Bucureşti

Ioana Silaghi: “Omul trebuie să fie demn de haina pe care o poartă”

Posted on Updated on

 [articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 24-30 aprilie 2009]
 
“Transparenţă, mister, lux” aşa îşi intitulează Ioana Silaghi, tânara creatoare de modă, colecţia de rochii de seară pe care a lansat-o pe 20 martie într-un club din Oradea, iar câteva zile mai târziu în Grand Rin Hotel din Bucureşti, cel mai mare hotel din Europa. Colecţia cuprinde 10 piese, toate reprezentând rochii de seară, în culori reci. Creaţiile sunt perfect adaptate pentru femeia zilelor noastre, femeia independentă, puternică, care ştie ce vrea de la viaţă. Ioana Silaghi este absolventă a Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, iar la cei aproape 24 de ani ai săi se poate mândri cu diverse colecţii şi apariţii în cadrul galelor de modă din România, dar şi din străinătate. Crede că una din cele mai mari realizări ale sale este aceea de a prezenta pe acelaşi podium alături de nume precum Cătălin Botezatu sau George Hojbotă. Dar mai mult decât atât, în toamna trecută, Ioana a ocupat locul întâi la Festivalul Studenţesc de Modă organizat la Piteşti. De asemenea, Ioana ne povesteşte şi despre tendinţele acestei veri, ce anume ar trebui să purtăm sau ce accesorii să folosim. Desigur, ca la orice început de drum, şi foarte ambiţioasă de fel, îşi propune ca în timp să ajungă un nume de seamă în industria modei din România. Dar mai mult decât atât, îşi doreşte nespus ca în acest an să îşi deschidă propriul atelier.  

 Ioana, în urmă cu câteva luni ai ocupat locul întâi la Festivalul Studenţesc de Modă de la Piteşti „Culorile Toamnei”. Cum îţi descrii experienţa de atunci?

La festival, am participat cu colecţia „Dansul siluetelor”, ce a fost de fapt lucrarea de diplomă de la Facultatea de Arte Vizuale, lucrarea pe care am realizat-o alături de doamna Olimpia Urdea şi respectiv doamna Amalia Judea.  

Dar cea din Bucureşti?

În Bucureşti am avut două prezentări. Una la Club Bellagio şi cea de-a doua în cadrul primei ediţii a Festivalului „Life Style Academy” ce a avut loc în Grand Rin Hotel. Acolo i-am întâlnit pe Aurelian Temişan şi pe Adrian Enache.  Am avut o prezentare de modă, la care una din modele a fost Laura Petrescu (Wassabi). Ţinuta ei a fost inspirată din viaţa de student. La manifestare au participat 13 tineri din întreaga ţară. În plus, s-a desfăşurat şi concursul „Miss Academy”.  

La ce alte evenimente ai mai fost părtaşă?

La festivale de modă din Iaşi, Bucureşti, Oradea la Spring Fashion Week. Debutul mi l-am făcut la Buşteni. În facultate am participat la diverse tabere de creaţie. De exemplu, una din ele s-a desfăşurat în Hunedoara, acolo unde l-am cunoscut şi pe Radu Pantea, unul din cei mai mari fotografi din lume. Apoi, tot în timpul şcolii am avut prezentări de modă în Satu-Mare, Blaj şi … Malta, ţara în care am trimis ţinute cu doamna Amalia Judea. Acestea din urmă au fost lucrări de semestru. Desigur, nu pot omite lansarea colecţiei „Transparenţă, mister, lux” ce a avut loc în 20 martie în clubul Kado Cafe, eveniment care nu putea fi realizat fără ajutorul domnului Ioan Mang şi a domnului Emilian Pavel.

Cum îţi alegi culorile în realizarea creaţiilor tale?

Când creez o colecţie, trec de la o extremă în alta: compoziţie, culori … De exemplu, pentru colecţia „Dansul siluetelor” am întors fusta cu poalele în sus, iar corsetul şi-a găsit loc pe picioare.

Care sunt culorile tale preferate?

Culoarea preferată este rozul, pentru că sunt o persoană plină de viaţă. Dar în definitiv, îmi plac toate! Şi mai ales, în funcţie de tema aleasă. Spre exemplu pentru 2009, tendinţele sunt de: mov, albastru, gri şi negru, adică culorile mai reci.

Apropo, care sunt tendinţele pentru vara lui 2009?

Pentru vara lui 2009 se folosesc impremurile florale, imprimeuri cu fluturi, culorile deschise. Costumele de baie sunt întregi (nu se mai poartă cele formate din două piese), foarte accesorizate. Se poartă foarte mult brăţări pe mână. Printre accesorii, la modă vor fi genţile gigante şi … nasturii. Aceştia sunt foarte importanţi, oferind ţinutei o valoare aparte.

Cea mai mare realizare a ta este?

Faptul că în liceu, mi-am făcut o colecţie din bănuţii mei, strânşi timp de un an. Părinţii nu ştiau de planul meu, fiindcă nu mi-au acordat foarte multă încredere. Cu câteva zile înainte de eveniment le-am dat invitaţia şi pur şi simplu nu le venea să creadă …

Te inspiră vreun creator naţional sau internaţional?

Da, este vorba despre John Galliano, designerul Casei Dior.

Cum te-ai descrie: calităţi/defecte?

Defecte: puţin naivă şi am prea multă încredere în oameni. Calităţi: sociabilă şi foarte ambiţioasă. Îmi place viaţa la maxim!

Ce faci în timpul liber?

Îmi place foarte mult să călătoresc. Am umblat în ţări precum: Portugalia, Spania, Italia, Austria, Germania, Grecia. Astfel că, îmi doresc foarte mult să am o prezentare dincolo! De asemenea, îmi place să cunosc multă lume, să socializez.

Dacă nu erai designer, erai …

Actrită!

Ce le recomanzi tinerelor din ziua de azi?

Să fie ele. Haina o adaptezi după personalitatea ta. Haina scoate omul din mulţime. Trebuie să te adaptezi în primul rând locului în care te afli. Şi în final, fetele să nu uite că nu tot ce e scump e şi foarte bun!

Un mesaj de final ?

Pe viitor vă voi surprinde cu noi colecţii, tot mai spectaculoase şi inovatoare! Cel mai sigur va urma una în septembrie!

Pentru contact – Ioana Silaghi

Email: silaghi_ioana1985@yahoo.co.uk

tel: 0744.76.81.56

Advertisements

Anca Sas: „Orădenii trebuie să îi acorde mai mult credit lui Ilie Bolojan”

Posted on

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 27 martie – 2 aprilie 2009]

În „Cabinetul 2“, camera de lângă biroul primarului, a apărut de curând încă un consilier personal. Mai precis o consilieră… Asta se întâmplă la 13 ani după ce vestita Doina Ţibu a ocupat aceeaşi cameră, ca om al primarului liberal Mihai Sturza. Anca Sas, căci despre ea este vorba nu ştia despre Doina Ţibu, fiind prea mică când respectiva devenise vedeta Primăriei. Este însă una dintre multele blonde care ar putea aduce o mulţime de argumente împotriva prejudecăţilor care circulă despre ele. Totuşi, face uz cu diplomaţie de o scuză dezarmantă, mai ales atunci când greşeşte: „Ei! sunt blondă…“.De curând (pe 6 martie), şi-a sărbătorit ziua de naştere, despre care spune: „Printre problemele care erau de rezolvat la serviciu, am avut totuşi timp să primesc buchetele de flori care veneau pe bandă rulantă în birou şi erau toate ale mele şi numai ale mele. Plus zecile de telefoane, mesaje, cadouri şi vizite pe care le-am primit. Nimeni nu a uitat de ziua mea, şi aici vorbesc de persoane de la care mă aşteptam şi cele de la care nu ma aşteptam.”.Tânăra a absolvit, în urmă cu 3 ani de zile, Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Oradea, specializarea română-engleză. Îşi dorea mult să lucreze în învăţământ, dar din anul al treilea de facultate s-a angajat în cu totul şi cu totul alt domeniu. A ajuns să experimenteze munca de televiziune. La Antena 1 Oradea a ajuns după ce mama ei a vizionat un clip publicitar, prin care se anunţa o preselecţie pentru o prezentatoare de ştiri. Pentru această selecţie au fost depuse nu mai puţin de 1000 de CV-uri, din care au fost selectate 100. În final au rămas doar 5 concurente. Şansa a fost de partea ei şi a fost singura care a reuşit să treacă de toate etapele, respectiv de de cele 2 luni de probă. Anca îşi aminteşte cu drag de momentele din televiziune şi le consideră ca un punct de lansare în cariera sa. Totuşi, de mai mulţi ani a trecut de cealaltă parte a baricadei. Astfel că în prezent, este consilier de imagine al Primarului Oradiei, Ilie Bolojan, pe care, de altfel, îl admiră foarte mult. Timp de 2 ani a lucrat la Guvern, dar, recent, s-a întors în Oradea. Despre planurile sale, despre viaţa la guvern, dar şi la primărie, despre frumuseţe şi carieră, într-un interviu cu Anca Sas.

Anca Sas

Cum este viaţa la Guvern şi de ce ai hotărât să te întorci ?

La Guvern aveam un contract pe o perioadă determinată. O dată cu schimbarea guvernului, deşi aş fi putut rămâne, dar având în vedere faptul că am lucrat doar pentru liberali, nu am vrut să lucrez pentru un alt partid. Am avut oferte şi de la Parlament, dar erau bani puţini şi nu m-aş fi descurcat acolo. Astfel că am pus variantele în balanţă şi am hotărât să mă întorc acasă, să lucrez la Primărie. Mi-a plăcut acolo, chiar dacă am plecat de acasă cu prejudecăţi privind Bucureştiul şi oamenii de acolo. Dar am cunoscut oameni deosebiţi. Trebuie să recunosc că în primele două-trei luni (din cei doi ani) mi-a fost mai greu în Bucureşti, fiindcă nu aveam prieteni, nici familie, nici rude. Cu toate acestea a fost o experienţă unică.

Ce înseamnă să lucrezi pentru domnul Ilie Bolojan ?

Cu domnul Bolojan am lucrat un an la guvern şi de două luni lucrez alături de dumnealui la Primărie. Dumnealui are o capacitate de muncă atât de mare, încât trebuie să-i ţii pasul tot timpul. Şi asta presupune şi ore suplimentare atunci când avem de muncit la diverse proiecte. Mă uimeşte capacitatea lui de a munci! Ştie să aprecieze oamenii muncitori şi corecţi, ştie să îi motiveze şi să îi sprijine oricând. De asemenea, este genul de om care pune înainte de toate binele cetăţenilor înainte de binele propriu. De aceea, şi-a dorit să ajungă primar, căci ştia că poate face mai mult decât ce s-a făcut în ceilalţi ani. Am avut multe de învăţat de la el.

Aşa cum este de aşteptat, părerile orădenilor sunt împărţite vizavi de primarul Ilie Bolojan. Ca mesager al primarului, ce le-ai transmite locuitorilor oraşului nostru?

Având în vedere victoria domnului Bolojan, de la locale (51% din primul scrutin), este şi normal ca oamenii să aibă aşteptări foarte mari de la dumnealui. Însă, orădenii trebuie să îi acorde credit, pentru că lucrurile nu pot fi schimbate peste noapte. Tot ceea ce a promis va face. Mai are 3 ani şi jumătate să poată schimba multe. Primarul îşi doreşte să aducă oraşul la un nivel european: mai multe locuri de parcare, mai multe perspective pentru tineri: locuri de muncă, locuinţe etc. Trebuie ca locuitorii acestui oraş să fie înarmaţi cu răbdare. Să aibă încredere că au făcut alegerea corectă. Să nu asculte tot felul de zvonuri şi să lase lucrurile să vină de la sine. Dacă domnul Bolojan a făcut treabă la Prefectură, dar şi la Guvern, va face şi mai departe, la Primărie. Şi mai mult decât atât, este foarte important ca şi oamenii să contribuie la curăţenia acestui oraş şi să sprijine administraţia locală.

Ai aflat probabil de iniţiativa avocatului Trif (strângerea de semnături împotriva lui Ilie Bolojan). Cum priveşti această situaţie?

Domnul Trif are un motiv pentru care face tot ce face. Dumnealui a avut un club, care a fost închis. Din păcate, presa îi acordă prea multă importanţă, deşi acesta nu are argumente suficient de puternice împotriva primarului. Niciodată ei doi nu au fost puşi faţă în faţă pentru a dezbate această problemă. Domnul Trif este foarte prost-informat, nu este la curent cu proiectele Primăriei. Dacă totuşi a pornit această iniţiativă, cred că ar trebui să vină cu soluţii concrete.

Eşti înscrisă în PNL. Cum ţi s-a părut campania lor electorală atât pentru Primărie, cât şi pentru Senat şi Camera Deputaţilor din 2008 ?

Da, sunt membru PNL. Am fost validată de o lună, astfel că mă implic în diverse acţiuni ale partidului. Despre campania pentru parlamentare pot spune că a fost mai curată decât cea pentru locale. În primul caz, fiecare candidat s-a axat pe propria persoană, pe întâlnirile cu cetăţenii, nu au existat dezbateri sau jigniri. Au ajuns, ca în final, candidaţii să concureze cu alţi candidaţi, chiar dacă făceau parte din acelaşi partid! Din păcate, interesul oamenilor a fost unul foarte scăzut vizavi de aceste alegeri. Nu au fost interesaţi de cei care îi vor reprezenta în Bucureşti. În schimb, privind campania locală, cred că a fost una murdară, o luptă între doi candidaţi, unul PNL-ist şi unul PD-L-ist, aceştia din urmă adresându-i domnului Bolojan diverse replici şi comparaţii jignitoare.

Este mai convenabilă o carieră în politică decât în presă ? Din ce puncte de vedere ?

În presă poţi avea o carieră frumoasă, dar pe termen scurt (asta dacă vorbim despre un prezentator de televiziune). Am ştiut de la început că din presă nu poţi ieşi la pensie. Este o meserie foarte prost-plătită şi foarte puţin apreciată la nivel local. Presa la nivel înalt se face în capitală, deşi acolo bătălia este mult mai mare. Trebuie să îţi doreşti cu adevărat să faci asta, să fii dedicat, să munceşti doar pentru asta, să fii peste tot, nu contează că e zi sau noapte. Presa o faci când eşti tânăr şi plin de viaţă, când nu eşti preocupat să îţi întemeiezi o familie. Diferenţa dintre o carieră în presă şi una în politică este că, prima are rolul de a informa oamenii despre ce se întâmplă, în timp ce, prin politică poţi face ceva concret pentru cetăţeni. Chiar şi în politică este greu să îţi clădeşti o carieră. Oricât de bun ai fi, o dată cu schimbarea guvernului, este înlăturată vechea echipă şi aduşi oameni noi. Deci, azi poţi fii şi mâine NU!

Crezi că o carieră în politică ţi-ar putea afecta într-o oarecare măsură reîntoarcerea în presă ?

Cred că da. O dată ce treci de cealaltă parte a baricadei este foarte greu să te întorci. Îţi doreşti mereu mai mult, te învârţi în alte cercuri, te obişnuieşti cu un alt stil de viaţă, şi atunci nu prea te mai întorci în presă.

Cum îţi aminteşti de perioada de la Antena 1 Oradea ?

A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea, fiindcă eram înconjurată mereu de colegii mei, care erau şi ei foarte tineri, aveam aceleaşi idealuri, trăiam pentru ştiri. De multe ori mi se întâmpla să merg pe stradă, şi fiind foarte creativă, să găsesc din orice motiv câte o ştire (spre exemplu înflorirea magnoliilor în luna februarie, chiar dacă acestea înfloresc, de obicei, prin aprilie). Am fost o echipă foarte frumoasă, care muncea de dimineaţa până seara. Şi chiar şi în timpul liber vorbeam despre ştiri. La Antena 1 eram propriul meu şef, nu aveam totuşi o responsabilitate atât de mare. Singura responsabilitate era să ofer informaţia cât mai corect. Şi mai presus de toate astea, nu am vrut să fiu doar o simplă prezentatoare care citeşte de pe prompter, ci şi un reporter, care se află mereu în centrul evenimentelor.

Ce părere ai despre ideea Primăriei de a reglementa închiderea cluburilor la ora 23 ?

În zona în care stau nu mă confrunt cu această problemă. Însă, am prieteni care au copii mici, cetăţeni care vin la Primărie cu tot felul de astfel de plângeri şi, în timp, ajungi să îi înţelegi. De aceea, trebuie să existe o soluţie de mijloc. Astfel, iniţiativa Primăriei şi a Federaţiei Patronilor din Bihor este de a delimita locurile turistice de zonele de locuit. Cele mai problematice zone sunt cele din cartiere precum Rogerius sau Nufărul, acolo unde există cluburi sau localuri situate chiar la parterul unor blocuri de locatari. În acest sens, trebuie luate măsuri. Nu vor fi afectate cele de sub Pasajul Vulturul Negru, fiindcă aici vorbim despre un punct turistic. Avem mulţi tineri, cărora trebuie să le oferim locuri de distracţie. Concluzia este că sunt şi pentru distracţie şi pentru linişte, şi în acest sens se va găsi o soluţie care să împace pe toată lumea.

Mai apuci să mai ieşi prin oraş: cluburi, cafenele … ? În care ?

Reuşesc să ies în oraş la fiecare sfârşit de săptămână: fie în Columbus, în Heat sau Blue Monday.

Privind comparativ viaţa din Bucureşti cu cea de aici, crezi că „Oradea nu trăieşte”?

În Bucureşti se trăieşte. Lumea are tot felul de activităţi, deşi petrec foarte mult timp la muncă sau în maşină (fiind un oraş foarte aglomerat). Şi totuşi, îşi fac timp să meargă la teatru, la concerte, participă la tot felul de evenimente. La sfârşit de săptămână, parcurile sunt umplute la capacitatea maximă. Îmi amintesc faptul că îmi doream mult să vizionez o piesă la Teatrul Naţional, mi-a trebuit 2 luni până am reuşit să îmi cumpăr un bilet. Mereu sălile erau pline! În schimb, în Oradea, sâmbăta şi duminica e atât de pustiu pe străzi …

Cu ce altceva te mai ocupi ?

Dau meditaţii. Cândva, îmi doream să devin profesoară, deşi nici acum nu exclud ideea de a intra în învăţământ. Îmi place să lucrez cu copiii. Eşti ca o a doua mamă pentru ei. Cândva, meditam 20 de elevi pe săptămână, la materii precum română şi engleză, dar acum, din lipsă de timp, mai am doar două eleve. În plus, cred că pentru o femeie, această meserie este una foarte elegantă. Am avut şi am parte de multe satisfacţii şi părinţi mulţumiţi.

Şi totuşi mai ai timp şi pentru blogul tău. Despre ce îţi place să scrii ?

Atunci când mi-am creat blogul am solicitat ajutorul unui prieten de la guvern. Îmi doream mult să am un blog, deşi la început nu prea ştiam ce aş putea să scriu acolo. Când eşti o persoană „oarecum” publică, trebuie să ai grijă ce scrii, fiindcă orice apare publicat poate fi folosit ulterior împotriva ta. Nu poţi să dai nici foarte multe detalii personale. Pe blog scriu despre orice îmi trece prin minte, fără a da însă nume, astfel că nimic nu poate fi folosit împotriva mea. De altfel, scriu pentru mine, prin blog reuşesc să mă descarc: fie când sunt furioasă, fie când sunt fericită. Blogul meu nu este nici blog politic, nici unul de jurnalist, sunt doar scrieri ce reprezintă o parte din sufletul meu.

Anca Sas

Crezi că frumuseţea poate fi un avantaj atunci când obţii un loc de muncă? În ce măsură te-a ajutat ea în cariera ta?

În general frumuseţea este un avantaj. În special atunci când eşti candidat pentru un post. Poate fi un avantaj la început, poate să te ajute să obţii respectivul loc de muncă. Dar, pentru a-l putea păstra trebuie să şi performezi, altfel respectiva persoană va face diverse compromisuri. În cazul meu nu cred că m-a ajutat. Nu am mizat niciodată pe aspectul fizic, ci pe pregătirea mea, pe faptul că am muncit mult, ba chiar mi-am sacrificat din timpul petrecut alături de familie şi cei dragi.

Ai vreo reţetă de frumuseţe ?

Sunt o persoană comodă şi anti-sportivă. În trecut, am făcut balet şi dans sportiv. Ocazional, merg la sală. Trebuie să recunosc că sunt dependentă de salon: cel puţin o dată pe săptămână mă duc la coafor, o dată pe lună la manichiură, şi mai rar ajung şi pe la solar. Investesc mult în cosmetice.

Cum trebuie să fie un bărbat pentru a te cuceri ?

Trebuie să fie un bărbat puternic. Îmi plac bruneţii, care nu sunt nici foarte înalţi şi nici foarte bine-făcuţi. Să aibă simţul umorului şi să mă pot simţi bine alături de el. Să aibă acel „ceva”. Dar mai presus de toate astea, să mă ştie respecta, să mă pot baza pe el şi să îmi înţeleagă independenţa, deşi pe cei mai mulţi bărbaţi, independenţa unei femei îi sperie!

Ai vreun model de femeie de succes după care te ghidezi în cariera ta sau îţi place să fii doar tu pur şi simplu?

Admir mult femei din show-biz şi politică. Cu toate acestea, îmi place să fiu eu şi atât. Sunt eu, cu bune şu rele. Fiecare persoană este unică în felul ei, nu trebuie să imităm pe alţii, nu trebuie să fim nişte copy-paste-uri! Pentru mine, mama este un adevărat model. O femeie puternică, care a ştiu să îmbine cu succes atât cariera cât şi viaţa de familie. Cu ea mă sfătuiesc tot timpul şi datorită ei am devenit foarte cerebrală.

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte ?

Sunt o persoană modestă, sociabilă, prietenoasă, plină de viaţă şi ambiţioasă. În acelaşi timp, sunt plângăcioasă şi prea sensibilă la problemele oamenilor. Mă implic prea mult emoţional şi aş vrea să pot să fac mai multe pentru ei. Îmi doresc ca peste ani, dacă voi avea bani mulţi, să pot să fac ceva pentru cei neajutoraţi.

Ce ţi-ai mai dori să întreprinzi în următorii ani ?

Momentan vreau să mă implic în administraţie şi politică. Apoi, să decid dacă voi intra sau nu în învăţământ sau îmi voi înfiinţa propria afacere. Pe termen lung, îmi doresc multă linişte. Vreau să îmi întemeiez o familie. (3 copii!) Când va veni momentul, voi spune DA negreşit.

Ce faci în timpul liber ?

De când m-am angajat, nu am mai simţit să am timp liber. Şi totuşi, atunci când dispun de el, ies cu prietenii, la film, la teatru sau citesc cărţi. Ultimele filme văzute: „The strange case of Benjamin Boutton” şi „Challenging”, ultima piesă de teatru vizionată a fost „Pescăruşul”, ultima carte citită „Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon şi în prezent lecturez „Printre portocali” a lui Vicente Blasco Ibanez. De asemenea, îmi place să şofez şi să particip la concursuri de karaoke, alături de prietenii mei.

Ai timp de regrete ?

Sunt perioade când am regrete. De exemplu, îmi pare rău că nu le-am acordat mai mult timp prietenilor şi că mi-am neglijat viaţa personală. Apoi, că nu mi-am trăit suficient anii studenţiei. În anul 3 m-am angajat. Sunt anii cu care nu te mai întâlneşti niciodată … Totuşi, nu am regrete majore. Am făcut de toate! În fine, cred că m-am maturizat prea repede!

Ce mesaj ar primi de la tine orădenii ?

Să aibă încredere în ei şi să nu uite să trăiască. Să nu rămână cu regrete şi să le încerce pe toate. Şi în primul rând să nu uite să fie oameni. Ce rost are să nu urâm ? Trebuie să fim cât mai buni.

Heat Club | Dj Pagal

Posted on Updated on

De la Mihai Dacin citire:

 

Prima megapetrecere a lunii aprilie la HEAT CLUB îl are ca invitat special pe unul dintre cei mai prolifici dj-i ai momentului din România: DJ PAGAL. Vă aşteptăm sâmbătă, 4 aprilie, să gustaţi atmosfera de clubbing 100%, creată pentru voi şi ridicată împreună cu voi.

Pagal

 

DJ PAGAL este din Bucureşti. Lumea îl cunoaşte pentru memorabilele show-uri afterhours din cluburile capitalei, dar şi de pe litoral. În urmă cu 9 ani, a schimbat preocuparea de PR manager al unui club din Bucureşti pe meseria de dj, cum de altfel a schimbat şi pasiunea pentru muzică rock din adolescenţă pentru fenomenul de muzică electronică, la a cărui globalizare a contribuit din plin prin party-urile unde a mixat în România. Asta scrie pe coperta de prezentare a unui cd produs de cunoscutul James Lavelle. Nume mari ale industriei mondiale de clubbing l-au avut în warm-up sau în afterhours – specialitatea lui PAGAL. Clubberii din ţară l-au numit “rege neîncoronat al afterhours-ului românesc”. Numai cine a dansat până în zori de zi pe ritmurile lui PAGAL înţelege de ce. Andrei, căci acesta e, de fapt, numele său adevărat, s-a bucurat de publicitate şi mulţumită relaţiei cu “ispita” Cosmina Păsărin.

 

DJ PAGAL a fost desemnat în 2006 cel mai bun dj român, iar în 2007 şi 2008 (premiile Nights.ro pentru activitatea clubbing a anului trecut au fost decernate recent) îşi păstrează poziţia a patra (după Raresh, Adrian Eftimie şi Optick). În acest moment, activitatea muzicala a lui PAGAL cuprinde şi un proiect cu DJ Negru, iar munca lor de studio se va concretiza într-un prim album, disponibil din toamnă.

Mirela Vaşadi: „Nu sunt o celebritate!”

Posted on Updated on

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 20-26 martie 2009]

 

Este imposibil ca cineva care se uită la ştiri să n-o fi remarcat pe Mirela Vaşadi. Fata cu bucle, ţinută elegantă, voce caldă şi aşezată este, dacă aţi uitat, din Oradea! S-a născut în Oradea, a lucrat aici pentru mass media locală, pentru Mc Donald’s, a absolvit două facultăţi (Facultatea de Drept – Drept Administrativ, Universitatea din Oradea, respectiv Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca) şi, de câţiva ani, a ajuns la Bucureştide unde o vede toată ţara. A lucrat la Radio Sonvest, corespondent BBC World Services, Pro TV Oradea, Antena 1 Oradea, Pro TV Cluj-Napoca şi respectiv N24 Bucureşti. În prezent este prezentator de ştiri şi redactor la Realitatea TV din Bucureşti. A fost un drum cu urcuşuri şi coborâşuri, dar în final a ajuns acolo unde îşi dorea. Mirela Vaşadi este una dintre orădencele care reprezintă cu succes oraşul nostru în Bucureşti. Despre cum şi-a început cariera, ce înseamnă munca într-o televiziune în Bucureşti, despre familie şi cei dragi, dar şi despre dorul de oraşul natal, toate acestea le aflăm de la Mirela Vaşadi, invitata specială din această săptămână. Citatele din primele întrebări sunt de pe siteul Realităţii TV: www.realitatea.net.

 

 

Mirela Vasadi

 

„Am vrut să devin inginer de aeronave, dar am luat lecţii de actorie. Am abandonat proiectul.” De ce?

 

Pentru că nu s-au „aliniat planetele” în mod favorabil. Admir tot ceea ce ţine de tehnică, fără descoperirile şi înţelepciunea inginerilor nu ne-am fi dus mai departe de gura peşterii şi am fi avut aceleaşi îndeletniciri primitive. Nimic din tot ce-i în jurul nostru nu ar fi existat. Cursurile de actorie au reprezentat o perioadă de mari căutări din adolescenţă; o modalitate de a mă exprima în dialogul cu mine şi cu ceilalţi. 

 

Mi-am dat seama că vreau să le vorbesc semenilor pe calea undelor. Radioul mi-a deschis drumul jurnalismului. Şi, de aici, au început marile provocări profesionale”. Te rog să detaliezi.  În plus, cum descrii experienţa de la Radio Sonvest? (presupun că ai aflat de lansarea blogului radioului: http://radiosonvest.wordpress.com )

 

Când am început să lucrez în radio, tocmai terminasem facultatea. Era în vara anului 1995. Aveam vise multe, dar experienţă în presă mai deloc. Dar au fost câţiva oameni, apropiaţi sufletului meu, care m-au ajutat din prima clipă: Cristian Tabară, Mariana Bejan, Lulu Cremeneanu şi colegii de la tehnic. M-a bucurat lansarea blogului unui radio care nu mai exista. Am căutat fotografii şi scrisori din acea perioadă şi le-am postat pe blog. La Radio Sonvest am avut colegi minunaţi şi mulţi ascultători inteligenţi.  

 

Cum decurge o zi de muncă la televiziune?

 

La fel ca în orice redacţie de ştiri dintr-o televiziune naţională. Sunt sute de oameni care lucrează non stop pentru ca telespectatorii să fie informaţi în orice moment. Reporterul este unul din principalii constructori ai ştirilor. El are informatia la prima mână. Aceasta este editată, produsă, împachetată şi, de cele mai multe ori, analizată pe toate părţile. Realitatea TV este, pe bună dreptate, o fabrică de ştiri. Şi avem cele mai bune echipe de jurnalişti, producători, analişti politici – economici – sociali. Alături de ei mă simt împlinită profesional.  

 

Ai plecat de mulţi ani din Oradea. Cum ai descrie viaţa în Bucureşti?

 

Este aşa cum o vedem cu toţii la televiziune sau în descrierile din ziare. Aglomerată, agitată, cu un puls ridicat, dar extrem de poluată. Adică, asemeni multor capitale ale lumii. Doar că Bucureştiul nu are frumuseţea, curăţenia, infrastructura, mirajul sau arhitectura unor capitale precum: Praga, Budapesta sau Stockholm. Oraşele din România nu sunt încă pregătite să îmbrace o haină nobilă. 

 

Locuind în Bucureşti şi trăind printre cei mai buni oameni de media din România, poţi să ne spui care îţi sunt prieteni, de la cine ai avut de învăţat sau care sunt cei mai aroganţi gazetari ai noştri?

 

De învăţat am încercat să învăţ de la fiecare om de presă pe care l-am cunoscut. Şi am avut zeci de invitaţi în jurnale, în ediţii speciale sau în breaking news, cu care am dezbătut sute de subiecte. Toţi sunt jurnalişti de excepţie. De aceea, părerea lor e importantă pentru a acoperi o temă, mai ales când informaţia este recentă şi de mare interes. Timpul presează orice eveniment media. Ai timp extrem de limitat pentru documentare, nu ai voie să intri în detalii care ar plictisi telespectatorul, dar nici să-l abandonezi nelămurit. Aşa că trebuie să echilibrezi orice discuţie. Televiziunea lucrează cu imagini şi, tocmai de aceea, cursa pentru a surprinde toate evenimentele în derulare este ca o probă de 110 metri garduri. Este o provocare intelectuală să analizezi o ştire cu Cristian Tudor Popescu. Deşi mulţi întrezăresc un strop de aroganţă în atitudine sau în discursul său, domnul Popescu stăpâneşte foarte bine discursul jurnalistic şi radiografiază, de cele mai multe ori, incisiv şi sângeros realitatea politică şi socială a lumii în care trăim. 

 

Povesteşte-ne o întâmplare care îţi aduce aminte cu drag de Oradea.

 

Sunt mai multe întâmplări. Şi toate, pe vremea când lucram la PRO TV Oradea. Lui Călin Ardelean, producător ştiri, vreau să-i mulţumesc că m-a ajutat să mă formez ca om de televiziune. Şi tuturor colegilor din PRO TV Oradea, alături de care am petrecut în redacţie sau pe teren, atâtea zile, uneori şi nopţi de filmări, atâtea week-end-uri şi sărbători. Acei ani îmi vor rămâne cu drag în suflet.

 

Te-ai mai întoarce în Oradea pentru a lucra?

 

Suntem atât de mobili în acest secol, încât ne putem muta aproape în orice loc. Important este să ne găsim calea şi chemarea! 

 

De câte ori apuci să te întorci pe acasă? De cine ţi-este dor dintre cei de acasă (poţi enumera familie, prieteni etc)

 

În Oradea ajung de 2-3 ori pe an. Aici locuiesc, în continuare, părinţii mei şi fratele meu cu familia lui.  Iar prezenţa mea în oraşul natal urmăreşte, de fiecare dată, acelaşi circuit al vizitelor la rude, prieteni, vecini. În general, sărbătorile le petrec în Bucureşti. Însă, de Sfintele Paşte reuşesc să fug din capitală. Eu sunt romano-catolică şi, în fiecare an, caut un loc cu o încărcătură spirituală pentru această mare sărbatoare. 

 

Dacă ar trebui să alegi între o carieră în televiziune, radio sau presă scrisă, care ar fi opţiunea ta şi de ce? Stabileşte, de asemenea, şi un top 3, în ordinea preferinţelor.

 

Mă simt ca la aplicarea unui chestionar pentru un sondaj de opinie. Toate cele 3 domenii îmi sunt dragi. Am inceput în radio şi am avut câteva colaborări şi în presa scrisă.  Acum muncesc în televiziune. Nu ştiu ce oportunităţi pot apărea în anii următori.

 

Presupunând că ai avea şansa să te întorci în timp, cel mult pentru o zi, care zi ai alege-o şi cum ţi-ai fi schimbat viitorul?

 

Mulţi ani m-am gândit ce decizie dezastruoasă am luat atunci când am ales să lucrez în Antena 1 Oradea. A fost o perioadă oribilă, din punct de vedere profesional. După câteva luni de la angajare mi-au înjumătăţit salariul şi după un an m-au dat afară. Fără explicaţii. Ulterior, mi-am dat seama cine a stat la baza deciziei de a mă concedia. Lucreaza în continuare în acel trust. Dar nu pe mine m-au lovit ci pe părinţii mei, pensionari, care au fost nevoiţi să mă întreţina o bună bucată de vreme. Eu tocmai începusem a doua facultate şi, timp de un an de zile, am fost şomer. Însă, iată, s-a dovedit că plecarea mea din acel mediu şi toate consecinţele ei, au dus, în final, la dezvoltarea mea profesională. În alt mediu jurnalistic, unul profesionist! 

 

Te-ai gândit vreodată să-ţi schimbi look-ul? Sau ce altceva ai schimba la tine?

 

Stiliştii de la Realitatea Tv mi-au propus de-a lungul timpului unele schimbări. Una a fost chiar radicală: mi-am vopsit părul blond. Dar după aproape 2 ani s-au gândit că o prezentatoare de ştiri cu părul lung, blond şi cu bucle e prea mult. Aşa că am revenit la culoarea mea naturală şi am tăiat consistent din lungime. Ştirile impun decenţă, nu spectacol de cabaret.

Care crezi că sunt avantajele unei femei care îmbrăţisează o carieră în mass-media? Cineva îmi spunea la un moment dat, la o şcoală de jurnalism pentru tineret, că pentru o femeie este mult mai uşor să fie jurnalist decât pentru un bărbat, fiindcă îşi poate folosi toate atuurile. Tu cum priveşti această afirmaţie?

 

Neargumentată. Încărcată de complexe sau frustrări. Acel/acea cineva  are date statistice care să justifice o asemenea afirmaţie? Pentru că eu am o listă lungă care poate dovedi contrariul. Discutăm de jurnalişti profesionişti, nu? Iar pe această listă supremaţia aparţine bărbaţilor.

 

Mulţi cred că o femeie frumoasă este o femeie proastă, că frumuseţea nu poate fi combinată cu inteligenţa. Şi totuşi există excepţii de la regulă. Privind din perspectiva cazului tău, care sunt argumentele tale pentru care această teorie nu este valabilă ?

 

Există în lumea această atâtea femei frumoase şi înţelepte încât teoria poate fi construită doar de personaje care au piedici de adaptare sau de reuşită. Oameni care nu au preocupări reale sunt dispuşi la a lansa astfel de teorii. Şi nu vorbim aici doar despre frumuseţile văzute în reviste sau pe micul/marele ecran. Dacă am studia şi ne-am preocupa mai mult, am afla că trăiesc printre noi femei: medici, cercetători, profesori, avocaţi, artişti, ingineri; femei foarte frumoase, de un rafinament remarcabil şi, desigur, inteligente.

 

Există un preţ pe care trebuie să îl plătim pentru „celebritate” să îi spunem aşa ? În sensul că, dacă îţi merge bine pe plan profesional, poţi avea succes şi în cel sentimental ? Ţie cum îţi merge din această privinţă ?

 

Nu cred că se potriveşte cazului meu. Şi asta pentru că nu sunt o „celebritate”. Eu sunt doar un jurnalist de televiziune, care lucrează împreună cu o echipă vastă de profesionişti. Şi, întâmplător, sunt unul dintre purtătorii de mesaje care se văd şi la TV. Atâta doar că noi avem o expunere vizuală mai intensă în comparaţie cu alţi oameni de presă. Celebritatea înseamnă mult mai mult! În România e prost înţeleasă … Dar asta e tema altor dezbateri.

 

Regreţi ceva din ce ai făcut, dar ceva ce nu ai apucat să faci?

 

Ce folos să ai regrete? Îmi asum nesăbuinţa trecutului şi perspectiva viitorului.

 

Ce înseamnă pentru tine timpul liber şi cum ţi-l foloseşti? Ce hobby-uri ai?

 

Vara merg pe munte. Nu în plimbare, cu telecabina, ci pe trasee veritabile. Şi încerc, în fiecare an, să explorez locuri noi. Vacanţa trecută am fost în Montenegro, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi m-am oprit tocmai la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon (Franţa).

 

Mirela Vasadi

 

Ai vreo formaţie preferată sau poate vreun solist preferat? Care este cântecul care te descrie cel mai bine?

 

Piesa care descrie cel mai bine lumea în care trăim este: ”Miracle” a lui Roger Waters (Pink Floyd). Voi reveni cu drag la Budapesta să urmăresc marii artişti, aşa cum sunt  Roger Waters sau David Gilmour. Mi-aş fi dorit, de asemenea, să fi avut şansa de a-l urmări în direct, pe scenă, pe Cat Stevens.  Retragerea lui mult prea timpurie, ne obligă să-i ascultăm doar înregistrările.

 

Dacă nu erai Mirela Vaşadi, erai … ? (numeşte o femeie celebră, din toate timpurile, în locul căreia ai fi vrut să fii).

 

Marie Curie.

 

Având deja o experienţă bogată în media, atât cea locală, cât şi cea naţională, ce sfaturi ar primi de la tine cei care îşi doresc o carieră în acest domeniu ?

 

La sfaturi  toţi se pricep. Cred că e important să găseşti în viaţa poteca potrivită şi să nu te aventurezi în locuri periculoase, dacă nu ai echipamentul de protecţie. Măcar o coardă şi lanterna care să-ţi lumineze drumul.

 

Care ar fi mesajul tău pentru cei de acasă şi pentru orădeni, în general ?

 

Că mă mândresc cu Ardealul şi cu oraşul în care m-am născut. 

Eleganţă şi mister

Posted on Updated on

Kado Cafe a găzduit aseară, de la ora 19:00, o prezentare de modă a creatoarei Ioana Silaghi. Cei aflaţi la faţa locului au putut fi delectaţi cu rochii de seară unicat, prezentate de modelele Amaliei Judea.

Colecţia, aşa cum o defineşte autoarea pieselor vestimentare este „una plină de transparenţă, misterioasă şi luxoasă” şi se adresează femeii puternice, elegante, rafinate şi foarte feminine. În consecinţă, se pretează perfect pentru femeia zilelor noastre. Ioana a muncit două luni de zile pentru a realiza întreaga colecţie.

Ioana Silaghi

(sursă foto: www.contrastonline.ro)

Culorile predominante sunt cele de mov, albastru şi negru, în alternanţă cu roşu. Ioana susţine faptul că a folosit culorile în tendinţele anului 2009. În definitiv, creatoarea le recomandă orădencelor să nu ţină mereu cont de modă, ci mai ales de ceea ce le stă bine, fiindcă modă nu ne este mereu avantajoasă. Ea a mai adăugat faptul că piesele colecţiei vor fi puse în vânzare din data de 29 martie, în cadrul atelierului ei, a cărui inaugurare va avea loc cât de curând.

 Colectie Ioana Silaghi

Aflată la cea de-a cincea colecţie, Ioana Silaghi a câştigat locul I pe ţară la Festivalul Tânărului Designer, ce a avut loc anul trecut în Piteşti.

Graţie sponsorilor care au sprijinit-o, şi anume domnului senator Ioan Mang, preşedinte al PSD Bihor şi respectiv consilierului judeţean Emilian Pavel, care au crezut în talentul ei, Ioana şi-a putut duce până la bun sfârşit creaţia. Peste aproximativ o săptămână ea va avea ocazia să-şi expună creaţiile vestimentare într-o prezentare de modă sub tutela celui mai mare hotel din estul Europei, renumitul Grand Rin Hotel din Bucureşti.

 În curând mai multe detalii despre Ioana Silaghi, într-un interviu care va fi postat şi pe blogul meu.

Mirela Vaşadi în 24FUN!

Posted on

În noul număr al revistei 24FUN – ediţia de Oradea, vă invit să citiţi despre invitata mea specială, orădeanca Mirela Vaşadi de la Realitatea TV Bucureşti. O femeie aparte, de succes, cu un puternic cuvânt de spus. Sunt deosebit de încântată că am putut lua legătura cu ea şi scrie un interviu despre ea. (merci Lulu!)

Mai multe detalii, zilele viitoare 🙂

Mă uimesc

Posted on

În ultima perioadă, blogul meu ia proporţii uriaşe. Şi spun asta chiar dacă nu apuc să scriu mereu. Zilnic, depăşesc 100 de afişări!(numărul de vizitatori nu mi-l afişează wordpress-ul şi nici nu am de gând să îmi instalez programe conexe).

Unul din cele mai citite posturi este cel care face referire la Old Mill. Mă întreb acum, oare câţi din cei care l-au citit au devenit clienţii restaurantului ? Să fiu eu un bun marketer ?

În sfârşit, ideea e că voi mai pregăti multe alte materiale – sper eu interesante – pe blog. Trebuie să anunţ faptul că după interviuri cu Emil Trifa, Flavius Bunoiu, Mihai Dacin, Lucian Cremeanu şi domnul Florin Ardelean, vor urma acum două distinse personaje feminine, care au ceva de spus. Amândouă au experimentat viaţa la Bucureşti, una dintre ele este stabilită acolo. Sunt orădence, frumoase şi puternice. Despre ele, în curând!