E duminică, din nou. De obicei, duminica îmi îndrept paşii spre Biserica Tei. În ultima perioadă, am lipsit de la slujbe şi o spun cu părere de rău, însă azi m-am reîntors în acest lăcaş de cult.
Interesant că am făcut un obicei în a scrie despre bisericile şi catedralele mari din Oradea, însă gândul nu m-a dus spre aceasta. Poate şi prin prisma faptului că e mult prea nouă, că este încă nefinalizată şi deci, istoria ei este aproape inexistentă. Cu toate acestea, de fiecare dată este plină, deşi nu este impresionant de mare, dar adună credincioşi de pe străzile învecinate. Şi sunt atât de mulţi şi sunt atât de darnici, încât nu este dată să nu strige preotul numele celor care au făcut donaţii pentru biserică.
Astăzi, înainte de finele slujbei, preotul a dorit să mulţumească primarului şi consilierilor locali pentru faptul că biserica, care se afla până nu demult pe pământul Primăriei, aparţine acum Parohiei Ortodoxe. Deşi totul părea a fi o simplă mulţumire, preotul a ţinut să menţioneze în câteva rânduri faptul că nu este implicat în vreun partid politic şi nici nu are de gând, că nu va îndemna enoriaşii să voteze cu un partid sau altul, ci doar şi-a dorit să spună aceste cuvinte unor oameni care au ajutat această biserică. Mi s-a părut ciudat să facă o astfel de prelegere. Noi am înţeles mesajul şi nu trebuia să îl despice în patru. Important este însă că acest loc este unul plin de căldură şi de linişte, de poveţe demne de luat în seamă şi ca orice alt locaş sfânt este primitor pentru toată lumea.
Îmi displace să constat că foarte mulţi oameni susţin cu tărie credinţa lor, menţionează că sunt credincioşi adevăraţi, care merg cel puţin o dată pe săptămână la biserică, care donează diverse obiecte sau bani, dar în sufletul lor sunt oameni haini, măcinaţi de invidie şi resentimente. Nu am generalizat, doar am ţinut să fac această remarcă. Şi o spun cu mult regret. Dau dovadă de o ipocrizie dusă la extrem. Mai bine ar omite să facă toate aceste precizări şi să arate cu adevărat, lumii, bunătatea lor.
EFEMERIDE 