[discurs Proiectul 5 Oradea ToastMasters “Your body speaks”
Ştiu, un copil se naşte acum.
Da, ştiu, un bătrân îsi ia rămas bun.
Eu, i-am spus vremii să stea în loc.
Amintirea mea vreau să fie-a ta.
Vine o zi, vine o zi când se va sfâşi.
Nimeni nu va şti, nimeni nu va şti oare când va fi.
Vine o zi, vine o zi …
Atunci când Holograf au lansat această piesă, am plâns mult. Veţi zice că întreaga mea existenţă se învârte în jurul melodiilor acestei trupe.Veţi zice să sunt o fană înfocată a formaţiei lui Dan Bittman, şi după discursul despre Lumea de dincolo de nori. Ei bine pot spune că existenţa mea se învârte cu adevărat în jurul muzicii şi mai cu seamă că această piesă îmi aminteşte de actriţa principală a discursului meu. Bunica. Bunica, din lumea de dincolo de nori şi Bunica mea, cea de fiecare zi.
Lumea mea de dincolo de nori este totuşi diferită de lumea de dincolo de nori unde se află oameni foarte dragi sufletului meu, care rămân în amintirea mea, pentru că ei sunt acum în altă emisferă. Într-o altă existenţă.
În această seară voi vorbi despre 3 tipuri de bunici:
- Despre bunica mea în anii în care mi-a fost alături
- Despre bunica din amintirea şi sufletul meu
- Despre bucuria de a o avea pe cealaltă bunică.
Bunica mea, Viorica Ştrengar, sau Bunica Lili, cum îi ziceam cu toţii, era o minunăţie de femeie. Aşa cum numai o bunică poate fi. De la ea am învăţat o mulţime de lucruri extraordinare.