Încălcarea drepturilor omului în contextul crizei economice mondiale

[articol publicat în nr. 16 al revistei AEPADO din Bucureşti]

În contextul crizei economice cu care se confruntă atât România, cât şi lumea întreagă, angajatorii devin preocupaţi, mai mult decât niciodată, de soarta afacerii lor, şi ca atare uită de oricare din drepturile pe care le au angajaţii lor, incluzând aici şi drepturile lor salariale. La rândul lor, angajaţii fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi păstra locul de muncă chiar şi cu preţul sănătăţii sau, mai grav, al vieţii lor. Apar din ce în ce mai mult cazuri de decese provocate tocmai de stresul excesiv, de orele suplimentare, de grija zilei de mâine sau a pierderii locului de muncă.  În plus, cei care sunt în căutarea unui post, ar face tot ce le stă în putinţă pentru a-şi câstiga existenţa, chiar dacă asta ar însemna o mulţime de compromisuri.

Se spune că, în general, criza scoate tot ce este mai bun din oameni. Angajatorii profită pe seama acestei situaţii, in sensul in care angajeaza mana de munca de foarte buna calitate, pe bani putini si mai mult, ii folosesc in diverse scopuri mult peste cele prevazute in fisa postului. Si toate acestea, pentru reducerea costurilor si eficienta maxima. Dar cum oamenii cauta orice oportunitate de a-si castiga existenta, „vanzandu-se” mult sub valoarea lor, vor accepta orice alternativa ce le este oferita. Desigur, aici intervin compromisurile si adesea, frustrarile.

Volumul de munca a crescut, salariile au ramas aceleasi

Oamenii, din dorinta disperata de a-si plati toate darile aferente sau a-si intretine familia, sunt nevoiti sa munceasca mult peste puterea lor, si ca atare cazurile nefericite nu mai inceteaza sa apara.

Se trec cu vederea peste o multime de aspecte, peste o sumedenie de drepturi pe care teoretic le detinem, doar pentru ca trebuie sa ne conformam cerintelor angajatorilor nostri, fara sa mai gandim prea mult la consecintele nefaste ale deciziilor noastre. Fie te multumesti cu ceea ce ti se da si implicit cu orele suplimentare neplatite, fie vei fi nevoit sa iti cauti un alt loc de munca (poate si mai prost platit sau in conditii mult mai grele), fie, mai rau, treci in somaj. Alte posibilitati nu prea exista in contextul actual. In consecinta, volumul de munca a crescut, dar salariile au ramas aceleasi, ba mai mult, in unele cazuri chiar s-au diminuat.

Si date fiind toate aceste situatii, aici teoretic intra drepturile omului care din pacate se fac tot mai putin simtite. Ele exista in teorie, dar in practica lipsesc cu desavarsire. Dreptul la o viata sanatoasa, la un program care nu depaseste 8 ore de munca sau in cazul in care numarul de ore lucrate intr-o zi depaseste aceasta valoare, acestea sa fie platite corespunzator, dreptul la libera exprimare, dreptul la odihna si multe altele. Problema este ca acestea sunt uitate, pe drum.

Început de noiembrie

Stau ca de obicei, în fiecare zi, şi urmăresc traficul pe blog. Şi mă tot gândesc cum aş putea să mi-l cresc. Acum am două bloguri, este mult mai dificil de manageriat, întreţinut şi promovat. Dar nu asta contează … Dacă ar fi după mine, aş scrie zilnic. Aş fi un ZOSO continuu, un om care din lipsă de preocupări scrie despre tot ce îi trece prin minte sau despre orice i se pare interesant din viaţa românească şi nu numai. Oricum, el nu este un element de referinţă pentru mine. Am în vizior alte bloguri pe care le urmăresc zilnic. În general, personalităţi locale.

Aş vrea să scriu despre atâtea lucruri, dar nu ştiu cum se face că nu apuc să scriu zilnic pe blog. Totuşi, am să încerc să îmi fac un obicei în a scris în fiecare zi câte ceva interesant, chiar dacă uneori inspiraţia nu îmi este tocmai prietenă, de foarte multe ori.

Azi am ascultat mai multe radiouri, în ore diferite: KissFM, EuropaFM, MagicFM şi InfoPRO. Am fost cât se poate de surprinsă: e o bătălie acerbă pentru audienţă. Din oră în oră câte un concurs. Iar premiile sunt cu adevărat consistente. Îmi amintesc că în urmă cu mulţi mulţi ani, pe când a apărut Radio Sonvest şi ulterior Radio Transilvania, când era câte un joc unde puteai câştiga un CD, tricou etc, era mare bucurie. Ce să mai zicem acum? Fie că ştii titlul piesei sau al artistului, ba chiar ştii versurile şi le şi fredonezi, fie că ghiceşti sunetul orei sau nimereşti un număr între 1 şi 1.400.000, ai şanse reale de a câştiga premii de zeci de mii de euro. Spre exemplu, azi, EUROPA FM s-a lepădat lejer de 15.000 de euro. E clar bătălia radiourilor e mai aprigă decât aş fi crezut, cu atât mai mult cu cât în contextul crizei economice fiecare încearcă să supravieţuiască aşa cum poate. Iar cum oamenii au nevoie de bani, ce nu fac pentru a-i câştiga cât mai repede şi cu un efort minim? Şi iată cum, din nou, KissFM şi EuropaFM îşi dispută supremaţia. Bătălia radiourilor continuă.

De fapt, trecând şi pe alte planuri şi domenii, concurenţa este benefică. Scoate tot ce este mai bun din oameni. Concurenţa porneşte încă de timpuriu. Avem concurenţă de la grădiniţă, la şcoală, facultate sau chiar în companiile în care lucrăm. Concurenţa şi competiţia le consider câteva din elementele esenţiale din procesul nostru de perfecţionare continuă.

Şi toate ca toate, aştept anul 2010, să ieşim din criză şi totul să revină la normal.

Kiss by Kiss cu Emil Trifa

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 13 – 19 februarie 2009]

 

 

Vom relua şirul interviurilor cu tineri din Oradea. În fiecare săptămână, în 24 FUN, un tânăr orădean, din diverse medii: presă, radio, televiziune, învăţământ sau politică ne va povesti din culisele unei tinereţi de succes.

 

Îl ascultăm în fiecare dimineaţă, la amiază sau seară, ne pune la curent cu ştirile locale, ne furnizează informaţii despre trafic şi ne face recomandările celor mai bune filme de la cinema. Deşi este foarte tânăr, lucrează în radio de aproape 10 ani. A recunoscut că în tot acest timp nu a trecut prin momentul interviului. Acum, ne va povesti câte ceva despre el, cariera lui în radio, blogging, fotografii şi alte lucruri frumoase. Este vocea Kiss FM Oradea. De asemenea, este student al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Comunicării din Oradea, specializarea Jurnalism, în anul III de studiu. El este Emil Trifa.

 

Emil, deşi eşti foarte tânăr ai în spate aproape 10 ani de radio. Cum a început totul ? Prin ce radiouri ai trecut? Le-ai “experimentat” şi pe cele naţionale?

 

Am început în 1999 la Radio Contact (în septembrie se vor împlini 10 ani de când lucrez în radio). Ulterior, am făcut „ucenicie” la Sonvest, dar nu am ieşit cu vocea pe post. Timp de 9 ani am lucrat la Radio Transilvania, dar de 8 luni sunt la Kiss FM, staţia locală. Ca posturi naţionale pe care le-am „experimentat” au fost: Europa FM, Radio 21, Vibe FM, Kiss FM, Magic FM şi One FM.

 

Acum lucrezi la Kiss FM. Cum decurge o zi la radio ? Cum pregăteşti ştirile şi celelalte intervenţii pe post? Cum te înţelegi cu colegii de la staţia naţională ?

 

Ziua de muncă începe undeva la ora 10:00, când colectez ştirile de pe surse, pe care apoi le redactez, le discut cu colega de la Magic FM (Andrada Mihai) şi le redau pe post. Produc programul local de KissFM şi publicitatea pentru ambele posturi: Kiss FM şi Magic FM, staţia Oradea. Aici intră: Kiss Blitz, ştirile şi Info Trafic. Despre colegii de la staţia naţională pot spune că sunt oameni foarte drăguţi, însă cel mai bine mă înţeleg cu Olix.

 

Ştiu că ai şi un blog. Povesteşte-ne mai mult despre bloguri, ce înseamnă el pentru tine, de unde ţi-a venit ideea de a-ţi crea blogul personal, care este adresa blogului, ce scrii în blog şi cum vezi celalalte bloguri. Te inspiră vreunul?

 

M-am apucat de blogging în 2007, în ianuarie. Consider că blogul este cel mai bun mod de a-ţi împărtăşi idei cu oamenii (nu neapărat ca jurnalist). Numele site-ului meu este Emil Trifa Online, iar adresa: www.emiltrifa.ro. Aici scriu despre tot ce mi se pare interesant sau revoltător. Îmi exprim părerile vizavi de ceea ce văd şi trăiesc. Nu sunt un fan al „contentului”. Există zile când nu scriu nimic, pentru că nu am nimic de spus. Îl citesc aproape zilnic pe Zoso.

 

Am înţeles că eşti pasionat şi de fotografie, lucru pe care l-ai demonstrat şi pe blogul foto. Ce îţi place cel mai mult să fotografiezi şi de unde această pasiune?

 

Pasiunea a început la terminarea liceului, când mi-am luat primul aparat foto digital. Îmi place să fotografiez natura, în special cerul. La adresa http://foto.emiltrifa.ro sunt câteva dintre fotografiile mele.

 

Ai vreun model de om de radio? Numeşte două persoane: o femeie şi un bărbat din radioul românesc, pe care le consideri exemple de oameni de succes, modele pentru ceilalţi oameni de radio.

 

Omul pe care îmi place cel mai mult să îl ascult este George Zamfiu (Europa FM). Dintre femei: Andreea Berghea (Kiss FM) şi Alexandra Minea (Naţional FM).

 

Te gândeşti să treci de la radioul local la cel naţional?

 

Am primit o ofertă de la Radio 21 în urmă cu un an şi jumătate, dar mă leagă prea multe lucruri de Oradea ca să merg în capitală. Mi-ar plăcea totuşi să fac animaţie pentru un post naţional. Însă în Bucureşti aş fi un om sterp. Ceea ce iese din gura omului de radio este influenţat şi de mediul în care trăieşte. Strămutarea ar presupune un risc prea mare, iar eu eu sunt prea conservator din anumite privinţe.

 

Pe lângă radio, blogging, fotografii, scrii şi în “Zile şi nopţi”. Cum îţi alegi temele ?

 

Temele sunt la liberă alegere, în funcţie de lucrurile care mi se par importante din actualitatea românească. Am început să scriu în revistă din noiembrie 2008.

 

În numărul nou al revistei “Zile şi nopţi” ţi-ai manifestat opinia vizavi de criza economică din mass media românească. Ce măsuri ar trebui să ia managerii televiziunilor, radiourilor sau ziarelor, pentru a trece cu bine de aceste momente, fără a recurge la măsurile drastice? Cum percepi declinul din media locală ?

 

Ca om care lucrează în domeniu, pot spune că erau de aşteptat unele situaţii. Multe instituţii media erau susţinute (nu dau nume). La fel se întâmplă şi cu presa locală. O instituţie care nu este o afacere are de suferit. La un moment dat ceva care stă pe un castel de cărţi de jos se poate dărâma la cea mai mică suflare de vânt. Cred că managerii vor trăi după principiul „om trăi şi om vedea”.  În acest context, oamenii de media care nu s-au trezit, vor trebui să se deştepte acum, să contribuie la îmbogăţirea calităţii produsului media pentru ca apoi să convingă clienţii că merită să investească în produsul lor.

 

Ce alegi în final: radioul sau presă scrisă ?

 

Radioul, evident. Hârtia mi se pare lipsită de viaţă, însă vocea de radio, deşi e ceva efemer, este plină de viaţă. Vocea îţi poate transmite o stare de spirit, fără să înţelegi o boabă din ce ţi se spune (de exemplu vocea unui moderator al unui radio finlandez).

 

Crezi că facultatea te-a ajutat în cariera ta ?

 

Facultatea te poate ajuta să-ţi perfecţionezi meseria, dar vocaţia este cea mai importantă în alegerea jobului. Oricum, mi-am ales jobul înainte de a-mi alege facultatea (eram de 6 ani în radio când am devenit student al Facultăţii de Jurnalism). Dacă nu era Jurnalism, aş fi ales Drept.

 

Ce înseamnă o zi  liberă pentru tine şi cum decurge ea ?

 

O zi liberă, aşa cum au alţii, dar cum eu nu am avut de mult timp, ar însemna să arunc telefonul pe geam, să îmi tai cablul de internet şi să nu ies deloc afară. Însă, o zi liberă înseamnă să nu mă duc în radio, să pot să dorm cât vreau (fără să sune ceasul), o zi în care să pot să văd un film în linişte. Nu îmi place să pierd timpul în lumea ireală (internet, gamming), aşa că mai bine descopăr lumea din jurul meu.

 

Cum te vezi peste 5 ani (termen scurt) ? Dar peste 10 ani (termen lung) ?

 

Eu nu sunt Baba Maranda să fac preziceri pe termen lung. Îmi place să ştiu ce fac mâine, peste o săptămână sau o lună. De asemenea, îmi place să îmi fixez obiective pentru anul în curs. 

 

Ce loc îţi place cel mai mult în Oradea ? Numeşte-l şi pe cel care îţi displace cel mai mult.

 

Cel mai mult îmi place parcul muzeului, mă rog, când exista. Acum e doar o mizerie, au transformat parcul într-un cimitir. Îmi mai plac dealurile oraşului. Locul care îmi displace profund este Grădina Zoologică. Cândva era un loc frumos, acum este doar o „închisoare” pentru animale.

 

Cum te-ai descrie în 3 cuvinte ? Deopotrivă, identifică 3 defecte ale tale.

 

Defecte: curios, impulsiv. Calităţi: om serios, consecvent, clasicist, deschis lucrurilor noi (până la o anumită măsură) – interesat de IT.

 

Ce mesaj le-ai transmite tinerilor care îşi doresc o carieră în radio?

 

Să se gândească foarte bine la luarea deciziei, dacă simt o aplecare asupra radioului, dacă sunt pregătiţi să se sacrifice, să muncească mult pentru a obţine lucruri mici, dar extrem de valoroase!

 

 

 

Şoc în media!

Nu îmi vine să cred câte pot auzi în ultima perioadă. Criza asta economică îi paşte pe tot mai mulţi. Azi am citit pe blogul lui Flavius Bunoiu despre demisia lui de la Televiziunea Transilvania. Sper să nu renunţe la Business News, că e chiar o chestie mişto!

În ultima perioadă am citit despre numărul mare de disponibilizări pe care companiile şi televiziunile le fac, pentru a reduce costurile şi deci, pentru a supravieţui în condiţiile crizei economice.

Despre Ilinca Vandici şi alte “vedete” care au fost date afară sau, din fericire, au “suferit” nişte reduceri salariale, nu are rost să mai vorbesc. Presa vuieşte de ei.

Dă Doamne zile bune!