Ce s-a mai întâmplat în ultima perioadă?

Ultima perioadă a mea a fost marcată de diverse întâmplări şi activităţi, motiv pentru care nu am avut timpul necesar (e drept, nici inspiraţia) de a mai consemna ceva pe blogul meu.

Voi începe prin a povesti despre ziua mea, care în acest an s-a întins pe parcursul a trei zile, timp în care i-am avut aproape pe cei dragi şi prietenii foarte buni. Am serbat-o la Crinul Alb pe 24, în mod retras, urmată apoi de Lucapiero în 25, acolo unde am fost serviţi ireproşabil şi unde am fost primiţi cu atâta ospitalitate cum rar îţi mai este dat să vezi. Cu această ocazie, mi-am consumat tot premiul pe care l-am câştigat pe întregul an, oferindu-le invitaţilor mei pizza, care a fost şi de această dată mai mult decât delicioasă.

Aşadar, cu bucurie pot spune că au fost zile extrem de frumoase, însă au trecut atât de repede şi trebuia să mă lovesc din nou de realitatea mai puţin plăcută: de mărirea TVA-ului şi alte probleme pe care ni le aruncă Guvernul pe cap.

Luni, în schimb, am fost invitata Mihaelei Bar la emisiunea “De vorbă cu … “, unde am povestit circa o oră despre bloguri, Top Talents, cărţi, şcoală şi alte subiecte. Emisiunea va fi difuzată în următoarele zile: luni, 5 iulie, de la ora 20.00, miercuri, 7 iulie, de la ora 12.00, vineri, 9 iulie, de la ora 12.00 şi duminică, 11 iulie, de la ora 11.00.  A fost o experienţă interesantă, dar nu sunt foarte sigură că îmi doresc să o mai repet.

În sfârşit, ne-a luat şi valul creşterii TVA-ului, astfel că micii sau marii întreprinzătorii au fost nevoiţi să modifice nu doar preţurile, ci şi să schimbe TVA-ul de pe casele de marcat. Firmele autorizate în realizarea acestei proceduri au profitat mai mult sau mai puţin de această măsură, astfel că pentru o operaţie de maxim 10 minute, unii percepeau o taxă de 40 de RON, în timp ce alţii ajungeau chiar la 150 de RON (din nefericire). Lumea care venea la noi la firmă ne mărturisea cum preţul nostru este cel mai mic, spre deosebire de al altora care ar face orice să câştige de pe urma necazului oamenilor.

Au fost deci zile pline, în care ne-am confruntat cu situaţii care mai de care mai dificile, însă în final speranţa este ca această cotă să revină la normal în câteva luni (oare?).

Ultima zi lucrătoare din săptămână mi-a adus bucuria de a-l revedea pe Lulu Cremeneanu şi pe Didi, care mi-au făcut cadou cartea vişinie pe care am câştigat-o la un concurs de “ghicit chelii“. Volumul îi aparţine lui Mircea Stroe şi se numeşte “Oraşul cu un singur locuitor”. Am reuşit să o finalizez astăzi şi personal pot spune că am fost plăcut surprinsă. O carte bună, chiar foarte bună.

S-au întâmplat multe în ultima perioadă, bune sau rele, important este ca de fiecare dată să găsim puterea necesară de a le depăşi cu bine, pe toate.

Didi: „Dacă aş fi om, i-aş pune pe oameni să se joace mai mult şi să nu mai facă pe maturii.”

Didi, singurul câine cu blog (blog de dog), a aniversat pe 4 noiembrie 2 ani de existenţă ai blogului, motiv pentru care am vizitat-o  să o felicit. Cu această ocazie i-am adresat câteva întrebări despre ea, blog şi IMS (Lucian Cremeneanu).

De unde vine numele tău, Didi ?

De la sora lui Dexter, personaj de desene animate. Când stăpânul mi-a pus acest nume, nu a ştiut că voi avea aceeaşi personalitate cu a ei.

Cum ţi-a venit ideea de a-ţi concepe propriul blog?

L-am primit cadou de la stăpânul meu care, atunci când şi-a făcut site-ul, a făcut o secţiune Didi şi m-a pus să îmi fac blog.

Ai mulţi vizitatori unici pe zi?

Cifrele sunt variabile. Cei mai mulţi vin să citească blogul meu, care este, practic, o locomotivă a site-ului. Numărul maxim de vizitatori unici s-a înregistrat când mi-am făcut prima freză.

Care a fost cel mai drăguţ mail pe care l-ai primit?

Nu ştiu cine este persoana care l-a scris, însă era un mesaj de „La Mulţi Ani” de revelion.

Azi (4 noiembrie), blogul tău a împlinit 2 ani. Cum crezi că va evolua blogul tău peste încă un an?

Într-un mod absolut surprinzător. Stăpânul vrea să schimbe designul site-ului, dar sper că mă voi regăsi în el. Poate va exista şi o rubrică de comentarii.

Ce argumente ai pentru a afirma că eşti un câine aparte?

Faptul că am blog, că înţeleg multe lucruri,  că mă exprim, că nu am muşcat pe nimeni. Stăpânul chiar voia să pună pe uşă mesajul „ATENŢIE! Câine bun”

Dacă nu erai câine, erai …

Mi-ar fi plăcut să fiu pisică pentru că mi-ar plăcea să urc în copaci.

Cum se prezintă căţelul ideal în viziunea ta?

Să fie vesel, să nu mănânce din gunoaie, să ştie traversa strada, să fie tandru şi jucăuş, dar şi manierat.

Dacă ai fi om, ce ai schimba în viaţa oamenilor pentru ca ei să ducă o viaţă mai bună?

I-aş pune să se joace mai mult şi să nu mai facă pe maturii.

Identifică 3 calităţi şi 3 defecte ale tale.

Calităţi: sunt credincioasă, deşi nu mă duc la biserică, nu latru decât atunci când am ceva de spus, socializez uşor cu orice formă de existenţă (câine, pisică, om şi chiar arici!)

Defecte: depedentă de scărpinatul pe piept, uneori sunt răzbunătoare pentru că mă lasă singură acasă şi cel mai mare defect: nu îmi place cum cântă IMS la chitară!

Care este locul ideal, unde îţi place să îţi petreci timpul?

În comuna primitivă Biharia. Aici nu există reguli, mâncare este cât este ziua de lungă – adică bufet suedez -, pisici la discreţie şi să nu uit de găinile CFR-istului!

Care este idolul tău uman? Dar animal?

Nu am un idol uman. Nu mă cobor chiar atât de jos … Cât despre idolul animal, acela este Brian, câinele din Familly Guy, care bea, fumează marijuana, dar este foarte deştept şi sensibil.

Ce le transmiţi cititorilor (fanilor) tăi?

Să se bazeze pe sinceritatea mea de câine, chiar dăcă nu le convine întotdeauna ce le spun. Să fie convinşi că o să îi iubesc întotdeauna necondiţionat!

Didi

Zi de zi, atunci când sunt tristă sau nu foarte în apele mele, în încercarea mea de a depăşi această stare, accesez un blog. Nu este un blog oarecare, ci este blogul lui Didi. Şi dintr-odată un zâmbet cald îmi apare pe buze. Un blog plin de optimism şi de căldură … de dog, desigur.

Didi este cea mai inteligentă căţeluşă pe care am cunoscut-o vreodată. Ce o face specială de toţi ceilalţi este faptul că are un blog: blog de dog, cum şi-l autointitulează. Draga de ea povesteşte zi de zi despre escapadele ei şi ale stăpânului ei (prescurtarea pe care o foloseşte pentru el fiind IMS), ba mai mult, s-a apucat şi de concursuri. Foarte isteaţă şi ingenioasă, a adresat o întrebare cititorilor ei, astfel că primul care a oferit răspunsul corect a şi fost răsplătit. Mi-ar fi plăcut să pot participa, însă nu am fost suficient de promptă. În sfârşit, pentru că este o căţeluşă aparte, am hotărât să îi acord acest spaţiu pe blogul meu şi îi voi lua un interviu cât de curând.

Până atunci, puteţi citi cele două interviuri cu IMS: aici (publicat în revista 24FUN – ediţia de Oradea) şi aici (publicat în revista Zile şi Nopţi – ediţia de Oradea). Cu aşa un stăpân, nici Didi nu poate fi mai prejos.

Banc, pur şi simplu

Aseară, Lulu m-a testat.

Cică banc: Iţic merge la rabin şi se plânge că nu mai poate trăi cu atâţia copii într-o cameră. Rabinul îl sfătuieşte să bage în casă şi găinile din curte, ceea ce Iţic face. A doua zi, îi spune să bage şi capra, apoi, pe rând, şi vaca şi calul. La sfârşit, Iţic este disperat că acum într-adevăr nu mai are loc şi, fără să înţeleagă ceva, se plânge rabinului din nou. Acum rabinul îi spune să scoată găinile, iar Iţic este puţin mulţumit, apoi capra şi îi este şi mai bine, apoi vaca şi calul. La sfârşit, Iţic răsuflă uşurat şi îi mulţumeşte rabinului pentru ajutor, pentru că acum avea spaţiu suficient.

Cum compilatorul meu nu a funcţionat prea bine, Lulu s-a supărat şi cică nu mai vrea să fie prieten cu mine.

Sunt curioasă câţi oameni vor înţelege, mai repede sau mai greu acest banc. Vreo mână ridicată în sală ?

PS: Apropo de LULU (adică Lucian Cremeanu), după ce în urmă cu o săptămână acorda un interviu pentru 24FUN – ediţia de Oradea, aseară a apărut şi în Adevărul de Seară. Mă întreb ce o fi zis Didi?