E trist! Am căutat în întreaga bloggosferă şi pe GOOGLE, o rececenzie cât de mică a cărţii „Turnul sinucigaşilor” de Mircea Bradu. Pesemne că nimeni nu s-a sinchisit să o citească sau poate, să fiu puţin mai permisivă, să o prezinte cititorilor.
E greu să scrii despre un autor pe care îl ştii de pe vremea când erai un copil. Cu atât mai greu cu cât, în timp, ţi-a fost sprijin în foarte multe situaţii, ba mai mult, te-a şi îndemnat să scrii şi scoţi o carte. Măcăr de dragul acestor motive (deşi cu siguranţă sunt multe altele), am ales să scriu un rezumat al acestei cărţi. În fapt, cartea aminteşte de lecturile din liceu, de piesele de teatru ale lui Caragiale, despre „Răzvan şi Vidra”, dar mai ales de rezistenţa noastră psihică de a înţelege acest tipuri de lecturi, mai exact teatrul. În opinia mea, există o vârstă pentru fiecare gen literar. Teatrul este acel gen pe care îl parcurgi la o anumită vârstă – ceva mai înaintată – când deţii suficientă înţelepciune pentru a pricepe întreaga piesa. Aşa cum poveştile nemuritoare ne sunt citite de mame sau bunici, atunci când suntem mici, pentru a adormi mai repede, aşa cum în adolescenţă suntem fascinaţi nu doar de revistele glossy, ci şi de romane româneşti (mă refer la „Moromeţii” sau alte astfel de romane, pe care le citit în timpul şcolii), apoi de cărţile poliţiste, de cele romantice, de cele SF, aşa este şi cu teatrul.
Programa şcolară nu este gândită de maniera în care un elev sau student să fie apt să acumuleze cunoştinţe prin prisma lecturilor citite sau, mai mult, să poată distinge şi pricepe ceea ce autorul vrea să îi transmită. Tot timpul suntem bombardaţi de tot felul de lecturi, pe care le citim pentru că trebuie, pentru că urmează să fim ascultaţi, şi nicidecum pentru că simţim că vrem să le citim pentru că ne-ar putea plăcea. Îmi amintesc că în timpul liceului, citeam în mod continuu. Lucrările la literatura română constau din multe rezumate ale cărţilor din programă, din teste ce conţineau întrebări cheie din cadrul lecturii, din alăturarea unor paragrafe. Concret pentru a ne releva atenţia pe care am acordat-o respectivei lecturi şi pentru a ne forma un vocabular aşa cum trebuie să fie pentru un viitor student, pentru un om matur. Cu adevărat am simţit diferenţa atunci când mi-am luat rămas bun de la şcoala generală şi m-am îndreptat spre liceu, fiindcă de la a toci comentarii şi până la a le improviza există o cale destul de lungă, care în timp devine benefică în formarea noastră profesională, în crearea de reviewuri şi mai ales în exprimare, respectiv relevare a imaginaţiei.
Mă întorc la teatru. Teatrul trebuie citit, dar nu trebuie impus. El trebui să fie citit atunci când simţi cu adevărat asta. Aşa cum a merge la teatru este un act de dorinţă, nu de obligaţie.
Revenind însă la cartea acesta, trebuie să menţionez încă de la început faptul că aceasta se împarte pe mai multe segmente, precum: „Turnul sinucigaşilor”, „Iconarii”, „Un pacient excelent”, „Îngerul negru”. „Bună seara, domnilor vagabonzi”, „Apele” şi „Liniştita mănăstire”. Am parcurs întreaga carte, mereu cu gândul la piesele de teatru pe care le-am citit în urmă cu mult timp, fiindcă nu este deloc uşor să parcurgi astfel de cărţi. Consider că este nevoie de o anume stare pentru a le citi şi înţelege. Cel mai mult mi-a plăcut primul segment al cărţii, ce poartă numele ei, şi a cărui povestire stă chiar în ceea ce exprimă titlul. Un turn înalt, pentru care pentru a ajunge în vârf, trebuie să urci o mulţime de trepte, iar cel care vrea să îşi ia rămas-bun de la viaţă se va fi săturat până în momentul în care va ajunge sus.
Nu voi mai intra în foarte multe detalii, cred că Mircea Bradu ne-a demonstrat prin această carte, încă o dată, talentul său, să spunem de regizor, iar în cadrul editurii Arca, cartea a fost foarte bine primită şi publicată în anul 2003.
De menţionat este faptul că printre colecţiile editurii se numără: monografii, documente, teatru, interviuri, critică, poezie şi proză. Recomand cartea fiind, de altfel, un teatru scurt, cu piese pe unul sau mai multe acte, cu personaje variate în ipostaze diferite.
EFEMERIDE 