Tag Archives: atrocitati

În România lucrului bine făcut, în țara care merită mai mult, ne mor copiii

caracal-alexandraÎn România lucrului bine făcut, în țara care merită mai mult, ne mor copiii. Ne mor în Colectiv, în accidente rutiere, sunt sechestrați și apoi omorâți. Trist este că nimeni nu este de vină. Nici după 3 ani de Colectiv, nu s-a găsit niciun vinovat.

sursa foto: mediafax.ro

Cazul de ieri m-a oripilat. Și sunt convinsă că o țară întreagă este șocată, înspăimântată, terifiată. Când am citit prima dată despre caz, în Bihoreanul, gândul m-a dus direct spre filmele horror ce obișnuiam să le urmăresc într-o perioadă. O parte din ele menționau că sunt inspirate după fapte reale. Ori eu pur și simplu eram convinsă că acele fapte reale sunt supraexagerate, nu puteam crede că cineva ar face așa ceva… Și totuși …

Alexandra, o copilă, a murit singură, iar durerea părinților ei nu o va putea alina nimeni și niciodată. Am urmărit până târziu ce s-a-ntâmplat și comentariile tuturor, cum polițiștii au așteptat ore întregi ordinul pentru a acționa, timp în care ea cine știe prin cât de multe chinuri și torturi a trecut… Nu pot să înțeleg cum s-a așteptat atât de multe ore când era vorba despre un copil, despre o viață…

Poate ține și de (in)competența organelor locale, chiar nu mi-aș dori / nu aș vrea să cred că este așa peste tot și în toată țara …

În 2016, când fiica mea avea un an și un pic, m-a blocat pe casa scării. Am rămas pur și simplu în fașa ușii și știam că nu mai am nicicum să intru. Singura mea salvare era 112. Așa că am sunat, le-am spus exact ce s-a întâmplat, și mi-au făcut legătura la Pompieri. Totul s-a întâmplat prompt, oamenii au venit foarte repede – cred că în 2 minute – probabil a ajutat și că era sâmbătă, trafic slab și era vorba de un copil la mijloc – și au escaladat și au reușit să ne deblocheze. Am avut încredere în 112 și ne-au salvat!

Azi mă întreb de ce 19 ore ??

Alexandra, să ne ierți. Poate că ai avut nenorocul de a te naște într-o țară / oraș, unde competența autorităților nu este la ea acasă, poate dacă nu mergeai la meditație, poate dacă nu urcai în mașina blestematului, sau poate dacaă erai într-un colțișor de țară mai civilizat, azi poate făceai haz de necaz … Dar din păcate, tu poate ești fericită acolo sus, dar părinții tăi, oamenii ce i-ai lăsat în urma ta sunt nealintați, plini de durere, întrebări și frustrări…

Poate dacă azi am investi mai mult în educația și protecția copiilor, în a le repeta (așa cum și nouă ne repetau părinții noștri la acea vreme) “nu vorbești / nu intri în contact cu străinii”, dacă le-am asigura mijloace de transport sigure pentru a se deplasa spre școli / în orașe, poate dacă Poliția ar fi mai bine pregătită pentru orice situație, și alți mulți poate…

Dar pe tine, Alexandra, și pe alți mulți copii pierduți, niciun poate nu vă mai aduce înapoi…

În sistemul privat, dacă nu ești bun, dacă nu performezi, mergi acasă. Ești evaluat periodic și temeinic pentru activitat ta. Plus că nu intră oricine într-o companie, există reguli clare și bine organizate. Nu recomanzi pile, neamuri dacă știi că nu ar face față. Iar angajtorul nu-și permite/nuvrea să plătească un angajat care nu performează.

Posibil -nu știu și nu vreau să mă pronunț – că lucrurile la stat să stea diferit. Dar eu vreau să cred că și acolo sunt oameni foarte bine pregătiți. Vreau să cred că polițiștii ar fi acționat, dacă li s-ar fi permis, dar probabil cei de sus care le-au pus frână țin mai mult la scaunul lor decât la viața altora.

Alexandra, de acolo de Sus, să îi ierți. Sperăm să fi găsit fericirea despre care vorbeai pe Facebook. Ai plecat prea repede, poate Dumnezeu te-a vrut repede lângă el, și pentru că poatre mai avem nevoie de timp să facem/să schimbăm ceva în această țară și sistemul ei, pentru ca astfel de atrocități să nu se mai întâmple.

Nu trăim în filme horror, ci in viața reala, într-o țară reală, pe care o considerăm cât de cât sigură…

Odihnește-te în pace, suflet bun …