Posted in Oameni deosebiti

Povești pentru îngeri cu Dorel Tifor și Mircea Bradu

La ora aceasta, când scriu aceste rânduri, încă nu îmi pot stăpâni lacrimile … În doar câteva zile, i-am pierdut pe cei mai buni doi mentori ai mei pe care viața m-a binecuvântat cu ei.

In memoriam, Dorel Tifor

Domnul meu diriginte, Dorel Tifor, a plecat la cele Sfinte în urmă cu două săptămâni. A murit singur, dar a fost iubit de atâția absolvenți, foști elevi, oameni de cultură, oameni din diverse domenii selecte în care activa și dumnealui. Ne-a răscolit toate amintirile de liceeni gojdiști și ne-a apropiat din nou, clasa lui. Ultima clasă la care a mai fost diriginte. “Cât inima bate …” cum spunea în poezia sa, îl vom păstra în amintiri și îl vom iubi necontenit.

Cu siguranță cuvintele lui îmi vor rămâne mereu întipărite în inimă și gânduri. Per aspera ad astra!

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

In memoriam, Mircea Bradu

La doar câteva zile, s-a dus să le spună vorbe calde și îngerilor, Mircea Bradu, cel care a fost ca un tată pentru mine, care m-a susținut în orice inițiativă sau demers pe care îl făceam, avea mereu o vorbă bună și caldă pentru mine.

Acum un și ceva, înainte să vină pandemia, a avut o lansare de carte fastuoasă, cu ocazia celor 100 de ani de la Marea Unire. Și eram sigură că vor mai urma multe altele. Am sperat prea mult însă ….

Știu că îmi va lipsi. Știu că nu voi mai avea curajul ce îl aveam să mai lansez o carte, să mai scriu gânduri în care el avea atâta încredere, știu că nu voi mai avea acel imbold pe care el mi-l dădea de fiecare dată. “Fata tatii, tu pentru mine ești ca fetele mele!”, îmi zicea asta de atâtea ori. L-am iubit cum ne-a iubit și el pe noi. Prietenia lui cu tatăl meu are vârsta mea, pe care am împlinit-o ieri, unde ne-a lipsit atât de mult! Nu era an să nu mă sune ori să mă felicite, nu era moment fericit din viața mea la care el să nu fi fost. Îl vom iubi mereu necontenit și neîncetat.

Ar putea fi o imagine cu 10 persoane, inclusiv Isabella Sofia şi Lucian Popa, persoane în picioare şi interior

Încă nu am reușit să îmi opresc lacrimile, și nici nu mă voi strădui. Deși știu că el și-ar dori să ne vadă mereu doar cu zâmbetul pe buze, mereu puternici și dornici de a duce mai departe cultura orădeană. Ce bucurie că a lăsat în urmă atât de multe talente care să ne amintească mereu de el și de harul cu care știa să ne cizeleze atât de frumos pe fiecare din noi!

Nu îmi pot lua rămas bun pentru că îl voi purta mereu în sufletul meu, va avea mereu colțișorul lui așa cum îl merită. Drum lin spre stele!

Posted in Relatari

De ce am ales un crin?

E drept că nu am votat din prima cu cei roşii, fiindcă ştiam că, în fond, tot cu roşii voi vota. Ştiu că nu se vor supăra pe mine, ba chiar vor înţelege de ce, imediat. Aşa că m-am gândit să le ofer şi celor galbeni un vot.

Şi de ce am făcut asta:

1. Pentru că domnul llie Bolojan a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu în revista Zile şi Nopţi. L-am descoperit, în primul rând, pe omul Ilie Bolojan.

2. Pentru că Anca Sas mi-a oferit un interviu bun. Şi fiindcă e o drăguţă!

3. Pentru că acela care mi-a salvat viaţă în urmă cu aproape 20 de ani este tot PNL-ist. Este vorba despre dr. Gheorghe Carp.

4. Pentru că domnul meu diriginte, Dorel Tifor, este membru al acestui partid.

5. Pentru că îl apreciez pe domnul Orlando Balaş, care şi dumnealui mi-a oferit un interviu de nota 10.

6. Pentru că domnul Eduard Hellvig mi-a spus odată: “Un mesaj pentru prietena noastră Alina Gâdoiu <<You will never walk alone>>”, şi la vremea respectivă vorbele lui au însemnat foarte mult pentru mine.

7. Pentru că domnul Crin Antonescu i-a adus pe Holograf la Oradea şi a fost unul dintre cele mai bune concerte româneşti la care am participat vreodată.

Există deci câteva  motive pentru care am vrut să dau un vot pentru galben. Dar în final, tot roşu voi alege. Pentru că trebuie. Pentru că am respect faţă de câţiva lideri locali. Crinii s-au ofilit, am rămas cu 4 trandfiri, din care aleg trei. Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte …

Posted in Concerte

Muzică gratis în prag de prezidenţiale

Se vede şi se simte că e campanie electorală. Candidaţii nu îşi mai dau de rând să calce în oraşul nostru, ba mai mult, aduc cu ei trupe de renume. Doar Mircea Geoană, adept al teoriei social-democrate, preferă să se afişeze pur şi simplu, fără prea multă tevatură după el. Însă nu aşa cred liberalii sau independenţii.

Spre exemplu azi, aşa cum anunţaseră deja în presa locală, dar şi pe blogul primarului, Crin Antonescu, alături de echipa sa de campanie de la Bucureşti, printre care şi Teodor Meleşcanu, şi-au făcut simţită prezenţa în Oradea. Desigur că nu puteau lipsi nici membrii PNL Bihor, de la primarul Ilie Bolojan, continuând cu Cornel Popa, Gheorghe Carp, Orlando Balaş, Dorel Tifor, Eduard Hellvig, Lucia Varga şi alţii. Pe lângă campania electorală făcută în Piaţa Independenţei, ei le-au pregătit orădenilor o surpriză minunată. Pe scena amplasată în parcare au urcat mai întâi, rezidenţii clubului Blue Monday, în frunte cu Andras Dutka, şi anume A-Live, care au cântat în deschiderea … lui HOLOGRAF! Treptat, şi-au făcut apariţia membrii uneia din cele mai mari şi mai logevive trupe româneşti. Dan Bitman şi ai săi ne-au încântat cu piese atât mai noi, dar şi mai vechi, dintre care ar fi: “Primăvara începe cu tine”,  “Banii vorbesc”, “Romeo şi Julieta”, “Să nu îmi iei niciodată dragostea” etc. Totul s-a întâmplat live. Minunat!

Recunosc că nu sunt simpatizantă niciunui partid, însă mă bucur să avem astfel de evenimente în oraş. În decursul serii de duminică, cu începere de la ora 19.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, vor veni IRIS, pentru a-l promova pe independetul Sorin Oprescu.

Dacă ar fi mai des astfel de spectacole – nu pe banii noştri şi nu doar în ani electorali – cu siguranţă că nimănui nu i-ar displăcea să se delecteze cu muzică bună în aer liber sau în localuri cu specific.

Posted in 24FUN Oradea, Interviuri

DAVA

[articol publicat în revista 24FUN şi 24FUN online, săptămâna 5-11 iulie 2009] 

Lumea scriitorilor s-a îmbogăţit cu încă un scriitor. Este vorba despre Raluca David, o tânără speranţă a oraşului nostru. Miercuri, 27 mai, de la ora 18.00, în incinta Cetăţii Oradea, sala Multifuncţională, Raluca şi-a lansat cartea initulată „Dava” (denumirea dacică pentru cuvântul „cetate”). Evenimentul a fost marcat de prezenţa unor personalităţi locale precum: domnul Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, domnul Ioan Moldovan, redactor-şef al revistei „Familia” şi domnul Dorel Tifor, fostul directorul al Colegiului Naţional ”Emanuil Gojdu”. Desigur, la manifestare nu au lispit profesorii ei, membrii revistei „Familia”, familia, prietenii şi colegii săi.

Raluca David

 Despre „Dava” 

În deschiderea evenimentului, domnul Chiriac a ţinut să adreseze câteva cuvinte, afirmând că este „o carte fascinantă”, însă domnul Tifor, cel care l-a urmat în cadrul manifestării, a avut mult mai multe cuvinte de laudă pentru autoare şi creaţia ei. O carte în care şi-ar fi dorit să fie călătorul, o carte plină de personaje, cultură şi istorie. Fiindu-i profesor, domnul Tifor a putut releva o parte din calităţile autoarei. Nu a omis însă faptul că Raluca este olimpică la limba română şi că deşi a depăşit faza locală a olimpiadei de limba română (pe locul I), a mers totuşi la etapa finală a olimpiadei naţionale de matematică pentru „a nu-şi supăra diriginta” (profesoară de matematică). La final, domnul Tifor a citat un pasaj din blogul scriitoarei: „Se ia, se pipăie, se întoarce de pe o parte pe alta, se miră, se scrie dedicaţie şi se dă mai departe. La cineva pentru care va părea mai reală. La cineva pentru care va părea… ce ciudat… o carte.”, dorindu-i deopotrivă să reuşească să-şi îndeplinească toate visele.

La rândul său, vizibil prinsă de emoţia evenimentului, Raluca a recunoscut că îi place mai mult să scrie decât să vorbească şi prin urmare discursul pe care l-a pregătit de acasă îl va citi, nu îl va rosti. Un discurs plin de maturitate, atipic pentru un tânăr de vârsta ei. Raluca a marcat astfel câteva dintre dorinţele sale: „Visam de mult să ajung scriitoare, însa ca mai toţi scriitorii, îmi lipsea un subiect. Şi nu vroiam un subiect ca oricare altul, vroiam ceva care să simt într-adevăr că merită scris. De obicei, lucrurile importante sunt cele care ne dor. Sunt cele care ne revoltă, cele care am vrea cu orice preţ să fie altfel. Pentru mine, acest lucru a fost atitudinea multor români faţă de comorile tării noastre, atitudinea acelor români care ar prefera să spună că nu sunt români. Comorile sunt detaliile cu care vreau să vă momesc. Pentru că am ales dintre toate pe cele care m-au vrăjit pe mine. Muntele, adică Apusenii în care am crescut, şi muntele, adică stânca din interior, spiritul românesc pe care eu l-am regăsit în mitologia dacică. Acestea erau pentru mine detaliile care mă făceau să vreau să construiesc paginile următoare. Însă sub creionul meu cuprins de vrajă, lupta s-a transformat într-o aventură. Forţa cu care vroiam să schimb ceva s-a transformat în exaltare şi singurul mod în care puteam să o exprim a fost literatura fantastică. Multi ar putea să-mi reproşeze lipsa de profunzime a acestui gen de literatură. Eu însă am ales fantasticul pentru că era singurul mod în care puteam da viaţa mitologiei şi pentru că seamană cu ceea ce înseamnă pentru mine muntele. Fantasticul nu înseamnă profunzime, înseamnă bucurie pură. Bucuria razelor de soare printre copaci, bucuria înalţimii stâncilor. Şi iată că totuşi, pâna la urmă v-am spus ceva despre cartea mea. V-am spus un singur cuvânt: bucurie. Aşa cum v-am invitat astăzi aici, la Cetate, vă invit să aflaţi că în limba dacică Dava înseamnă cetate şi vă invit să vă bucuraţi împreună cu mine de cetatea pe care am clădit-o pentru a celebra comorile noastre, ale românilor.”, a încheiat tânara scriitoare.

Cartea este marcă a editurii „Paralela 45” şi va putea fi găsită şi în librării în curând.

Despre Raluca David

 Raluca s-a nascut la Câmpia Turzii, dar trăieşte în Oradea. Are doar 18 ani şi a început să scrie încă de la 15 ani. E elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional ,,Emanuil Gojdu’’, unde colegii şi profesorii o cunosc, surprinzător, pentru succesul la olimpiadele de matematică. În ultimul an de liceu, publică o serie de poezii în revista şcolii, publică acest roman şi se hotărăşte să urmeze studii universitare în psihologie, în Anglia. E pasionată de munte şi de turism, fiind membră a Ecotop Oradea.

 Ioan Moldovan, redactor-şef al revistei „Familia” o descrie pe autoare:Raluca David este încă adolescentă şi îşi trăieşte fanteziile imaginaţiei şi tot orizontul purităţilor vârstei cu bucuria şi entuziasmul unui suflet îndrăgostit de idealitate şi chemat de aventurile visului. Dar face această experienţă cu o seriozitate ce ne face să credem că scrisul acestei ore a vieţii sale nu este decât promisiunea unor experienţe mult mai adânci pentru care cucerirea acestei Dave aurorale în romanul de debut nu se arată decât începutul unei lungi serii de cuceriri literare. Această fetiţă va ajunge cineva Deşi este debutantă, merită toate laudele noastre şi sperăm să rămână în continuare îndrăgostită de scris.”

 Raluca are un loc şi în bloggosferă. Blogul ei este accesibil la adresa: http://ralucadavid.wordpress.com.

Posted in Carti

DAVA

Azi am fost la o nouă lansare de carte. Numai în anul ăsta am avut şansa de participa la cel puţin 5 lansări de carte: a mea: “Efemeride”, a lui Florin Budea “Dintotdeauna pentru totdeauna” şi Gabriela Popoviciu “Corespondenţele unei veri”. A urmat apoi “A fi sau a nu fi antrenor şi Singur printre actori” a lui Mircea Bradu şi Emeric Ienei, “Sonet” a lui Florian Chelu, “Miracole“, de Ion Pitoiu-Dragomir, Un templier la Sarmizegetusa” de Florin Horavth, “Welcome in my paradise” a lui Lucian Cremeneanu şi în final, cea de azi “Dava” de Raluca David.

Frumoase cărţi, frumoase lansări! În cadrul evenimentul de azi au fost prezenţi: Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Ioan Moldovan de la “Familia” şi domnul meu diriginte cu mult drag, Dorel Tifor. Raluca este elevă în clasa a 12-a la Colegiul Naţional “Emanuil Gojdu” şi este extrem de talentată în ale scrisului. Frumoasă carte, frumos scris! Felicitări Raluca! Blogul ei este accesibil la adresa: http://ralucadavid.wordpress.com/. Evenimentul a avut loc în cadrul Cetăţii din Oradea, într-o atmosferă demnă de astfel de evenimente.

Posted in Poezii

Floare albastră, floare albastră …

Mâine, 15 ianuarie, Mihai Eminescu ar fi împlinit 159 de ani. Îmi aduc aminte cu drag de orele de română din liceu, când domnul nostru diriginte, Dorel Tifor ne citea/recita poezii. Diverse poezii. Dar cele mai frumoase erau ale lui Eminescu sau Bacovia. Apoi, ne asculta sau mai rău, ne trântea câte o lucrare …

Lui (domnului diriginte) îi datorez multe. Faptul că ne impunea să scriem, fără a reproduce ceea ce ne spunea în timpul orelor, folosindu-ne de imaginaţie. De acolo a început totul. Ţin minte că primul an în Gojdu a fost tare greu. Nu mă puteam obişnui cu stilul lui, cu modul lui de notare. Cu timpul am învăţat. Când ajungeam la 9, nici nu îmi mai puteam dori mai mult. Era maximul. Căci 10 a dat de prea puţine ori în viaţa lui de dascăl. Pesemne, 10 e nota profesorului. A lui sigur era.

Din tot ce a fost frumos, îmi trec prin minte multe momente, iar dacă e până la urmă, poezia “Floare albastră” mi-a şi adus un 9, dar şi o nostalgie aparte … Mai ales că acum chiar simt asta …

“Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră.
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!” …