Cele 8 dorinţe ale femeilor

 [Cele 8 dorinţe ale femeilor – Proiect 9 – Oradea Toastmasters] 

Dacă n-ai fi,
Dacă n-ai zambi,
De n-ai exista,
Dacă n-ai canta…
Nici viaţă n-ar fi,
Nici noapte, nici zi,
Nici soare, nici vant.
Nimic nu ar fi
Fără tine.
Să ştii!

Carevasazică am decis să încep discursul meu făcând referire la această frumoasă poezie cu referire la femei, fără de care … nimic nu ar fi în lume, tocmai pentru a intra în ceea ce voi dori să vă vorbesc: despre cele 8 dorinţe ale femeilor şi cumva împotriva miturilor despre ce cred bărbaţii că îşi doresc femeile. Adică le dăm bărbaţilor de gândit J De fapt, îmi doresc ca acest discurs să fie un mic ghid, să îi spunem de acţiune pentru bărbaţi.

Conform unor studii se arată că există 8 dorinţe mari ale femeilor de care un bărbat trebuie să ţină cont atunci când vine vorba despre o relaţie (sau un început de relaţie):

1. Să fie interesat de orice detaliu din viaţa noastră  – adică să ne pună cât mai multe întrebări şi să se arate cât mai interesaţi de trecutul, prezentul sau planurile noastre de viitor
2. Să nu uite de evenimentele speciale – pentru a nu intra in conflict cu o femeie, să nu cumva să uite de aniversarea relaţiei, de Sfântul Valentin sau de ziua ei de naştere. Chiar şi o floare ne face fericite!
3. Să ne arate în fiecare că suntem speciale:– să ne răsfeţe cu prajitura preferată, să ne surprindă cu mici atenţii sau să ne organizeze o cină romantică surpriză.
4. Să ne spună zilnic “Te iubesc!” şi nu de „Ţin mult la tine”, pentru că femeile au nevoie de atenţie, de înţelegere şi de dragoste. Micile complimente ne aduc fericirea în fiecare zi.
5. Să ne demonstreze că ne sunt alături, deşi nu suntem perfecte, să ne accepta micile imperfecţiuni, pentru că în fond nimeni nu e perfect. Orice om greşeşte, de aceea trebuie sa ne mai acorde o şansă, să ne fie alături atât la bine, dar mai ales la greu, acelea sunt momentele cele mai importante.
6. Să ne arate că este mândru cu noi, atunci când ne scoate în oraş – să nu îi fie niciodata ruşine sa işi ţină partenera de mână pe stradă, sau atunci când iese cu un grup de prieteni în oraş. Pentru astfel de gesturi, îl vom aprecia mai mult!
7. Să ne sprijine la fel de mult precum îl sprijim noi – Pentru că femeile sunt înţelegătoare, ştiu să asculte şi să ofere sfaturi, însă şi ele au nevoie de acelasi lucru din partea unui bărbat.
8. Să înveţe să aprecieze lucrurile simple – să ne însoţească la cumpărături sau la o plimbare în parc, chiar şi după o zi cumplită la seviciu. Astfel va evita un conflict şi în acelaşi timp se va relaxa într-un mod plăcut după o zi grea. O femei îl va aprecia nespus.

Şi nu uitaţi de următoarele gânduri:

Poate n-ai ştiut să pui, 
Un cuvânt la locul lui
Tot ce îţi doreai să-i spui

Poate nu i-ai arătat
C-o iubeşti cu adevărat,
Poate ai uitat!

Poate n-ai ştiut să fii
Lânga ea să o susţii
Ceas de ceas, zi de zi

O fata ca ea merita, toată preţuirea ta
O fata ca ea, nu gaseşti altundeva (Direcţia 5)
Fericirea o face pe femeie frumoasă şi dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii. – Charles Baudelaire

 

Te schimbi pentru partener?

[publicat pe http://www.thesexist.ro/te-schimbi-pentru-partener-1412.html%5D

Adesea, cândva, în mod absolut firesc pentru un tânăr, trăiam cu vaga iluzie că „tot ce zboară se mănâncă”. Dar timpul sau, mai bine spus, experienţa de viaţă, m-au făcut să privesc lumea şi tot ceea ce ne înconjoară, cu alţi ochi.

La începutul unei relaţii, pornind de la aceste premise, credeam că totul este precum în poveştile nemuritoare, cu prinţi şi prinţese sau în poveştile spuse de către bunica. Mai exact: femeia trebuie să se supună bărbatului, să facă pentru el şi pentru casă, şi cumva să uite astfel de nevoile sale esenţiale. Aşa credeam că este o relaţie şi mă comportam ca atare. Intri în ea, te dedici bărbatului – care de cele mai multe ori nu corespunde cu cel din visele şi dorinţele tale – şi faci totul pentru el: te schimbi pentru el, uiţi de tine, de preocupările tale, de prietenii tăi, de plăcerile tale. Şi totul pare perfect. Până când, la un moment dat, apar tot felul de semnale din parte lui cum că ar vrea să părăseasă relaţia. Dar tu, orbită de toate acestea, îţi pui în aplicare strategia cu şi mai multă sârguinţă: şi te străduieşti şi mai mult, faci şi mai mult pentru el, crezând astfel că îi mai demonstrezi încă o dată ce femeie extraordinară eşti şi ar fi un mare păcat să te piardă. Şi în final, eforturile tale se dovedesc a fi în zadar, pentru că el, oricum, a ales să plece… Iar tu rămăi dezamăgită, obosită de atâtea nopţi nedormite şi lacrimi vărsate, acuzându-te în mod continuu că tot ce ai făcut nu a fost îndeajuns. GREŞIT! Tocmai aceasta este partea proastă a lucrurilor: tu nu ai greşit pentru că ai făcut, ci din contră, pentru că ai făcut prea mult!

Dar să nu uităm un lucru foarte important: bărbaţii sunt nişte vănători, prin definiţie, ei trebuie mereu să cucerească, iar în momentul în care te au şi ştiu că eşti acolo orice ar fi, ei îşi pierd interesul. Ca atare, ideea este să nu te arăţi mereu disponibilă, să nu te schimbi după partener, eventual, cel mult, să vă adaptaţi unul pe nevoile celuilalt şi să fiţi în linie în relaţie, dar nicidecum să renunţăm la noi pentru a fi pe placul lor.

Ce trebuie să facem în primul rând este să ne schimbăm vechile mentalităţi în privinţa a ceea ce înseamnă o relaţie. Să fii tu, FEMEIA, pe primul loc, să te bucuri mai întâi de tine, să fii mândră cu ceea ce eşti, ca apoi să pretinzi ca el – oricine ar fi – să te poată iubi. Şi atunci el va face tot ce îi stă în putinţă pentru a contribui şi mai mult la fericirea ta. Să fii independentă, adesea să joci un aşa-zis „du-te şi vino” cu el, să ai grijă de tine şi de nevoile tale, şi îl vei păstra pentru totdeauna.

În final, concluzia este că nu trebuie să ne schimbăm după partener, ci eventual să ne adaptăm după anumite tipare ale lui, dar în niciun caz să nu renunţăm la A FI noi însene. Mult succes!

Citatul zilei

“Când o femeie este frumoasă şi rosteşte o vorbă oarecare, gura sa face ca vorba să pară divină.”

Bucura-te de viaţă, femeie frumoasă!

[primit via email]

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa, m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară. Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult. Aş fi invitat prieteni la masă chiar daca este o pată pe covor şi canapeaua  trebuie curăţată. Aş fi mâncat popcorn în camera “bună” şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu. Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui. N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat. Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă. Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa. Dar, cel mai mult, să am o a doua şansa la viaţă, aş pretui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat, l-aş trăi. Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte. Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează sau mai mult n-ar trebui să vă intereseze cine ce face. În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc. Să ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Şi la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.”

Cum ne privim pe noi înşine la diferite varste?

Fetiţa de 3 ani: se priveşte şi se vede regină
Fetiţa de 8 ani: se priveşte şi se vede Cenuşăreasă
Adolescenta de 15 ani: se priveşte şi vede Sora cea Urâtă (Mamă, nu pot merge la şcoală arătând în halul ăsta!)
Tânara de 20 de ani: se priveşte şi se vede prea grasă, prea slabă, prea înaltă, prea scundă, prea cu părul lins, prea creaţă – dar decide să iasă oricum.
Femeia de 30 de ani: se priveşte şi se vede ” se vede prea grasă, prea slabă, prea înaltă, prea scundă, prea cu părul lins, prea creaţă – dar decide că nu are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum.
La 40 de ani: se priveşte şi se vede “curată” şi iese oricum.
La 50 de ani: se priveşte şi vede “Sunt eu” şi merge oriunde îşi doreşte.
La 60 de ani: se priveşte şi îşi reaminteşte de toţi oamenii care nu se mai pot privi în oglindă. Iese şi cucereşte lumea.

La 70 de ani:  se priveşte şi vede înţelepciune, râsete şi abilitate, iese şi se bucură de viaţă.
La 80 de ani : nu mai pierde vremea să se privească. Îşi pune pălaria violet şi iese să se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, să ne înşfăcăm mai devreme pălăria violet!

Primăvara începe cu tine

PRIMĂVARA ÎNCEPE CU TINE 🙂

Eram azi în maşină şi dintr-o dată mi-a atras atenţia o piesă atât de frumoasă. “PRIMĂVARA ÎNCEPE CU TINE! ” a celor de la HOLOGRAF. Vă asigur că, cu prima ocazie, dacă vor veni prin Oradea, îi voi aborda într-un interviu!

Tipuri de femei IT

Femeia Virus: Când te astepti cel mai puţin, se instalează în apartamentul tău şi se face stăpână. Dacă încerci să o dezinstalezi, pierzi multe lucruri. Dacă nu, o să pierzi totul.

 

Femeia Internet: Trebuie să plăteşti ca să ai acces la ea.

 

Femeia Server: Întotdeauna e ocupată când ai nevoie de ea.

 

Femeia Windows: Ştii că are multe defecte, dar nu poţi trăi fără ea.

 

Femeia Apple Macintosh: Atrăgătoare, fără cusur, destul de scumpă, dar nu prea compatibilă cu altele; doar 5 la suta dintre bărbaţi cunosc plăcerea de a o avea.

 

Femeia PowerPoint: Ideală pentru a o prezenta la petreceri, mese de afaceri, etc.

 

Femeia Excel: Se zice că ştie să facă multe lucruri, dar tu o foloseşti doar pentru funcţia bazică.

 

Femeia Word: Întotdeauna te aşteaptă cu surprize şi nu există nimeni în lume care să o înţeleagă pe deplin.

 

Femeia DOS: Toţi au avut-o odată, dar nimeni n-o mai vrea acum.

 

Femeia Backup: Crezi că are destul, dar la ora de “să vedem” îi lipseşte ceva…

 

Femeia Scan-disk: Ştim că e bună şi că vrea să ajute, dar în realitate nimeni nu ştie ce face.

 

Femeia Screensaver: Nu foloseşte la nimic, dar te amuză.

 

Femeia Paintbrush: Toată machiaj şi nimic de fond…

 

Femeia Hard-disk: Îşi aminteşte de toate, tot timpul.

 

Femeia End-User: Nu face nimic bine şi vesnic te întreabă câte ceva.

 

Femeia E-mail: Din fiecare 10 fraze pe care le zice, 9 sunt tâmpenii.

La mulţi ani de 8 martie!

Tuturor prietenelor mele, mamei, bunicii, verişoarelor, mătuşilor … şi tuturor femeilor din întregul mapamond!

Ieşind cu o altă femeie …

(de la Dan Pop Jurnalistul)

Cu putin timp in urma  am iesit cu “o alta femeie”, in realitate fusese ideea sotiei mele.

“Tu stii ca o iubesti !” – imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
“Viata este foarte scurta, dedica-i timp “…
– “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.
-“Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
– “Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
– “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amandoi, singuri…ce parere ai ?”.
Reflectand un moment la asta, zise:
– “Mi-ar place foarte mult”…
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire…
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
“Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”
– imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era “Prima Doamna a Natiunii”.
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari..
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-“Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.
– “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
– “Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.
Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
– “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
– “Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta….,
niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine…. TE IUBESC !
Mama ta.In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste….distreaz-o !

Daca nu….aminteste-ti-o !

Daca ai Mama….retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cineva
care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.

Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

E o meserie jegoasă!

Probabil veţi citi multe articole cu referire la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret la care am participat până nu demult. Pentru că a fost o săptămână care m-a marcat profund.

Îmi trec prin minte cuvintele lui Cornel Nistorescu, la sfârşitul conferinţei sale, din a doua zi de şcoală. “Ziaristică e o meserie jegoasă!”. Încet-încet, am înţeles că nu ziaristică ca meserie este jegoasă, ci oamenii care ajung să fie parte a acestui domeniu.

Oricine intră “curat” în presă, dacă vrea să fie pe poziţii şi mereu pe primul loc în piramidă trebuie să renunţe la partea umană şi să devină tot mai “inuman”. Acest fapt ni l-a subliniat şi Lucian Mândruţă în discursul său. De fapt, cred că este o părere generală a tuturor marile jurnalişti, acum, când se află în vârful piramidei. Şi dacă ziariştii naţionali fac astfel de afirmaţii, la ce ne mai putem aştepta la cei din presa locală ?

Nu aş vrea să ofer nume de ziarişti orădeni, pentru că exista acum circa doi ani, un comunicat de presă, pe care l-am regăsit de curând şi în varianta OLD BIHOREANUL, în care erau enumeraţi cei mai corupţi, respectiv cei mai cinstiţi presari din Oradea.

Totuşi, înclin să cred că de atunci lista s-a îmbogăţit semnificativ. Chiar şi cei care păreau “curaţi” au devenit … jegoşi! Chiar şi cei care păreau romantici, au pierdut şi acest atu. La fel şi cu iubirile lor vechi şi noi … Pentru că cea mai mare parte a ziariştilor locali (mă refer acum la bărbaţii jurnalişti) au căutat mereu femei din subiectele lor, care mai apoi, în timp, le-au devenit partenere. Curios, cele mai multe deţin diverse funcţii, sunt femei frumoase, femei de carieră …

De fapt, şi jurnaliştii sunt bărbaţi nu ?

Pe aceia dintre voi, care veţi citi aceste rânduri şi veţi înţelege dincolo de cuvinte, vă felicit! Am evitat să pun punctul pe “i” cum poate era firesc, însă nu îmi stă în fire. Nu am acea stofă de ziarist, nu vreau să îmbrăţişez o meserie pe care alţii o numesc “jegoasă”. Nu vreau să ascult sfatul Ruxandrei Predescu, director PR de la Jurnalul Naţional, cum că pentru o femeie, jurnalismul e mai simplu decât pentru un bărbat, pentru că femeia îşi poate folosi şi alte atuuri pentru a obţine ce îşi doreşte.

NU! Refuz să cred asta. 

Mai bine aşa, un simplu observator, poate un scriitor decât un om lipsit de scrupule. Mai bine un inginer în marketing, decât un jurnalist “fără pic de rezerve” …

În fond, e o meserie jegoasă!

Dacă aţi simţit tristeţe în cuvintele mele, nu v-aţi înşelat. De fapt, e un dezgust total. O dezamăgire! O iluzie cum că în presa locală sau naţională chiar există elite. Chiar nu sunt. Zicea şi Nistorescu “dacă eraţi genii, nu eraţi jurnalişti”. Cel mai rău este să pui pe un om pe un piedestal şi să descoperi treptat că nu este nici pe departe ceea ce credeai că este …

În altă ordine de idei, în curând, voi relua şirul poveştilor de succes ale invitaţilor de la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret.

Rămâneţi pe “frecvenţă” …

Care pe care, femei si barbati!

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 13-19 iunie 2008]

Într-o lume tot mai ciudată, în care interesul fiecăruia primează deasupra tuturor, în care uităm să mai mai acordăm atenţie şi altor priorităţi decât ale noastre, în care alergăm mereu pentru vremuri mai bune, uităm să ne mai ţinem aproape oamenii şi toate persoanele dragi nouă. Realizăm asta mai devreme sau mai târziu. Însă, cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât ne este mai uşor să depăşim clipe sau momente sumbre ale vieţii. Impasurile sau problemele care apar pe parcurs, pot fi trecute cu bine şi cu mult mai multă putere, atunci când îi ai alături pe cei îndrăgiţi. Aurora Liiceanu şi Alice Năstase în cartea „Care pe Care, femei şi bărbaţi” povestesc despre tragediile iubirilor zilelor noastre făcând însă referire şi la nume cunoscute de femei celebre, care au dat părţi din viaţa lor pentru cel iubit. Cu toate acestea fericirea nu a fost de partea lor. Am înţeles din nou, că în viaţă nu poţi avea totul. Că oricâte sacrificii ar face femeile pentru bărbaţi, oricât de multe sentimente ar purta pentru ei, nici măcar o viaţă întreagă dedicată lor nu îi poate mulţumi. În căutarea răspunsurilor la întrebările esenţiale legate de iubire, într-o lume grăbită, bărbaţii şi femeile uită adesea să fie aliaţi şi se situează în tabere adverse. Îmi vin în minte apoi, întrebări existenţiale: Cine a fost mai întâi: „oul sau găina?”, “bărbatul sau femeia?”. În categoria acestora intervine şi o altă nelămurire: ”Au fost femeilie, cele care au căutat primele în agenda telefonului mobil al bărbatului pentru a descoperi trădări ale iubirii sale sau au fost ei cei care au pus primii coarne ?” În final, e doar un joc al iubirii „Care pe care ? Femei sau bărbaţi ?”