(Re)Descoperă Oradea: Biserica Tei

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 23 octombrie – 5 noiembrie 2009]

Biserica ortodoxă Tei face parte din acea categorie de biserici care au fost construite după anii ’90, în Oradea. Situată pe strada Teiului, nr. 67, în cartierul Cantemir, lăcaşul poartă hramul “Naşterea Maicii Domnului”. Trebuie ştiut faptul că la înfiinţare parohia a primit hramul „Buna Vestire”. Întrucât, în oraş, mai există încă o altă parohie cu acelaşi hram, printr-un ordin al Primăriei, aceasta şi l-a schimbat în „Naşterea Maicii Domnului”.

Piatra de temelie a acestui sfânt locaş a fost pusă pe data de 8 septembrie 2001, cu ocazia sărbătorii Sfintei Marii Mici. Sfânta Marie Mică este sărbătoarea dedicată morţii şi renaşterii Zeiţei Mame la echinocţiul de toamnă – 8 septembrie – pe stil vechi. Potrivit reprezentanţilor Episcopiei Ortodoxe din Oradea, alături de acest lăcaş cult, pe întinderea judeţului Bihor mai există alte nouă biserici clădire întru Naşterea Maicii Domnului.

Construcţia propriu-zisă a bisericii a început, însă, câteva luni mai târziu şi anume în primăvara anului 2002. În prezent, la mai bine de şapte ani de la punerea pietrei de temelie, biserica este finalizată complet în exterior – construită din cărămidă aparentă -, şi tencuită în interior. Icoanele nu lipsesc de pe pereţi, dar spre deosebire de cele mai multe biserici ortodoxe, vitraliile sau pereţii pictaţi cu chipurile sfinţilor, sunt încă elemente absente. Deşi nu este complet terminată în interior, este pregătită pentru oficierea slujbelor religioase, iar în fiecare duminică, locaşul este umplut de enoriaşi.

Un lucru de notat este acela că pe 23 septembrie 2009, Primăria şi Consiliul Local au aprobat transmiterea în proprietate, fără plată, a suprafeţei de 1735 mp teren – loc pe care se află situată biserica – în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Oradea. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător, cu atât mai mult cu cât doar două biserici din Oradea – una din ele fiind Biserica Tei – au parte de acest privilegiu. Lângă biserică, a fost ridicată şi o casă parohială.

Pentru mulţi credincioşi, Biserica Tei este ca o a doua casă. Aici, ei se adună ori de câte ori preotul le cere ajutorul, pentru a munci împreună la construirea bisericii. Săptămânal, oamenii donează bani sau obiecte pentru biserică, iar cu ocazia marilor sărbători, aduc chiar şi daruri, hrană şi îmbrăcăminte pentru cei nevoiaşi. Periodic, reprezentanţii bisericii organizează diverse pelerinaje şi vizite la mănăstiri din Maramureş sau Moldova, la preţuri modice.

Chiar dacă nu a împlinit nici măcar 10 ani de la înfiinţare, fiind astfel una din cele mai noi biserici orădene, lăcaşul de cult îndeamnă credincioşii să îi calce pragul şi să vină la rugăciune. Slujba de duminică are loc începând cu ora 10.00.

Biserica Tei este locul pe care îl aleg pentru rugăciune, duminica; fiind un loc sfânt, un loc cald şi primitor, un lăcaş de cult pentru sufletul meu.

Credincioşii şi credinţa

E duminică, din nou. De obicei, duminica îmi îndrept paşii spre Biserica Tei. În ultima perioadă, am lipsit de la slujbe şi o spun cu părere de rău, însă azi m-am reîntors în acest lăcaş de cult.

Interesant că am făcut un obicei în a scrie despre bisericile şi catedralele mari din Oradea, însă gândul nu m-a dus spre aceasta. Poate şi prin prisma faptului că e mult prea nouă, că este încă nefinalizată şi deci, istoria ei este aproape inexistentă. Cu toate acestea, de fiecare dată este plină, deşi nu este impresionant de mare, dar adună credincioşi de pe străzile învecinate. Şi sunt atât de mulţi şi sunt atât de darnici, încât nu este dată să nu strige preotul numele celor care au făcut donaţii pentru biserică.

Astăzi, înainte de finele slujbei, preotul a dorit să mulţumească primarului şi consilierilor locali pentru faptul că biserica, care se afla până nu demult pe pământul Primăriei, aparţine acum Parohiei Ortodoxe. Deşi totul părea a fi o simplă mulţumire, preotul a ţinut să menţioneze în câteva rânduri faptul că nu este implicat în vreun partid politic şi nici nu are de gând, că nu va îndemna enoriaşii să voteze cu un partid sau altul, ci doar şi-a dorit să spună aceste cuvinte unor oameni care au ajutat această biserică. Mi s-a părut ciudat să facă o astfel de prelegere. Noi am înţeles mesajul şi nu trebuia să îl despice în patru. Important este însă că acest loc este unul plin de căldură şi de linişte, de poveţe demne de luat în seamă şi ca orice alt locaş sfânt este primitor pentru toată lumea.

Îmi displace să constat că foarte mulţi oameni susţin cu tărie credinţa lor, menţionează că sunt credincioşi adevăraţi, care merg cel puţin o dată pe săptămână la biserică, care donează diverse obiecte sau bani, dar în sufletul lor sunt oameni haini, măcinaţi de invidie şi resentimente. Nu am generalizat, doar am ţinut să fac această remarcă. Şi o spun cu mult regret. Dau dovadă de o ipocrizie dusă la extrem. Mai bine ar omite să facă toate aceste precizări şi să arate cu adevărat, lumii, bunătatea lor.