Cluj

Oradea, pe 8

Posted on Updated on

Citeam azi, online, ziarul CAPITAL, unde am aflat că Oradea se află pe locul al 8-lea din ţară la recomandarea celor mai bune oraşe în care să trăieşti în România. Pe primul loc este situat, fără îndoială, Bucureştiul, urmat apoi de capitala Banatului, Timişoara, de cea a Transilvaniei, Clujul şi alte oraşe precum Iaşi, Sibiu şi Braşov.

Dacă oraşul meu este printre aceste mari oraşe, nu pot să fiu decât bucuroasă şi sunt convinsă că peste câţiva ani va fi chiar şi mai bine, dat fiind faptul că suntem oraş-graniţă, că oportunităţile occidentale sunt la tot pasul. Mai mult, în interviul pe care i l-am luat primarului Bolojan, mi-a dat de înţeles că dacă ar există anumiţi factori externi, dar şi reabilitarea unor clădiri importante din oraş, Oradea ar putea ajunge chiar şi capitală europeană! Ar fi un lucru mare pentru oraşul de peste Crişul Repede. Adevărul este că potenţial avem, oameni buni sunt, trebuie doar dorinţă şi voinţă!

Chiar cred şi că această campanie de menţinere a curăţeniei oraşului, dar şi alte puncte forte ale Oradiei, o pot propulsa în curând chiar şi spre un loc mult mai înaintat. Eu cred că Oradea merită să fie în top 10 şi chiar şi în top 5.

Advertisements

Ioai :)

Posted on Updated on

Aşa îmi place cuvântul acesta. Exprimă o stare de bucurie. Tocmai vin de la o conferinţă de presă despre o şcoală de vară pentru copiii cu probleme de diabet, organizată de clubul Lions 22 Oradea, la vila Tirol din Sânmartin, un loc de vis. 13 copii cu astfel de probleme sunt timp de o săptămână, părtaşi la tot felul de activităţi dedicate lor, în care distracţia, jocurile şi buna-dispoziţie sunt la ele acasă. Au dansat, au cântat şi ne-au încântat.

În seara astă mă întâlnesc cu Vlăduţ (prezentatorul matinal de la TVS) să vorbim despre una-alta. Sper că în seara asta să reuşesc să îi finalizez şi blogul personal.

Mâine, voi face o vizită la KISSFM Oradea. Yupiii … la radio, vreau să ajung la radio, să audă o ţară-ntreagă … etc 🙂

Deja pe joi seara, Tavi Toderici (îl ştiţi voi, tipul din Blue Monday, care în urmă cu două săptămâni şi-a dat demisia de acolo) m-a invitat la deschiderea unui nou club în Oradea.

Ioai, ce mi se mai întâmplă ? Aaa da, sâmbătă probabil la Cluj. Hmmm abia aştept. Despre săptămâna viitoare, nici nu mai spun nimic 🙂

Lucian Silaghi: „Vom avea cel mai frumos şi modern teatru din ţară!”

Posted on

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 1-7 mai 2009] 

Când spui „teatrul orădean” gândul te duce spre: actori, recuzită, eleganţă şi rafinament, şi desigur un om care stă în spatele tuturor, adică domnul Lucian Silaghi. Sunt peste 7 ani de când a preluat conducerea teatrului şi de atunci spune că: „M-am obişnuit. În timp vor veni şi satisfacţiile, probabil la jumătatea anului viitor, când lucrările la teatru vor fi gata”. Trăind cu marea speranţă că toate spectacolele se vor muta acolo unde le este locul (şi nu în cadrul Casei de Cultură a Sindicatelor, cum se desfăşoară în prezent), domnul Silaghi afirmă că le este recunoscător actorilor care fac o mulţime de sacrificii să îşi ducă la bună îndeplinire menirea lor, dar şi spectatorilor orădeni: „Să ştie că nu există suspiciuni legat de profesionalism”. În urmă cu câteva zile, domnul Silaghi a anunţat dubla-premieră a spectacolului „Toate drumurile duc la ROMA”, care va avea loc în zilele de 9 şi 10 mai, unde invitate speciale vor fi Crina Abrudan şi Paula Chirilă. Despre spectacol şi alte lucruri interesante referitoare la lumea teatrului orădean, într-un interviu cu domnul Lucian Silaghi.

 Lucian Silaghi

Domnule Lucian Silaghi, în primul rând, ştim că mai toate piesele se joacă, în speţă, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Dată fiind curiozitatea orădenilor, pe când vom avea din nou şansa de a revedea spectacole de teatru în cadrul Teatrului de Stat?

Lucrările vor mai dura până la jumătatea anului viitor. În schimb, noi avem un avans faţă de celelalte teatre din ţară. Clujul nu are curajul pe care îl avem noi, se tem de reacţia opiniei publice, le e frică de schimbarea sălii. Orădenii trebuie să ştie că din toamnă vor avea loc premiere şi la Filarmonică, aşa cum, în prezent, piesa „Desculţ în parc” se joacă la Teatrul Arcadia. Îmi pare rău că actorii au suferit din cauza condiţiilor de la Casa de Cultură a Sindicatelor, în special datorită iernii complicate ce a fost în acest an, dar eu nu pot decât să le fiu recunoscător din plin pentru toate eforturile lor!

Recent, aţi anunţat o dublă-premieră …

Este vorba despre piesa cu titlul “Toate drumurile duc la ROMA”, o adaptare după “Răpirea sabinelor” de Leonid Andreev, în regia lui Daniel Vulcu. Cred că piesa va fi un succes, şi asta datorită lui Daniel, care este un maistru al comediilor şi un recidivist în domeniu. Şi mai ales fiindcă spectacolele sale au avut parte de o mulţime de succese.

Care consideraţi că sunt punctele forte ale piesei?

În primul rând este un spectacol de public, iar biletele se vor lua şi pe abonament. De partea de coregrafie se va ocupa doamna Victoria Bucun, care este deja consacrată în acest domeniu, fiind de altfel şi cea care se ocupă de coregrafia de la concursul „Dansez pentru tine” (moderat de Ştefan Bănică Jr. şi Iulia Vântur). Invitate speciale vor fi: orădeanca Crina Abrudan (prezentatoarea ştirilor sportive de la Antena 1, şi deopotrivă fiica actorului Ioan Abrudan, care la anul îşi va serba 50 de ani de activitate pe scena teatrului orădean), dar şi Paula Chirilă, cea care ne încântă cu prezenţele ei plăcute, membră a Grupului Divertis. De asemenea, vor fi prezenţi membrii Fanfarei „10 Prăjini” (cu precădere în primele spectacole), dar şi Fanfara Şcolii de Pregătire a Agenţilor de Frontieră „Avram Iancu” din Oradea, dar şi mica orchestră a Teatrului de Stat din Oradea (permanent). În plus, este un subiect cât se poate de actual, spectacolul având toate ingredientele unei seri relaxante.

Care este preţul unui bilet şi cum poate fi achiziţionat?

Primele două reprezentaţii ale piesei vor avea loc pe 9 şi 10 mai, la Casa de Cultură a Sindicatelor, de la ora 19. Biletele sunt puse în vânzare la casa de bilete a Teatrului şi costă 20 de lei.

Cei care nu vor avea şansa de a viziona piesa în cele două date menţionate, când vor mai putea să urmărească piesa?

Ei vor mai avea şanse în lunile mai şi iunie.

Este acesta debutul Crinei pe scena teatrului românesc ?

Da. Crina a mărturisit că îşi dorea să fie de mult timp actriţă, şi practic, prin acest rol şi-a îndeplinit, cel puţin parţial, un vis de-al său. Deşi ea are, de mult timp, tangenţe cu acest domeniu, o dată prin tatăl ei, şi în al doilea rând prin faptul că a fost implicată în diverse spectacole televizate, deci este apropiată de rolul său. În plus, putem vorbi şi despre dezinvoltura ei în faţa camerelor de filmat, care îi este un mare avantaj.

Dintre toate spectacolele jucate până acum de trupa Iosif Vulcan, de care vă simţiţi cel mai legat? Mai exact, vă rog să indicaţi piesa dumneavoastră favorită.

Mă simt legat de toate spectacolele. Nu pot însă trece cu vederea piesa „Electra”, unde muzica era splendidă. Spectacolul ne-a permis să ieşim în Seoul (Coreea de Sud) sau Florenţa (Italia) şi am putut remarca încântarea spectatorilor care l-au vizionat! A fost un spectacol de clasă, în regia lui Măinuţiu, cu un colectiv foarte puternic! Mă bucur că trupa Iosif Vulcan a fost întinerită din mers şi se pare că opţiunile colegei mele, Elvira Râmbu, nu au fost greşite. Actorii noştri au lucrat cu regizorii importanţi şi au răspuns provocărilor profesionale propuse de regizori mari.

Domnului Mircea Bradu, fost director al Teatrului de Stat din Oradea, domnul Emeric Ienei i-a prevestit un destin: „Vei fi singur printre actori”. Să fie acesta destinul unui director de teatru?

Nu cred că e neapărat o reţetă, eu îmi propun să fiu alături de ei, chiar dacă unele probleme de ordin administrativ mă împiedică, dar după ce se vor încheia lucrările de la teatru, priorităţile se vor schimba, intenţiile mele sunt de a fi tot mai apropiat de lumea lor.

Ce ar trebui să ştie oamenii care nu frecventează teatrul şi cum pot fi convinşi că teatrul este o altă lume decât cea pe care o vizionează la televizor?

Cred că va fi foarte uşor să îi convingem. Trebuie să vină să vadă că noi nu ştim să facem spectacole mediocre şi să le compare cu cele pe care de obicei le vizionează la televizor. Este o emoţie în stare pură şi cred că merită să se întâlnească cu această emoţie, alături de cineva apropiat, cineva drag. Actorii noştri nu fac playback, ci fac totul în direct!

Dacă doriţi să adresaţi nişte cuvinte de final, orădenilor …

Orădenilor le mulţumesc pentru înţelegere şi răbdare şi îi rog să ne gândim împreună la momentul care va fi peste un an şi jumătate, asigurându-i că aşteptările şi sacrificile lor vor da roade, fiindcă vom avea cel mai frumos şi modern teatru din ţară! Deja avem unii din cei mai buni actori.

Ce înseamnă un interviu cu Direcţia 5?

Posted on Updated on

Concertul care a avut loc joi seară în Clubul Monday din Oradea, susţinut de Direcţia 5 face parte din turneul de promovare al albumului “Aniversare”. În urmă cu aproximativ o lună de zile, formaţia a mai avut o cântare şi în Cluj, în clubul Diesel. La pauza spectacolului, băieţii au oferit un interviu pentru un post de televiziune local, care poate fi vizionat în linkul următor:

Nu cred că poate fi descris în cuvinte sentimentul pe care îl ai atunci când vorbeşti cu membrii unei formaţii de talia lor. Pur şi simplu încerci să pari stăpân pe situaţie, dar în adâncul tău, cuvintele îţi sunt secate. Încerci să le adresezi întrebări, să afli răspunsuri interesante, să îi îmbrăţişezi, să le ceri un autograf şi să pari că nu ai nici urmă de emoţie. Iar când Cristi Enache se uită în ochii tăi, ai impresia că te-ai pierdut. Când ajungi la Marian Ionescu, îţi dai seama ce înseamnă muzica de calitate în România, iar când povesteşti cu Marius Keseri, realizezi ce înseamnă să fii unul din cei mai talentaţi toboşari din România. Totul se întâmplă atât de repede încât ţi se pare că ai visat. Te tot întrebi dacă ţi s-a întâmplat chiar ţie sau e încă un clip de pe Youtube sau un interviu la TV. Te pişti şi realizezi că într-adevăr s-a întâmplat!

Concertul din Oradea, din 26 martie, ziua în care Cristi şi-a serbat a 33-a aniversare, a fost fără îndoială cel mai bun concert la care am participat vreodată. Interviul pe care mi l-au oferit, după o sesiune de şedinţe foto şi autografe, prelungită până la epuizare, mă face să cred că sunt singura “reporteriţă” orădeancă (după acest concert), care a avut şansa de a povesti puţin cu ei, chiar dacă nu a durat mai mult de 10 minute. Cu toate acestea, bucuria de a-i avea lângă mine pe aceste valori ale muzicii româneşti nu poate fi descrisă în cuvinte. Sunt una dintre cele mai mari fane ale lor, le ştiu aproape toate piesele şi aş participa negreşit la orice concert al lor, dacă aş putea! Cel puţin în Oradea, nu am să lipsesc la niciunul.

Voi reveni şi cu alte amănunte cât de curând!

Mama lui Emil cel Mic

Posted on Updated on

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
Chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc,
Plânge şi suspină o bătrână mică,
Care are fiul cât un putiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit
A plecat aseară şi n-a mai venit.

Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi: Oare cine-i, frate?
Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
N-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.
Sun din capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

Ce spui tu, străine? Emil e departe,
Cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am crezut că-i glumã, dar era să mor.
L-am văzut aseară la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamã eu!
Lasă-mă cu Zeus, fiindcă omul chel
Se joacă cu tine cum do­reşte el.
Te-a numit pe tine după Stolojan.
Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş:
După tine vine Leana lu’ Cocoş.
Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj,
Apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!

Cehia, ţara celor 100 de castele

Posted on Updated on

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 26 septembrie – 2 octombrie]

Vă mai amintiţi de filmul acela cu Rumburak şi prinţesa Arabella? La ce vă duce cu gândul nume precum Kepler, Dvorak, Haşek, Kafka, Jan Hus, regi şi regine celebre, castele şi ţinuturi de basm, cristale de Boemia? Toate se leagă de o singură destinaţie: Cehia.

Membră a Uniunii Europene încă din 2004, Cehia nu a adoptat deocamdată moneda euro  moneda oficială rămânând coroana cehă (1 euro este echivalentul a 25 de coroane). Totuşi, există multe locuri în care se acceptă şi moneda euro.

La o distanţă de aproximativ 10 ore de mers din Oradea, cu autocarul, este cel mai bântuit oraş din Europa, Praga. Oferă o combinaţie ideală de stiluri: gotic, baroc şi renascentist, îmbinate cu modernismul şi excentricitatea prezentului. Invadată de mii de turişti, veniţi din toate colţurile lumii, Praga (sau Praha cum îi spun cehii) este situată pe locul al şaselea în topul celor mai vizitate oraşe europene după Londra, Paris, Roma, Madrid şi Berlin. Poate acesta este motivul pentru care localnicii nu sunt foarte primitori şi nici prea prietenoşi. Cunoscuţi drept naţionalişti convinşi, puţini cehi sunt cunoscătorii vreunei limbi de circulaţie internaţională. Drept urmare, comunicarea cu ei devine greoaie, rezumându-se adesea la un limbaj prin semne. Praga merită văzută, fie că o străbateţi pe jos, cu caleaşca, tramvaiul (sunt leite cu cele din urbea noastră), autobuzul, metroul sau taxiul. De exemplu, pentru un bilet de metrou, doar un singur drum, preţul este echivalentul a 3 RON, spre deosebire de 2 RON, pentru două călătorii în Bucureşti. Există o sumedenie de locuri minunate pe care le puteţi vizita în Praga, dar şi în întreaga ţară denumită „ţara celor 100 de castele”. Desigur, atmosfera de basm pluteşte peste întreaga întindere a Cehiei.

Câteva dintre cele mai cunoscute locuri din capitala cehă, ce merită a fi vizitate ar fi: Castelul din Praga, Oraşul Vechi, Podul Carol, Cartierul Evreiesc, Muzeul lui Kafka, Primăria … Este bine de ştiut faptul că tinerii cu vârste până în 26 de ani, persoanele de peste 65 de ani sau jurnaliştii, pe bază de legitimaţie, pot beneficia de reduceri substanţiale (între 50 şi 100%) la obiectivele turistice.

Cel puţin la capitolul mall-uri, Cluj, Timişoara sau Bucureşti pot face faţă cu brio capitalei cehe.

Nu la fel am putea spune şi despre civilizaţie, din păcate. Satele ceheşti ar putea fi asemuite fără doar şi poate, cu oraşul nostru, şi mai exact cu acele cartiere de case, care se extind tot mai mult pe dealul Ciuperca …

După ce părăsiţi Praga, nu uitaţi de castele Karlstejn, din vestul ţării, respectiv Hluboka din sud, ce a fost locuit până în 1939 de familia germană Schwarzenberg, acolo unde bogăţia este la ea acasă. Odată ajunşi acasă însă, puteţi spune că a fost un vis frumos …