Posted in Funny

Mama lui Emil cel Mic

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
Chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc,
Plânge şi suspină o bătrână mică,
Care are fiul cât un putiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit
A plecat aseară şi n-a mai venit.

Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi: Oare cine-i, frate?
Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
N-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.
Sun din capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

Ce spui tu, străine? Emil e departe,
Cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am crezut că-i glumã, dar era să mor.
L-am văzut aseară la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamã eu!
Lasă-mă cu Zeus, fiindcă omul chel
Se joacă cu tine cum do­reşte el.
Te-a numit pe tine după Stolojan.
Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş:
După tine vine Leana lu’ Cocoş.
Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj,
Apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!