Tag Archives: editorial

Hai să bârfim!

Am citit numărul nou al 24FUN şi mi-a plăcut ce a scris Florin. L-am contactat şi i-am cerut textul, pentru a-l ataşa blogului meu. E atât de real! Bârfa poate dăuna grav sănătăţii noastre şi are efecte dezastroase: poate distruge prietenii, te poate face să îţi pierzi slujba etc …

de Florin Budea 

Rânduri despre cei ce-i f… grija

Se vorbesc despre mine vrute şi nevrute. Crezi că ţie nu ţi se poate întâmpla? Am o veste proastă, te amăgeşti! Deşi multe statistici spun că românii au o viaţă sexuală modestă, nu e nici de departe aşa. Pe 90% dintre ai noştri îi fute, mereu, grija. Suntem un popor de babe bârfitoare! Trăim într-o lume tabloidizată şi tot ce se întâmplă în ţara asta e can-can autentic. Nu cred că „ziarele de scandal” ne-au făcut aşa. Cred, mai degrabă, că acest fel de a fi ţine de „matricea” spirituală a poporului.

De mic, bunicul meu, care şi-a petrecut primii 5 ani de viaţă în America, învăţase câteva principii sănătoase. Spunea că, atunci când caşti ochii la ce fac ceilalţi, e semn limpede că nu ai de lucru. Dar atunci când ajungi să-ţi faci un mod de viaţă din a diseca ce zice, ce poartă, cu cine se iubeşte… unul sau altul? E clar că viaţa ta nu e decât un imens deşert.

Poate singurii faţă de care regulile discreţiei şi bunului simţ ar trebui suspendate, uneori,  sunt politicienii. Pentru câte suportăm din partea lor, o merită! În plus, şi-au dorit rolul ăsta şi, cei mai mulţi dintre ei, profită din plin de pe urma lui. Totuşi, nu e de trecut cu vedere o celebră replică a Regelui Soare, aşa cum a fost ea consemnată într-un roman de capă şi spadă. Fiind mustrat, apropo de nişte legături amoroase, capul încoronat a parat magistral, cerându-şi dreptul la intimitate: „regatul Franţei se termină la uşa acestui dormitor”.

 De bârfit s-a bârfit întotdeauna. Şi se va mai bârfi! Diferenţa e că, până nu demult, oamenii mai aveau măsură. Noi am făcut din asta mai mult decât o artă, o „cultură”.

Cinefila din Oradea

Google-uind astăzi, am găsit o chestie foarte interesantă. Mai exact un comentariu adresat unui editorial al lui CTP, de o aşa-zisă „cinefila din Oradea”. Am hotărât să postez comentariul pe blogul meu, în speranţa că astfel se va arăta persoana în cauză şi probabil vom avea o discuţie … specială. Mi-ar face mare plăcere!

Nu voi modifica nimic din conţinutul mesajului, tocmai din dorinţa de a scoate la iveală modalitatea aparte de exprimare. Unde este gramatica noastră ?  Noi să fim sănătoşi. 🙂

cinefila din oradea, [ 11.05.2009 – 17:57 ]

pentru vs!!!stimabile, au aparut tineri ziaristi, la mine in oras o gisculita scrie saptaminal despre primar, secretara primarului, purtatorul de cuvint al primarului, despre fosila comunista mircea bradu.astia sint tinerii jurnalisti.converseaza cu ea pe mess [aici a pus idul meu de mess -> lipsă de respect şi de confidenţialitate] , sa vezi inteligenta.

 Şi ca să mai completez cu ceva: nu am scris niciodată despre primar, şi cel puţin pentru moment nu intenţionez, nu am scris nici despre secretară sau purtătorul de cuvânt, ci despre 2 dintre consilierii săi. Nu sunt ziarist, nici nu mă pretind, sunt doar un colaborator al revistei, profesia mea fiind cu totul alta. Aştept o discuţie pe larg. Oare se va ivi “cinefila din oradea” ? (oradea scris cu ‘o’ mic, propoziţiile din comentariu încep cu litere mici, nu există spaţii între virgulă şi cuvinte, ca şi cum internetul s-ar termina mâine, lipsa folosirii lui “â” în locurile în care se impune. Deduc de aici că vorbim despre o persoană undeva după 40 de ani, fiindcă doar în perioada lui Ceau scriai cu “î” acolo unde după ’90 a intervenit “â”. Să mai continuu ?).

Doamnă, oamenii aceia despre care am scris chiar au făcut ceva pentru a fi luaţi în considerare!

Iar dumneavoastră v-am alocat un spaţiu mare pe blogul meu pentru a ieşi din anonimat (poate mai mult decât merita), chiar dacă dumneavoastră aţi scris doar câteva cuvinte despre mine şi şi acelea pline de venin! Dar nu asta e important în această poveste, ci faptul că pe lângă dumneavoastră sunt mulţi alţii, care măcinaţi de frustrare recurg la astfel de comentarii … fiindcă poate nu pot mai mult ?

Povestea continuă.

Pentru ei.

Cine îmi citeşte acest blog în mod constant, ştiu foarte bine ce exclamă: “Fata asta trece prea repede de la o stare la alta. Ba e veselă, ba e tristă”. Deşi nu e nimic nefiresc. Aşa e în viaţă, cu bune, cu rele. Acum zâmbeşti, imediat plângi, acum crezi că ai prieteni, imediat afli că de fapt nu e chiar aşa, că oamenii nu sunt aşa cum ţi-i imaginai tu.

Mă doare sufletul să văd câţi oameni frustraţi există în lumea asta. Păcat că ei uită un lucru foarte important: “EXISTĂ LOC SUB SOARE PENTRU TOATĂ LUMEA!”. Şi că dacă ei îşi doresc asta, pot să facă şi ei ceva. Dar, sunt mult mai preocupaţi să arunce cu “pietre”, cu vorbe în vânt, decât să-ţi vadă de a lor … Şi e mare păcat!

Cele mai elocvente cazuri sunt cele ale oamenilor care comentează pur şi simplu articole/editoriale on-line. Deşi, sub anonimat, sunt atâţia … Nici nu are rost să copiez câteva mesaje de acest gen, că sunt prea multe.

Îmi vine să plâng de supărare, dar ca norocul am oameni care îmi ridică imediat moralul. Sunt acei prieteni speciali, pe care îi iubeşti, îi îndrăgeşti, oameni cu adevărat mari. Oameni care îţi oferă spirjinul şi ajutorul necondiţionat. Pe care îi respecţi şi care la rândul lor te îndrăgesc. Oamenii cu adevărat mari sunt oameni modeşti. Oamenii mici nu.

Dedic acest post celor două persoane care m-au făcut să zâmbesc când mi-a fost mai greu, de-a lungul acestor zile. Şi o piesă foarte frumoasă: “Somewhere, somehow … ” – Wet, wet, wet

Poate dacă eram într-o altă lume, altă viaţă, lucrurile stăteau diferit …

Mihai Dacin la 24FUN Oradea

Aseară, anunţam faptul că a apărut noul număr al 24FUN de Oradea. Nu, nu am dispărut din revistă. Şi nici nu am de gând. Doar că nu mai scriu editoriale tot timpul, ci interviuri. Din când în când, când am vreo idee, scriu şi câte un editorial. S-ar putea să scriu chiar despre masteratul în Oradea. Mai vedem. Cert este că atâta timp cât pot face şi masterat (oricum, mai am un pic), şi DEC (apropo, am lansat noul site de soluţii, de care suntem foarte mândri! – click pe link) şi revistă, le fac cu plăcere. Dacă acum cât suntem tineri nu putem, ce vom face mai târziu ?

Întâlnirea cu Mihai a fost foarte drăguţă. Am povestit o mulţime de lucruri interesante şi mai ales că, ne-a dat multe ştiri în premieră, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Mi-a şi scris aseară că i-a plăcut materialul. Puteţi citi lucruri foarte interesante despre el, trecutul, prezentul şi viitorul lui. După cum am spus, interviul se va regăsi şi aici. Curând!

Nou la 24FUN!

Un alt ziarist oradean se alatura echipei 24FUN Oradea, in zona editorialelor.

Dupa plecarea de la BIHOREANUL, Florin Budea a primit o propunere din partea redactorului-sef al 24FUN Oradea, Doru Sicoe. Sa scrie editoriale pentru revista. Se pare ca a acceptat. Incepand cu numarul urmator, cel din 12 septembrie, ii veti putea citi editorialul.

Se muta POLITRUCURILE la 24FUN!

Un mai vechi editorialist local al 24FUN este Mircea Chirila (tot de la BIHOREANUL).

O de 3X Femeie: Andreea Marin Banica!

de Alina Gâdoiu

[articol participant la Şcoala Naţională de Jurnalism a ANT, ce se va desfăşura în perioada 27 august – 3 septembrie la Costineşti]

Când am aflat despre concurs, ascultând unul dintre radiourile locale, urmărind apoi blogul ANT am ştiut că dacă aş participa aş scrie negreşit despre Andreea Marin Bănică. „Zâna Surprizelor” nu mai are nevoie de nicio prezentare sau vreun portret, ea însăşi, prin firea ei, prin ceea ce este, reprezintă îmbinarea perfectă între femeia frumoasă, deşteaptă, sufletistă, iubitoare. Şi nu doar atât: are succese cu carul! La o simplă căutare pe google cu „andreea marin”, constaţi că sunt peste 900.000 de afişări. Sunt articole, editoriale, fotografii, bloguri ale ei şi ale fanilor ei, însemnări, laude sau critici la adresa Andreei. Succesele mari stârnesc invidii mari, de aceea unii vor arunca uneori cuvinte urate la adresa ei, doar pentru că ea a ajuns undeva in vârful piramidei.

Pe 22 decembrie 1974 pe cer a mai răsărit o stea, dar nu una obişnuită. Deşi nu i-a fost deloc uşor în copilărie, crescută fiind doar de tatăl ei (căci mama ei s-a îndreptat spre ceruri mult prea devreme), Andreea a reuşit! Mânată de o ambiţie puternică, a absolvit un liceu şi o facultate, ambele aparţinând filierei tehnice. A simţit însă că poate mai mult. De aceea, şi-a focalizat întreaga atenţie spre televiziune. A continuat cu specializarea în mass-media tocmai la BBC. A prezentat zeci de jurnale, emisiuni, festivaluri, concursuri, a luat o mulţime de interviuri personalităţilor de marcă din lumea mondenă internaţională, a vizitat locuri pe care alţii doar le visează. Este singura jurnalistă care a escaladat vreodată Kilimanjaro, care a realizat reportaje în diverse colţuri rău-famate ale lumii. Curajul este încă o calitate ce se adaugă cu succes portretului Andreei.

Cu toate acestea, şansa nu a fost mereu de partea ei. Viaţa sentimentală nu i-a mers din plin tot timpul, prima căsătorie a durat doar câţiva ani. Au urmat un şir de romanţe, dar parcă ceva îi lipsea. Nu pentru mult timp. În 2006, Andreea şi-a pus pirostriile. Alesul inimii ei este nimeni altul decât Ştefan Bănica Jr. „Evenimentul zilei” relata la acea perioadă că nunta a avut loc în secret, tocmai în Statele Unite ale Americii. Sceptici şi cârcotaşi cum le stă în fire, jurnaliştii nu le-au dat însurăţeilor prea mulţi ani împreună. În ciuda tuturor, la mai bine de doi ani de la fericitul eveniment, Andreea şi Ştefan sunt un cuplu fericit. Sunt mai uniţi ca niciodată, de când cu venirea pe lume a fiicei lor, Ana-Violeta, precum şi adopţia unei fetiţe din Africa. Femeia de carieră se transformă, încet dar sigur, într-o femeie de casă, iubitoare cu soţul şi cele două fiice ale sale. Într-un recent interviu acordată unei reviste pentru femei, Andreea declara că „iubeşte şi se simte iubită”. Ce îşi poate dori mai mult?

În plus, faptele ei de bunătate subliniază, din nou, că asocierea sa cu imaginea unei zâne nu este deloc întâmplătoare. Andreea îşi îndreaptă foarte des bagheta sa magică asupra celor încercaţi de soartă. Acţiunile ei au adus zâmbete pe mii de feţe. Ultima sa campanie, cea de întrajutorare a sinistraţilor din Moldova o ridică şi mai mult în ochii fanilor ei. Sunt multe de scris despre ea, însă uneori timpul şi spaţiul nu ne sunt favorabile. Andreea Marin Bănică va rămâne multă vreme de acum înainte un model pentru orice româncă, fiind prototipul femeii care răstoarnă cu brio mitul „femeie frumoasă, femeie proastă”. Cu ajutorul altruismului, de care a dat dovadă întotdeauna, va fi unul dintre cei mai valoroşi ambasadori pe care i-a avut UNICEF în toţi anii săi de existenţă.

Puternică, plină de entuziasm şi voinţă, Andreea este fără îndoială o de 3Xfemeie!

Peste 1000!

E bucurie, e iunie. Sunt peste 1000 de vizualizari in nici macar trei saptamani de cand l-am lansat.

Am vrut sa fiu un blog al tuturor, cu informatii utile, cu articole dragute, dar si interesante, ba mai mult, folositoare. Sper sa fi reusit cel putin pana acum.

Dupa principiul citeste azi, ce vei regasi peste cateva zile in 24FUN, te invit in continuare sa imi urmaresti materialele si articolele pe care le vei regasi si in zona editorialelor din revista mai sus amintita.

La cat mai multe vizualizari si numai de bine!