Răzvan Chiriac: „Radioul înseamnă, pe lângă muzică şi ştiri, oameni – cei care te ascultă”

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 19-25 iunie 2009]

Se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie. Făcând o astfel de analogie, putem spune că în spatele oricărui radio de succes se află un manager de succes. Răzvan Chiriac este de mai bine de 7 ani directorul staţiei locale Kiss Fm, de altfel cel mai ascultat radio din România, potrivit sondajelor, respectiv al Magic Fm. A început să lucreze în radio de foarte tânăr, experimentând toate etapele şi ajungând în final directorul celor două posturi. Pe lângă toate acestea, este şi managerul unei reviste de timp liber. Cu toate acestea, afirmă că întotdeauna este loc şi pentru timpul liber, iar printre pasiunile sale se numără fotografia şi scufundările. Departe de tot ce înseamnă viaţa profesională, Răzvan crede că marea sa realizare este familia, fiind foarte mulţumit de ceea este acum: „Nu există cu adevărat o reuşită decât dacă şi profesional şi personal eşti acolo unde ţi-ai dori. Pot spune că sunt acolo, dar ajuns aici,  îmi dau seama cât de departe pot să ajung”. Pentru prima oară în cariera sa, Răzvan povesteşte într-un interviu pentru 24FUN, despre radio, profesie şi viaţă personală împlinită.

 

Cum ai început munca în radio?

 „Era într-o primăvară a anului …” sună a poveste nemuritoare. Ideea este că începuturile mele în radio au fost la vârsta de 18 ani, când, plin de elan, urcam zilnic dealurile spre Sonvest. A fost o experienţă extraordinară pentru că atunci, erau vise, era pasiunea, era tinereţe. Am avut ocazia să-l cunosc şi să lucrez cu Mircea Bradu, Mariana Bejan, Dajka Attila, Mihai Baneş, iar mai târziu, după o pauză, revenind pentru un proiect pentru Sonvest, să-l cunosc şi să lucrez cu Cristi Tabără. Pot să spun că a fost efectiv nu un job, ci mai degrabă un ritual de iniţiere. Terminând cu partea romantică, în 2002, după o perioadă  mult mai realistă, am aplicat pentru un job la Radio Contact şi de atunci a început o nouă poveste tot atât de frumoasă, dar mult mai realistă cu ceea ce a însemnat şi înseamnă Radio Contact, respectiv Kiss Fm şi Magic Fm.

Ce înseamnă pentru tine KISSFM?

Frumuseţea a constat în faptul că începând cu Radio Contact, datorită unui management (să îi spunem „interesant”) am fost „nevoit” să cunosc toată activitatea de radio de la partea redacţională, producţie, emisie, marketing, vânzări şi management. Pot să spun acum că a fost o experienţă care m-a ajutat foarte mult să înţeleg viaţa, pentru că am învăţat că nu poţi pretinde cuiva să facă un lucru până nu poţi să îl faci tu. Vorbind, acum, de Kiss Fm, radioul a însemnat şi înseamnă o atitudine care se transmite în toate aspectele lui: înseamnă un puls şi o trăire la o turaţie înaltă.

De curând s-a schimbat grila de programe a postului, la nivel naţional şi implicit la nivel local. S-a simţit vreo diferenţă fată de ce a fost înainte?  Mă refer, desigur, şi la audienţa postului.

Radioul înseamnă, pe lângă muzică şi ştiri, oameni- cei care te ascultă. Lumea se schimbă şi evoluează, oamenii cresc şi te trezeşti că cei care îţi erau până acum ascultători au trecut în altă categorie, iar cei nou „intraţi” în target au alte vise, alte perspective asupra vieţii, prin urmare radioul se reinventează. Soluţia de succes a unui radio constă în identificarea celui mai bun program pentru un anumit target. Publicul este constant în cea mare majoritate a lui şi mereu există noi veniţi sau persoane care renunţă să asculte un anumit tip de radio.. Trebuie să te poţi adresa acelei majorităţi şi să-i fidelizezi cât mai mult. Un radio de succes formează trenduri, schimbă mentalităţi şi setează un ritm de viaţă.  De aceea, Kiss Fm în existenţa lui a dovedit că este un radio de succes.

Pesemne eşti foarte încântat de Kiss Fm şi Magic Fm. Totuşi, dacă ţi s-ar propune să fii managerul unui alt post de radio (ţi s-ar promite diverse facilităţi şi bonusuri), ai accepta? Şi dacă da, de ce şi care ar fi postul de radio ales?

Ceea ce nu se vede sau nu se aude , este ceea ce este în spatele produsului de radio, ceea ce înseamnă ,  analiză de piaţă, marketing, parte administrativă, vânzări, fără de care orice radio poate fi doar de succes doar ca audienţă şi nu ca afacere. Deoarece, în ziua de azi, radioul este o afacere. Dacă are succes, rămâne pe piaţă, altfel dispare. Dacă mi s-ar propune o altă afacere, un alt radio, ar trebui să-mi ofere pe lângă aspectele financiare şi o stare care să mă facă să trăiesc la o anumită intensitate. Dar să nu uităm că, în primul rând şi din păcate, un radio înseamnă o afacere.

Care este evoluţia radioul românesc (plan local, plan naţional)?

Radioul, în forma pe care o cunoaştem azi, este pe moarte. Pare surprinzătoare afirmaţia, dar din păcate aşa este, fiindcă de o la o vreme încoace, cuvintele de ordine ale noii generaţii (cei care intră în targetul radioului sunt tinerii) sunt: internetul, mp3 playere-le etc. Asta înseamnă că ei ascultă o muzică a lor, selectată după preferinţele lor şi nu după ce stabileşte un director de program sau altul: „ascult unde doresc, când doresc, acasă, la şcoală, pe Internet, pe stradă …” , şi din ce în ce mai rar la radio. De aici rezultă şi succesul radiourilor online, cu un simplu click alegi dintre miile de radiouri, putând să-ţi faci propriul playlist.

Cât de mult pierde radioul în faţa televiziunii?

Radioul se ascultă pentru muzică şi informaţie succintă, iar televiziunea este sursa principală de informaţie detaliată şi divertisment.

Care a fost cea mai neplăcută experienţă pe care ai trăit-o în anii de manageriat ai postului de radio KISS FM?

Lucrul cu autorităţile statului!

Fiindcă sunt mulţi ani de când te ocupi de conducerea unui radio, pe „mâna” ta au trecut tot felul de tineri, dintre cei care nu mai sunt alături de tine, ce fac ei acum?

Am avut ocazia în cei şapte ani să lucrez cu mai mulţi animatori, care au devenit, să le spunem aşa, nume în showbizzul autohton, experienţă pe care o consider interesantă şi constructivă. Aş oferi şi nişte nume: oameni ca Mihai Dacin, Lucian Oros sau Adrian Hădean.

Ai timp să te uiţi la televizor? Numeşte programul preferat şi televiziune favorită.

Am câteva emisiuni preferate pe Discovery. Sunt de 20 de ani dependent de SF şi de seriale cu această tematică.

Cum merge revista ZILE şi NOPŢI (pe care de asemenea o conduci)? Dar faţă de concurenţă?

Zile şi Nopţi a început ca o afacere. Practic, e un alt produs media (ca şi radioul, televiziunea, presa scrisă), care are un target, o „linie de program” şi doreşte să facă profit. În timp, s-a schimbat deoarece implicarea în acest proiect a crescut pe latura de produs. Am investit foarte mult în grafica revistei, calitatea materialelor, diversitate, creând un produs de cultură şi informare şi m-a interesat mai mult să-l dezvolt decât doar să aduc publicitate. Am ajuns, azi, după 3 ani, să avem cel mai bun produs în piaţa de reviste de timp liber din Oradea. Există o structură bine definită, o parte a revistei este susţinută de informaţii naţionale (interviuri, rubrici de autor, cum ar fi cea a lui Mihai Găinuşă, multă cultură muzicală), iar local: teatru, film, cărţi, manifestări culturale. Fiind singura revistă de timp liber din Oradea, cu 64 de pagini ( şi creştem) , am menţinut mereu un raport între publicitate şi conţinutul redacţional., rezultând un produs cultural şi de informare, şi nu doar o alăturare de reclame cu 2-3 articole de umplutură.

În ceea ce priveşte concurenţa, aceasta este foarte bună, mai ales că suntem prieteni (24FUN). Ce este foarte important este ca fiecare să aibă un stil bine definit, iar cine alege o revistă sau alta, să primească ce caută în ea. Nu mi-am dorit să fie totuna ce iei din stand (Zile şi Nopţi, 24 Fun, Şapte Seri etc), ci fiecare să ofere ceva diferit şi special. Ştiu că noi am reuşit să facem acest lucru, de aici şi poziţia noastră pe piaţă.

De la radio şi reviste, trecem la bloguri. Ştiu că ai şi un blog (http://razvanchiriac.blogspot.com), din care am descoperit că eşti pasionat de fotografie. Spune-ne, te rog, mai multe despre această pasiune.

Mereu am fost o persoană mai deschisă spre aspectele artistice ale vieţii, dar nu am avut foarte mari tangenţe. Dar, trăind de 14 ani în casă cu o artistă, soţia mea (a terminat Artele), respectiv de 8 ani, şi cu  fiica mea,  la rându-i artistă (este elevă în clasa a doua la Liceul de Artă), am ajuns să am o tangenţă mai mare cu partea artistică. Fotografia mi-a plăcut dintotdeauna, dar nu am avut tangenţă cu ea şi ce m-a împins spre fotografie au fost nişte hoţi care mi-au furat camera foto şi de nevoie a trebuit să îmi cumpăr altceva. Am făcut pasul mare: de la aparate Point&Shot, la aparate DSLR. De aici, a început o aventură în care am trecut de la a fotografia tot ce mi se părea interesant, la foto de compoziţie, portrete, fotografie de produs etc. Încerc să fac fotografii care să transmită o stare. Dacă într-o şedinţă foto găsesc maxim 2-3 fotografii care exprimă ceva, sunt mulţumit. Nu sunt adeptul lucrărilor pe bandă (nu fac fotografii de nuntă, de final de liceu etc). Din păcate şi în fotografie există manele, cocalari şi piţipoance şi de asta am preferat această abordare. Am avut ocazia să lucrez cu modele  care au pozat în reviste cunoscute şi am reuşit să le fac poze în care să apară alte trăsături decât cele surprinse de acestea. Blogul a început ca o modalitate de a arăta  unor prieteni ce poze făceam, iar acum încerc să fac din el un mijloc de promovare ale unei alte abordări  a actului fotografic..

Cum te descrii ?

Un caracter este suma părţilor bune şi mai puţin bune din el. Fiecare contribuie într-o măsură mai mică sau mai mare la acel tot, fiecare aspect defineşte o anumită parte a acelui tot. Nu pot spune că există lucruri bune sau rele, totul ţine de raportarea la un anumit sistem de valori. Ce nu mă încântă pe mine legat de propria persoană este faptul că sunt dezordonat şi uneori prea  impulsiv. Totuşi, încet-încet, pot să spun că începe să-mi placă de mine! Prefer să mă evaluez după cât  bine sau poate, uneori cât rău fac celor din jurul meu.

Ce dispreţuieşti cel mai mult?

Perfidia, oamenii care nu-şi exprimă emoţiile şi răul făcut cu intenţie.

Ce mesaj ar primi orădenii de la tine?

Există un citat după care încerc să-mi trăiesc viaţa: „Darul este binecuvântarea celui care dă” (Frank Herbert în „Dune”).