Posted in Cugetari

Prima zi din noua libertate

Prima zi din noua libertate mi-am început-o cu Revelionul relaxării de la Radio ZU, pe care l-am ascultat până spre 2 dimineață. Muzica aceea care te binedispune și care îți da încredere și optimism. Dimineață, mă așteptam să fie un boom de mașini, cei de la Digi24 Oradea făceau înregistrare și nu păreau mirați de ceea ce se întâmplă. Mai târziu însă lucrurile s-au schimbat.

libertatePe final de program, am ieșit la plimbare și observ ceva ce era și în starea de urgență: cozi afară la Lidl și la Penny. Noi ne îndreptam spre zona Prima Shops și Lotus Retail Park. Plin de mașini și de oameni. Orașul nostru, nu demult pustiit, era din nou animat. Magazine diverse, toate deschise, multă multă lume peste tot. Unele magazine chiar arhipline, pesemne ne era tare dor de shopping…

Am plecat cu inima puțin strânsă pe de o parte, dar și bucuroasă pe de altă parte, pentru că trebuie repornit totul, nu putem continua să blocăm totul. Și cumva asta trebuie să înțelegem că nu toți avem șansa de a lucra de acasă, sunt prea puțini care au parte de acest privilegiu, și că nu putem exista unii fără alții … Va trebui să conviețuim cu acest virus, cum conviețuim cu mulți alții despre care puține știm …

Prima zi de ‘libertate’ s-a încheiat cu o ieșire binemeritată în parc și cu revederea cu colegi foarte dragi ai Raisei. Sper din tot sufletul meu să fie doar începutul libertății, care să nu ne mai fie știrbită.

Concluzia de până acum este că mi-am închipuit cu totul diferit prima zi. Dar ….am observat în continuare șoferi grăbiți și înjurând pietonul ce traversează regulamentar, oameni grăbiți și înjurând că nu sunt lăsați să intre în magazin, ori după o astfel de perioadă te-ai aștepta ca măcar un pic lucrurile să se mai schimbe …. Dar, cum ziceam, e doar începutul. Poate va fi cu adevărat o nouă normalitate, așa cum o văd și oamenii faini care mi-au scris în această săptămână:

  • Timea Podina:
    • Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole.”
  • Raluca Gherga:
    • Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor noștri
  • Eliza Vaș:
    • În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.
  • Cristina Pușcaș:
    • Aștept să ne vedem la muzeu, pentru început, apoi, mai încolo la Teatru și Filarmonică. E bine să apreciem ce avem și să ne gândim că am scăpat ușor în acest „WWIII”.
  • Remus Toderici:
    • În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră

Le mulțumesc și lor mult mult, până acum sunt 15 orădeni frumoși care au acceptat să se alăture proiectului meu și continuăm și săptămâna viitoare. Să trecem cu bine peste toate!

Liberté, égalité, fraternité.

 

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Eliza Vaș: În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.

Eliza este prietena mea de ani și ani de zile. A făcut parte din AIESEC Oradea, Toastmasters Oradea și Let’s Do It, Bihor!, apoi la terminarea studiilor de master s-a mutat la București pentru a lucra în domeniul afacerilor europene, pentru o instituție publică. O știm mereu veselă, optimistă și mereu implicată trup și suflet în ceea ce face.
Eliza, din această perioadă de peste 8 săptămâni de carantinare, te rog sa ne împărtășești câteva idei:

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Primul lucru pe care l-am învățat a fost acela legat de reacția oamenilor la o situație de criză. În unele cazuri, am observat o nevoie destul de mare de a securiza viața proprie și a familiei, iar în alte cazuri, am observat nevoia de a securiza viața cât mai multor oameni, propunând și implementând diverse soluții. Mi s-a părut interesant să văd cum se schimbă înțelegerea nevoilor personale și de grup în câteva săptămâni și oameni pe care îi cunoșteam dintr-o altă perspectivă au adoptat atitudini complet noi.

Din toată această situație, am ajuns la concluzia că avem nevoie de educație și sprijin pentru a face față situațiilor de criză sau contextelor impredictibile. Dacă până acum, formarea noastră s-a bazat aproape exclusiv pe ceea ce știm că este sigur, acum cred că ar trebui să avem în vedere, în școală și/sau în programele non-guvernamentale, și situații de învățare în care să ne dezvoltăm abilități și atitudini referitoare la gestionarea situațiilor de criză.

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Să pot merge la Oradea. Din cauza pandemiei, nu am putut merge acasă de Paști, nu am putut sta alături de cele mai dragi persoane. Abia aștept momentul când va fi cât de cât sigur de călătorit, deoarece dorul de casă este cel mai greu de stăvilit, mai ales în asemenea momente.

De asemenea, îmi lipsește siguranța pe care o aveam înainte când mergeam pe stradă, într-un magazin sau într-un mijloc de transport în comun. Cred că vom rămâne destul de reticenți în perioada următoare, iar acest fapt va schimba într-un fel și nivelul interacțiunilor pe care le avem cu ceilalți.

  • Cum era viața înainte ? ce făceai în fiecare zi ? cum îi ajutai pe oameni ?

Viața înainte de pandemie era foarte dinamică, mai mereu pe drumuri și interacționând cu diverși oameni. Plecam pe la 8 de acasă și mă întorceam seara târziu, după ce finalizam cu serviciul și cu celelalte activități non-guvernamentale. Astfel, primele opt ore le petreceam la locul de muncă, unde am îndeosebi activități de cercetare în domeniul afacerilor europene, iar apoi seara aveam întâlniri și evenimente în cadrul asociației educaționale în care activez.

Activitățile de sprijinire a oamenilor au continuat și după pandemie, doar că s-a schimbat modalitatea de a face acest lucru. Spre exemplu, în cadrul serviciului, am scris materiale privind răspunsul instituțiilor europene la pandemie și măsurile luate, în felul acesta venind cu informații concrete și verificate despre ceea ce s-a întâmplat până la momentul publicării. În felul acesta, am arătat cum anume a sprijinit Uniunea Europeană statele membre și sper că am contribuit la diminuarea dezinformării care a existat pe aceste subiecte.

În asociație, ne-am mutat toată activitatea online și am început să organizăm o serie de webinarii gratuite pentru profesori despre cum să-și adapteze conținutul la mediul online, pentru tineri despre cum să-și drămuiască resursele financiare pe timp de criză, pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă despre cum să-și pregătească CV-ul și așa mai departe. Practic, ne-am concentrat să venim cu răspunsuri punctuale la nevoile care au apărut în rândul grupurilor țintă cu care lucrăm de obicei.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Nu cred că vom mai avea parte de normalitatea cu care am fost obișnuiți până la pandemie. Cred că se vor schimba diverse lucruri în modul în care ne desfășurăm activitățile și ar fi normal să fie așa, tocmai pentru a arăta că avem lecții pe care le-am învățat în această perioadă și pe care le putem aplica în etapa de tranziție, astfel încât că fim mai eficienți, să protejăm mai bine mediul, să încurajăm inovarea, să dezvoltăm sistemele de sănătate și educație ș.a.

Iar ca prim lucru cu adevărat important pe care îl voi face va fi acela de a merge acasă. Abia aștept să mă văd în fața porții noastre.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Aș vrea să le mulțumesc îndeosebi pentru modul în care s-au organizat (în special, cei din mediul non-guvernamental orădean) pentru a sprijini unitățile medicale cu materiale și echipamente. Prin apelurile de strângeri de fonduri pe care le-au inițiat, am putut să contribuim și noi cei care nu suntem momentan acasă.

De asemenea, mi-ar plăcea să le transmit celor dragi de acasă că poți să iei omul din Oradea și să-l duci în altă parte, dar nu poți să iei Oradea din om. Oriunde am fi plecați, purtăm mereu cu noi dragul de Oradea și încercăm să-i molipsim și pe ceilalți cu entuziasmul nostru despre orașul care ne-a crescut.

De aceea, în perioade din acestea dificile precum este pandemia ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți. O vorbă dragă vine de la bunica mea, ce spune mereu „Nu-i să nu fie”, adică mereu s-o găsi o soluție pentru un bai. Cam așa și în situația actuală.