Dar unde dragoste nu e, nimic nu e …

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 21 ianuarie – 3 februarie 2011]

În luna februarie, în fiecare an, celebrăm iubirea, la fiecare pas

De fiecare dată, sărbătorile de iarnă nu fac altceva decât să ne scoată din întreaga monotonie în care ne obişnuim să ne afundăm, şi să ne transpună, parcă, preţ de câteva clipe, ore sau zile, în freamătul Crăciunului, în bucuria de a-i avea alături pe toţi cei dragi, şi în magia emoţiei sosirii unui nou an.

Mai cu seamă decât în alte perioade, suntem parcă mai buni, mai îngăduitori sau mai mult, mai aproape de toţi cei pe care îi îndrăgim. Unii dintre noi poate avem şansa de a petrece aceste zile departe de casă, poate chiar la munte sau pe litoraluri ale unor mări îndepărtate; în ţări însorite sau viscolite, şi toate acestea doar pentru a ne putea debarasa – cel puţin pentru moment – de toate problemele noastre din timpul anului de care încet ne despărţim.

Este uimitor cum trec anii şi de fiecare dată ne amintim cu nostalgie de trecerea lor în loc să păşim cu încredere în prezent sau să ne gândim la viitor. Cu toate acestea, nu putem să nu constatăm faptul că, parcă mai ieri era 1 decembrie şi deja, suntem la câţiva paşi de primăvară. Sărbători după sărbători (unele ale noastre, celelalte preluate de la alţii), evenimente după evenimente; de-am avea tot timpul din lume să le putem celebra şi bucura de toate!

În această perioadă, magazinele abundă de tot felul de reduceri, care mai de care mai atractive, adaptându-se mereu la tendinţele şi nevoile pieţei. Toate celelalte, precum ceainăriile sau cafenelele, restaurantele sau localurile cochete, cluburile de ici-colo, sunt într-o continuă schimbare şi în permanenţă aduc ceva nou, doar pentru a nu pieri, şi gata oricând să îşi aştepte clienţii. Iar toate aceste locuri de petrecere a timpului liber nu ratează nicio oportunitate sau vreo sărbătoare, mai mult sau mai puţin importată, organizând petreceri tematice sau chiar oferind discounturi pentru produsele aferente respectivei sărbători.

Ne mai despart doar câteva zile de perioada iubirii, de cele două sărbători adresate ei, de finalul de iarnă, şi totul începe, încet, să revină la viaţă …

Valentine’s day vs. Dragobetele

Importate sau nu, sărbătorile iubirii, Valentine’s sau Dragobetele nostru, ar trebui să ne amintească încă o dată că nu trebuie să existe doar o zi pe an în care să ne arătăm iubirea pentru cel /cea alături de noi. Şi totuşi …

Avem di tăti

Era şi cazul să mai consemnez ceva pe blog. Ceea ca va apărea mai jos e o înşiruire de lucruri ce mi-au fost date să le remarc în ultima perioadă şi despre care nu am apucat să scriu.

Azi e Dregobetele, adică Sărbătoarea Iubirii la români. Azi sunt singură, aşa că am dat o raită pe la Lotus să văd ce mai e nou pe acolo. Beatrice era gazda unui concurs, jumătate din mall este închis pe motiv de renovare (însă se zvoneşte că acele magazine ar fi dat faliment), lume destul de multă … adică mulţi iubăreţi, şi multe magazine care ne întâmpinau cu mari reduceri de preţ. Eu mi-am luat o bluză elegantă de la ORSAY la un super preţ (19,99 RON!). Apoi mi-am amintit de multele drumuri pe care le-am făcut în ultima perioadă …

Astfel că la job, taskurile mi s-au triplat şi am ajuns să fac de toate. Tot mai des, dau nas în nas cu instituţiile publice şi mă CONSTERNEZ de tot CEEA CE VĂD. Ce m-a bulversat foarte tare este sistemul de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, recent mutat pe lângă universitate. Deşi foarte modernă clădirea, ai zice că s-au cam conformat la standarde europene. Şi chiar aşa ţi se pare şi când ajungi înăuntru, când eşti întâmpinat de un ecran tip touchscreen care îţi generează numărul de ordine. Vezi numărul 588 şi te uiţi la restul afişoarelor şi cel mai mare arată … 560! Ai ce aştepta. Între timp, plăteşti ce mai ai de plătit (cozi interminabile şi oameni care par să îşi piardă răbdarea, nişte femei scârbite de viaţă pe post de funcţionare) şi tot aştepţi. Şi observi … discrepanţa între sistemul cu touchscreen şi faptul că toţi contribuabilii vin cu documentaţia pe …. DISCHETĂ!!! Pur şi simplu pentru mine este ŞOCANT să văd aşa ceva. Nu am mai folosit dischetă de pe vremea când eram la liceu, adică de mai bine de 8 ani, iar pentru ei acest instrument de transmitere de date este vreo inovaţie. PENIBIL.

Ce am mai observat astăzi? Că în Oradea lipseşte un ziar/revistă tip CANCAN. Ei bine, azi am văzut-o pe pedelistă portocalie, Adelina Coste, într-un frumos pardesiu roşu de culoarea sângelui, plimbându-se firav pe lângă primărie. Ce mişto!

Multe am mai observat … gropi cât cuprinde, Selina care face treaba în batjocură şi ne distruge maşinile … Un oraş într-o continuă modernizare ai zice!

În fond, avem di tăti.

Ia patu’ cu pupatu’

O campanie iniţiată de KISS FM Oradea, Lotus Center şi Mob Design, cu ocazia sărbătorilor de Valentine’s şi Dragobete.

Love, love, all we need is love

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 5-19 februarie 2010]

În aceste zile, mai mult decât oricând, iubirea este cuvântul cel mai des rostit. Avem oare nevoie de Valentine’s?

De ce există doar o zi oficială (sau poate cel mult două) într-un an când ne arătăm dragostea? Pentru că americanii au găsit încă un motiv în care să poată sărbători ceva şi au ales iubirea. Iar noi românii am început să importăm sărbătorile altora şi nu mai ştim să le mai preţuim pe ale noastre, aşa cum era cândva. Adică de mai bine de 20 de ani încoace, ne luăm după alţii.

Astfel, cu ocazia zilei destinate iubirii (Valentine’s Day), în fiecare an, alături de noi, alte miliarde de oameni din întreaga lume (cu precădere cei care au importat sărbătoarea Sfântului Valentin şi în calendarele lor) îşi spun spun “Te iubesc” în zeci şi sute de limbi: “obicham te” (bulgară), “miluji te” (cehă), “Ik hou van je”(olandeză), “Mina armastan sind”(estoniană), “Ich liebe dich” (germană), “Taim i’ngra leat” (irlandeză), “Te sakam”(macedoniană), “Jeg elsker deg” (norvegiană), “Kocham cie”(poloneză), “Ya tyebya lyublyu”(rusă), “Lubim ta” (slovacă), “Seni seviyorum” (turcă), “Ja te volim” (iugoslavă). În plus, în semn de preţuire şi iubire, îşi fac cadouri care mai de care mai frumoase, toate exprimând acelaşi lucru: dragostea.

Gesturile de iubire sunt aşteptate mereu, nu doar în 14 sau 24 februarie. Totuşi, cele mai preţuite sunt cele făcute în afara acestor zile. Însă, în spatele tuturor acestor gesturi romantice se ascund, în fapt, nişte obiceiuri şi tradiţii ce datează de secole.

Sărbătoarea Sfântului Valentin – 14 februarie

Sfantul Valentin reprezintă pentru tradiţia catolică o sărbătoare foarte veche, încă de pe vremea romanilor, fiind închinată zeiţei Junona, soţia lui Jupiter. Nu se ştie cine a fost Sfântul Valentin. Însă, se spune că în timpul împăratului roman Claudiu al II-lea, erau interzise căsatoriile, deoarece bărbaţii familişti refuzau să mai plece în armată. În acele vremuri a trăit un preot pe nume Valentin, care nu a ţinut cont de această restricţie şi i-a ajutat pe creştini în ascuns să-şi unească destinele. A fost întemniţat, iar în închisoare s-a îndrăgostit de fiica gardianului, căreia îi trimitea zilnic scrisori de dragoste. A fost executat într-o zi de 14 februarie, această dată devenind ziua Sfântului Valentin. De aici, vine obiceiul de a se trimite felicitări celor dragi cu ocazia acestei zile.

În acelaşi timp, tradiţia spune că dacă găseşti o mănuţă în ziua de Sfântul Valentin, stăpânul ei va fi alesul tău. Dacă sufli într-o papadie, vei avea ataţia copii câte seminţe rămân pe ea. De asemenea, primul nume de bărbat auzit în această zi va fi numele barbatului tău. Se spune că fetele nemăritate se vor căsători cu un bărbat sărac şi vor fi fericite daca va zbura o vrabie deasupra lor, respectiv se vor căsători cu un bărbat bogat dacă vor vedea un sticlete.

Valentine’s la români: Dragobetele – 24 februarie

Dragobetele, fiul Dochiei, numit şi Cap de primăvară, Ziua îndrăgostiţilor sau Logodnicul păsărilor se sărbătoreşte pe 24 februarie, zi considerată începutul primăverii, ce aduce renaşterea naturii. Poate de aceea, spre deosebire de blajinul Sfânt Valentin, Dragobetele este perceput de-a lungul tradiţiei ca un bărbat chipeş, plin de viaţă şi năvalnic. Povestea lui datează de pe vremea dacilor, când el reprezentă divinitatea mitologică similară cu Eros sau Cupidon şi oficia în cer nunta tuturor animalelor. De-a lungul anilor, românii au transformat Dragobetele în protectorul iubirii, tradiţia s-a extins şi la oameni, astfel se spune că băieţii şi fetele se întâlneau în această zi pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Odinioară, satele răsunau de zicala: „Dragobetele sărută fetele”.

Obiceiul era ca tinerii satelor, îmbrăcaţi de sărbătoare, să se întâlnească dimineaţa, în faţa bisericii şi să plece cântând către pădure sau lunci în căutarea florilor de primăvară. La prânz, fetele plecau spre sat în fugă, urmărite îndeaproape de băieţi. Când băiatul era acceptat de fată, aceasta se lasă prinsă şi sărutată în văzul tuturor. Gestul avea semnificaţia unei logodne, care mai târziu se putea transforma în logodnă adevarată. Obiceiul se numea zburătorit. După-amiaza avea loc petrecerea. Se spunea că tinerii care nu petrec de Dragobete nu-şi vor găsi perechea tot restul anului. Femeile îşi doreau să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul.

Fără a fi o sărbătoare religioasă, în această zi oamenii nu munceau pentru a nu fi pedepsiţi de zeu şi pentru a avea un an îmbelşugat, dar aveau mare grijă de animalele şi păsările din ogradă. Se mai spune că nu era permisă sacrificarea niciunei vietăţi în ziua de Dragobete.

Cum petrecem de Valentine’s şi de Dragobete?

 Fie că suntem adepţii lui Valentine’s, fie că suntem ceva mai tradiţionalişti, alegeţi sau distraţi-vă cu ambele prilejuri, dar iubiţi în fiecare zi! Pentru că în fond, nu avem nevoie de o zi specială să ne arătăm dragostea. Un film bun, o piesă de teatru, o cină romantică, shopping de sărbătoare şi alte multe alternative sunt pregătite pentru iubăreţi. Graţie posibilităţilor nemăsurate de a ne petrece timpului liber şi cu precădere acestor zile ale iubirii, putem spune că vom avea parte de multe Zile şi Nopţi pline de iubire!

Iubeşte româneşte

M-am întrerupt de la activitatea mea dizertatică pentru a scrie acest post. Dacă pe 14 februarie, îmi exprimam părerea anti-Valentine’s, pe 23 februarie, adică cu o zi înainte de sărbătoarea iubirii în România – Dragobetele – lucrurile stau puţin diferit. Vorbim deja de cu totul şi cu totul altceva: păstrarea tradiţilor.

În ediţia on-line a Bihoreanului (de altfel singurul ziar local pe care îl citesc zilnic),  apare un material cu titlul “Amor de Bihor” care prezintă poveştile de dragoste ale unor oameni celebri ca: Florin Piersic, Mircea Bradu, Emeric Ienei şi alţii.

Ziua de mâine va fi celebrată, sper eu, de mult mai mulţi tineri români decât 14 februarie. În plus, filialele locale de tineret ale partidelor se “bat” în petreceri cu ocazia zilei Dragobetelui. Bravo! Măcăr dacă tot se închid cluburile la ora 24:00, să fie distracţie de zi … cât cuprinde!

În timp ce mulţi locuitori ai mapamondului au urmărit cu bucurie gala decernării Premiilor Oscar, eu am avut parte de o noapte … albă. De ce ? Uf, mai bine nu spun. În sfârşit, am apucat să văd şi eu nişte secvenţe de la ceremonie şi am fost plăcut impresionată de prestanţele şi eleganţa unor doamne ca:  Kate Winslet, Penelope Cruz sau Angelia Jolie. Toate radiau.

Până una-alta, abia aştept să vizionez filmul câştigător “Vagabondul miliardar”, deşi după descriere nu îmi inspiră prea mult interes …

Şi în sfârşit, iubiţi româneşte, chiar dacă spiritul american ne copleşeşte adesea, invadându-ne chiar şi viaţa … mai mult sau mai puţin sentimentală!

Dragobete –  sărbătoarea iubirii la români! Şi totuşi … Love is all around 😉

Am descoperit o piesă superbă, în ton cu sărbătoarea: Deep&White – This is Love !

Oradea nu prea a renăscut …

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 29 februarie-6 martie 2008]
de Alina Gâdoiu

Ce se dorea a fi un bal al tuturor studenţilor organizat cu ocazia Dragobetelui, a devenit mai degrabă un „bâlci” politic.

• Studenţi puţini, politică mai multă!

„Oradea_ReBORN” cum a fost intitulat Balul Dragobetelui, organizat de către Horea Vuşcan, se dorea a fi un succes, la eveniment preconizându-se un public de peste 1000 de persoane. Gazdele au dorit să atragă la acest spectacol cât mai mulţi studenţi şi tineri orădeni, de fapt cei mai de seamă votanţi, dar şi reprezentanţi ai partidelor politice, care au fost puşi în diverse situaţii mai mult sau mai puţin plăcute. Din păcate, tineretul orădean nu prea s-a înghesuit la bal, chiar dacă li s-a promis că vor fi încântaţi de prezenţa trupei Dj Project şi a lui Dj Sava. Balul, ce a avut o întârziere de peste 45 de minute, a debutat cu un mic moment artistic al ansamblului Lioara al Casei de Cultură a Sindicatelor. La scurt timp, pe scenă şi-au făcut apariţia bobocii. 7 perechi, ce au fost desemnaţi câştigători ale balurilor facultăţilor pe care le urmează, au început să facă atmosfera.

• Probele au fost mai mult sau mai puţin „aromate” cu iz politic

Prima probă a fost prezentarea partenerului, iar juriul trebuia să puncteze aspectul fizic şi originalitatea. Cea de-a doua, una nelipsită la astfel de spectacole, a fost cea de dans. Boboceii au demonstrat că se ştiu şi distra, mişcându-se pe diverse ritmuri, care mai de care: populară, blues, twist, ţigănească, r&b, latino sau manele. Bineînţeles, că piesa „You can leave your hat on” i-a evidenţiat cel mai bine pe cei mai curajoşi dintre participanţi. Astfel, unul dintre acestea, ce a recunoscut că este stripper, a profitat de piesă şi de moment şi a demonstrat publicului că este cu adevărat sexy. Pentru a ieşi basma curată după toată această scenă, organizatorii au dorit să sublinieze din nou ideea că: „ne distrăm, dansăm, dar tot promovăm cultura!”, motiv pentru care au chemat-o pe scenă pe Amalia Haragoş, o tânără absolventă a Facultăţii de Arte Vizuale, ce şi-a prezentat o parte dintre lucrările ei, pentru ca acestea să poată fi apoi licitate. Două dintre piesele expuse au fost cumpărăte ( valoarea totală: 1450 RON), iar banii strânşi se vor folosi în scopuri caritabile. Proba cu numărul 3, cea de cultură generală, i-a pus la încercare pe concurenţi. Întrebări precum: numele capitalei Sloveniei, locul de naştere a lui Ion Creangă, însemnătatea cuvântului “erudiţie”, numele lanţului muntos ce desparte Asia de Europa, cine a fost zeiţa frumuseţii în mitologia greacă, statul cu suprafaţa cea mai mică din lume sau cine a scris Ana Karenina, au fost câteva dintre obstacolele „încuietoare” ce le-au fost puse la cale. Începând cu proba cu numărul 4 lucrurile au luat o altă întorsătură, de natură politică, că tot suntem în an electoral. Fiecare pereche purta un nume de partid. Astfel, participanţii trebuiau să se perinde prin sală fie la oamenii politici, a căror partid îl reprezentau (PD, PSD, UDMR, UCM, PNG, PC … ), fie la presă, pentru a-şi crea un slogan politic pentru a determina lumea să îi voteze. Cel mai aplaudat slogan primea punctajul maxim. De observat e că mare majoritate a bobocilor ştiau foarte multe despre politică, dovadă că fie îi interesează, fie le sunt insuflate diverse concepţii. „Trecem de la politică la iubire”, a adăugat prezentatorul. La proba cu numărul 5, fiecare pereche trebuia să se lege de picioare, în maniera: piciorul drept al băiatului se lega de cel stâng al fetei, fiind apoi nevoiţi să străbată toată scena, de la un capăt la altul, în cel mai scurt timp. Ingeniziotatea şi rapiditatea şi-au spus cuvântul şi de această dată. Proba cu numărul 6, una tot cu iz politic, le punea imaginaţia la bătaie. Alături de reprezentanţii presei, ce au urcat şi ei pe scenă, concurenţii trebuiau să caricaturizeze diverse personalităţii politice ale oraşului şi judeţului nostru. Însă tot ei trebuiau să aleagă şi pe cine anume. Şi în final, a ieşit o listă plină de „dinozauri”(cum au fost numiţii politicienii locali), dintre aceştia amintim: Rozalia Biro, Petru Filip, Horea Vuşcan, chiar de 2 ori, Octavian Bot, Ilie Bolojan şi Alexandru Kiss.
Ultima probă, cea mai hazlie şi cea mai reuşită, a fost una plină de dragoste, fără pic de „miros” politic! Participanţii au stârnit hohote de râs în sală, când au început să imite modalitatea de “iubire” a unor animale, precum: pisica şi motanul, cangurii, iepurele şi iepuroaica, câinele şi căţeluşa, cimpanzeii, leul şi leoaica sau broaca şi broscoiul

• Câştigătorii desemnaţi după minute bune de aşteptare

După lungi deliberări, juriul a decis câştigătorii: locul III a fost ocupat de perechea cu numărul 7: Gabriela Toth şi Cătălin Bejan, iar pe locul al doilea s-au clasat: Valeria Kirss şi Daniel Ştef. Câştigătorii balului au fost desemnaţi bobocii de la perechea cu numărul 2, şi anume: Alexandra Nagy şi Radu Maliţa, reprezentanţii Facultăţii de Ştiinţe Economice.

• Intervenţiile oamenilor politici nu puteau lipsi

Finalul spectacolului a fost marcat de micile intervenţii ale doctorului Gheorghe Carp, directorul Spitalului de Copii, care are încredere totală în tinerii de azi. A fost urmat apoi de Dan Matei, din partea PSD, care consideră că Oradea este oraşul tinerilor şi va face tot ce îi stă în putinţă pentru a le oferi studenţilor reducere de 100% la transportul local. Oare chiar va reuşi ? Având în vedere că studenţii se zbat de ani de zile pentru această problemă.

•Două concerte pe măsură au şters puţin din amintirea politică a balului

După tot spectacolul, care a lăsat un gust destul de amar tinerilor, ce se aşteptau la un bal mai aparte, au urmat cele două concerte mult-aşteptate, ale trupei Dj PROJECT şi a lui Dj SAVA. Apăruţi aproape de miezul nopţii, componenţii trupei Dj Project, au reuşit timp de jumătate de oră, să îi facă pe cei din sală să simtă că nu au plătit degeaba preţul biletului şi nu vor pleca dezamăgiţi de tot ce au văzut. Petrecerea a continuat apoi, la pupitru urcând Dj Sava, ce a întreţinut atmosfera până târziu.