Autoizolare cu final optimist

Au trecut 8 săptămâni de carantină, în care fiecare din noi am încercat să respectăm în limita posibilităților, cerințele impuse de autorități. Ne apropiem de finalul perioadei de stare de urgență. [foto: internet]

A fost o perioadă … interesantă, și în același timp provocatoare, dar pe alocuri și monotonă, în care am am putut să fac foarte mult, pentru că zilele și nopțile au fost parcă mai lungi decât de obicei.

Am învățat poate să mă organizez și mai bine:

• să îmi îndeplinesc task-urile de la firmă
• să o pregătesc pe Raisa pentru întâlnirile de la grădiniță, frumoase și educative
• să învăț să fac tot felul de preparate noi (langoși, pizza de la A la Z, biscuiți de casă, cheesecake, pate din ficăței de pui etc…)
• să am grijă de căsuță, să îmi amenejez balconul și să am o mini florărie, cu niște flori de care sunt tare mândră
• să mai scriu măcar o dată pe săptămână pe blog și să am onoarea și de a citi interviurile unor oameni foarte frumoși din Oradea
• să îmi petrec mai mult timp cu ai mei
• să ieșim câte un pic la aer curat, cu declarația pe proprie răspundere după noi
• și multe altele.

Săptămână această 5 doamne deosebite au acceptat să ne vorbească despre această perioadă și cum au reușit să treacă mai bine de ea:

1. Codruța Vancea, mi-a fost o dragă doamnă profesoară, în prezent scrie poezii și se ocupă de firma sa de IT:
   • “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”
2. Alina Morar, o prietenă dragă mie, lucrează la DGASPC, și pasionată de bucătărit:
   • “Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem”
3. Loredana Kokes, mămică pasionată de călătorii, deține o agenție de turism:
   • “Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor.”
4. Andreea Ionescu, the Wedding Planner, și-a descoperit pasiuni noi:
   • “Căutați frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”
5. Carina Florin, de profesie psiholog, și pedagog la o școală cu copii cu nevoi speciale, o foarte dragă prietenă de-a mea:
   • “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Le mulțumesc și pe această cale că au acceptat și s-au alăturat celorlați 5 oameni frumoși care ne-au încântat cu o săptămână în urmă. Și lista continuă și săptămână viitoare cu alți oameni cu povești delicate și impresionante.

Mă bucur că am reușit să trecem peste această perioadă, cu multe încercări, pare că soarele răsăre și la propriu și la figurat și “totul va fi bine” 🙂

Codruța Vancea: “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”

Doamna Codruța Vancea a fost profesoara mea în facultate. După ce am terminat facultatea, am păstrat legătura și mă bucur că la un moment dat ne-am reintesectat pentru pasiuni comune: cărțile. În 2018, a lansat primul volum de poezii “Rafale de primăvară” și de atunci a mai pregătit și altele poezii foarte frumoase. Am fost onorată căci s-a alăturat proiectului meu și mi-a pus niște lucruri deosebite.

• Ce ați învățat din această experiență? Ce ați redescoperit ?

Nu știu dacă îmi doream o astfel de experiență, mai degrabă nu, nu-mi doream.  Dar dacă e să spun despre a învăța ceva nou, gândul mă duce la activitatea pe care o faci cu cei dragi pentru casă și  în casă.  La grija pentru natură în mod special, la bucuria de a asculta, doar de a asculta  simplu,  cântecul păsărilor  într-o dimineață.

Poate într-o oarecare măsură, am redescoperit atenția orientată  către cei care sunt în aceste zile, mai triști și mai singuri, chiar dacă  știm cu certitudine că  ei au fost nedrepți și indiferenți cu noi,  o bună parte din viața lor.  Cred că am învățat să iert mai ușor nedreptatea ,  să o accept ca un dat,  departe însă de a trăi într-o lume a naivității și fără să văd această lume pestriță colorată numai în roz.

Apoi am redescoperit noblețea oamenilor. Este un lucru minunat pentru care viața, oricât de tristă este, rămâne frumoasă. Mi-am regăsit prieteni dragi, ale căror calități umane au rămas neatinse de trecerea anilor și care în aceste momente de criză, dau dovadă de aceeași omenie, bunătate, onestitate și curaj. Am învățat că nu m-am înșelat nicio secundă în privința lor și mă simt deosebit de norocoasă că acești oameni există în viața mea. Vreau să fie sănătoși și să-i revăd cu multă bucurie și sănătate!

• Ce vă lipsește din viața normală?

Îmi lipsesc drumurile lungi în primăvară, prin atât de multe locuri frumoase ale orașului meu. Îmi lipsesc toți oamenii pe care i-aș fi îmbrățișat dacă aș fi avut prilejul, din drag, din dor  și din recunoștință pentru ceea ce fac. Îmi lipsesc după-amiezele lungi la câte un ceai,  cu povești  îndrăgite cu prietene bune despre o  carte citită sau un spectacol văzut.

Îmi lipsesc concertele în aer liber, îmi lipsesc sălile de spectacole, sălile de teatru, sălile de operă,  unde vibram cu toții  la emoția transmisă de actori sau interpreți atât de frumos.  Îmi lipsesc mult acestea. Îmi lipsesc călătoriile de primăvară și vacanțele de vară în locuri unde îmi visam să ajung si nu știu dacă voi mai ajunge vreodată.

Și categoric  îmi lipsește enorm reuninunea cu familia mea, cu fata mea și cu ginerele meu. Fiica mea, fiind medic la Cluj ,  a decis să nu vină deloc acum acasă  din dorința ca noi să fim astfel protejați. E  greu să nu-i văd atât de mult timp…nu-mi dau seama cum o să ne vedem…cum o să îi vizităm și noi…

• Care va fi primul lucru pe care îl veți face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Nu știu. Probabil voi încerca să mă adaptez. Să pot trăi în această nouă normalitate, adaptată maximum posibil.

• Ce ne mai pregătiți? Înțeleg că de curând v-au mai fost publicate poezii în Revista Familia.

Da, am avut această bucurie de a avea publicate poezii în luna martie 2020 în Revista Familia și de asemenea în Revista Literadura din Buzău. Pentru mine a fost ca o ploaie de primăvară, scurtă, proaspată și parfumată. Într-o lume care se pregătea fără să știe,  să fie tot mai incertă și mai disperată.  Sigur că am încercat să fac din poeziile mele,  momente de bucurie pentru cei care iubesc poezia. Nu știu dacă am reușit asta, dar eu sper. Pentru că de multe ori putem evada din spaimele unei vieți afectate de boală, moarte și bulversată de statistici  terifiante de victime, în ceva ce ne mângâie lin sufletul și ne  limpezește mintea. Eu cred că asta face poezia.

Sunt matematician de profesie și matematica pentru mine a fost un loc mirific în care descoperi soluții neașteptate la probleme grele, uneori provocatoare și greu de rezolvat. Matematica îți tine mintea în cea mai bună formă prin raționalitatea ei. Însă poezia se apropie de matematică într-un spatiu poate abstract, liric. Dar în acel spațiu e o îmbinare a poeziei cu matematică aproape perfecta. Și nu o spun eu, o spun cei care sunt mult mai în măsură să o spună, prin ceea au creat și au studiat într-o viața de om.

Eu voi scrie în continuare poezie, sper însă să fie poezie bună. Voi scrie în continuare pentru oameni, pentru clipele în care ei vor dori să se aplece asupra poeziei mele sau a prozei mele, poate regăsindu-se acolo sau doar odihnindu-și mintea în paginile scrise de mine, de oboseala cotidiană. Dacă va veni momentul voi publica într-un nou volum de versuri, ultimele mele poezii. Fiecare lucru la momentul potrivit, însă.

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Ce să spun eu oamenilor astăzi… Să fie încrezători, să aibă răbdare să înțeleagă că astfel sunt vremurile și să ne respectăm unii pe alții, pentru binele nostru și pentru sănătatea noastră. Mi s-a părut că în Oradea s-a făcut mult bine pentru oameni. Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere.

Și în final, câteva poezii:

Din curiozitate

Scriu din curiozitate

Scriu fără să știu

Când sunt ucise  visele

Poate în zori

Poate spre seară

Poate când moartea se lasă la câte-o casă

Fără coasă

 

Mă cred Alice în Țara Minunilor

Șoc șah cu câte-un nebun

Mă las cucerită de Rege

Apoi devin un pion

Foarte negru

Căzut în dizgrație

De către toți ceilalți pioni albi

Venerați de Regină  pe tabla de joc

Pentru că sunt albi și au noroc

 

Mă întorc apoi la pagina goală

Unde cerneala pare  făcută din șiraguri de smoală

Să scriu desre tot ce încă e viu

Teamă

nu știu dacă v-am spus cât îmi e de teamă
nu pentru că nu aș mai putea respira
aerul primăverii
vreodată
nu pentru că nu aș mai simți ploaia
peste tâmplele mele
și peste umerii mei
mi-e teamă de orice fel de singurătate
singurătatea în care pleci
singurătatea în care rămâi
mi-e teamă că nu mai pot dărui dragoste
celor dragi
mi-e teamă că nu mai pot să le șterg lacrimile
sau să le ofer o cană de ceai cald
mi-e teamă că nu-i pot strânge în brațe
înainte de culcare
mi-e teamă să îmi pierd
dragostea
fără să știu când am încetat să trăiesc

Vagabondul

sunt un mic vagabond al lumii moderne
plecând de pe un țărm cu stânci
și golfuri sălbatice
pe alt țărm pregătit să fie aglomerat
de alți vagabonzi planetari
îmi car cu mine toate bogățiile cu care m-a fericit
viața
n-am prea multe: două căni de lut cu urmele degetelor mele
o basma
un talisman de argint în formă de stea
o pernă mică
o scrisorică de la părintele meu
o carte veche cu file îngălbenite
un ceas deșteptător oprit
și-un briceag cu un toiag
nu las nimic la voia întâmplării
mi-e teamă de hoții de inimi
sunt cei care mi-au spart câteva vise
cioburile le-am împlântat la rădăcina unui copac
bătrân și uscat
la malul mării

sunt un mic vagabond al lumii moderne
lumea adeseori
nici
nu mă vede

Invitatii la lansari de carte: “Potpuriuri” si “Rafale de primavara”

Revin încet la vechile pasiuni … După aproape 4 ani de când nu am mai vorbit în public, revin la acest obicei drag mie. Dar doar temporar, și doar pentru scurt timp.

Prima mea reîntâlnire va avea loc miercuri, 16 mai. Detalii mai jos:

“Miercuri, 16 mai 2018, ora 18.00, vă invităm la lansarea cărții ”Potpuriuri”, autor Ștefan Lazăr. Evenimentul se va desfășura în Corpul I, Cetatea Oradea, etaj 1. Volumul, apărut în condiții grafice excepționale la Editura Arca, cuprinde peste 1.000 de aforisme, reflecții și cugetări, ale autorului, scrise în ultimii doi ani.

Este cel de-al patrulea volum al lui Ștefan Lazăr, după ”Gânduri” (2009), ”Similitudini” (2013) și ”Circumvoluțiuni” (2016).

Vor lua cuvântul: scriitorul Mircea Bradu și Alina Gâdoiu.

Moderatorul evenimentului: Cristina Liana Pușcaș.”

Cea de-a doua va avea loc luni, 4 iunie 2018, de la ora 17.00, la Librăria Cărturești (din Lotus Oradea), unde voi avea ocazia de a fi alături de doamna mea profesoară Codruța Vancea, în lansarea unui volum de poezii frumoase și plăcute la lecturare. Este vorba despre “Rafale de primăvară“.Revin cu un later edit, ulterior.

Așadar, evenimente frumoase sunt în Oradea, important este să le știm prețui și bucura de ele.

Vă așteptăm cu drag 🙂