesc. Cu satisfacţiile şi bucuriile ei, deşi adesea te loveşti şi de multe neajunsuri …

Acum nu văd decât clipe frumoase când privesc spre trecut, dar privind spre viitor văd alte fapte. Într-o lună voi încheia studiul de masterat şi până atunci mai pregătesc ceva, despre care am să povestesc abia la finelele celeilalte săptămâni.

M-am revăzut cu colegii de facultate vineri seară. O parte din ei sunt deja căsătoriţi, alţii urmează. Fiecare a povestit câte puţin din realizările sale din ultima perioadă. De altfel, grupul nostru pe care l-am strâns încă din băncile facultăţii este în continuare unul unit, chiar dacă ne vedem ceva mai rar. Pentru că pe noi ne leagă prea multe amintiri, excursii, zile de naştere, bancheturi sau chiar nunţi, la care am participat, cu toţii, împreună. Ca o echipă adevărată, fiindcă întotdeauna am fost unii lângă alţii şi la bune şi la rele …

Cum s-ar zice: “Vreme trece, vreme vine … “!

Make love, not war!

Trâim într-o lume dinamică. Într-o continuă mişcare, într-o continuă agitaţie şi pierdem de fapt esenţa mişcării. Pentru ce atâta mişcare?

Protestele de azi ale românilor din toată ţară, adunaţi pentru a-şi demonstra nemulţumirea vizavi de triplarea taxei auto, au stârnit o mulţime de controverse în toate oraşele în care au avut loc.

Nu doar Bucureştiul se confruntă cu probleme cu oameni nemulţumiţi. În Atena, capitala Greciei, tinerii continuă şirul protestelor de stradă, după ce înainte cu o săptămână un tânăr a decedat, fiind împuşcat de nişte poliţişti.

Atena este una dintre acele capitale,  ce sunt obişnuite cu astfel de manifestări. Îmi amintesc că în perioada aceea de trei luni, cât am studiat şi locuit acolo, erau dăţi când efectiv nu îmi părăseam apartamentul de frica incidentelor.

Nu era săptămână să nu se întâmple câte ceva. Dacă nu erau studenţii, erau gunoierii, alte naţii sau tot felul de manifestanţi. Dar, în fiecare zi era tot o altă categorie de cetăţeni. Oamenii se adunau în număr mare în faţa clădirii Parlamentului, din piaţa Syntagma pentru a-şi cere drepturile.

S-a întâmplat să asist la un astfel de “eveniment”, dar pentru că a fost ceva spontan şi nu am avut de unde ştii că va avea loc. Cele mai periculoase erau cele ale studenţilor, care se strângeau în fiecare zi de joi şi aruncau cu cocktailuri Molotov în clădirea Parlamentului, ba mai mult, la universitate, împărţeau groază printre ceilalţi studenţi sau profesori. Adesea mi-era frică să ies pe stradă.

Deşi, per ansamblu, experienţa ERASMUS, mi-a fost benefică, nu pot uita părţile mai mult plăcute. Pentru că până la urmă şi acestea îşi au un farmec al lor …