Posted in Cugetari

Despre orgoliu … şi fericirea de a renunţa la acesta

S-ar zice că timpul curăţa orice rană. Că tot timpul te ajută să înţelegi lucruri care cândva îţi păreau de neînţeles. Că timpul trece, uneori prea repede …

orgoliuTimpul este cu adevărat ca o adevărată sursă de răspunsuri atunci când de multe ori nu înţelegem multe lucruri. Dar, deopotrivă, o dată cu trecerea timpului, devenim mai înţelepţi, chiar şi prin faptul că am reuşit să învăţăm din greşelile noastre mai vechi.

Cu precădere ultimul an şi jumătate ce a trecut, mi-a readus în gânduri ideea cum că uneori trebuie să laşi de la tine, să fii mai îngăduitor cu cei din jurul tău pentru că altfel nu ai decât de pierdut şi prea puţin de câştigat. Fie că este vorba despre relaţia cu prietenii tăi, cu părinţii tăi, cu colegii sau şefii tai, dar mai mult decât atât în relaţia cu partenerul tău de viaţă, este foarte important ca în momentul în care intrigile sau conflictele apar, cel mai bine este să ieşiţi din ele, până când vă liniştiţi şi apoi să discutaţi în momentele în care vă simţiţi cu adevărat liniştiţi, altfel pot apărea mici “războaie”, care o dată cu trecerea timpului să declanşeze unul mare şi să se producă o ruptură, de cele mai multe ori … dureroasă.

Asta a fost una dintre lecţiile pe care le-am învăţat şi de care încerc să îmi amintesc de fiecare dată când o posibilă intrigă ar putea apărea. Este foarte important să renunţăm la orgolii şi să lăsăm de la noi. Dar la fel de important este ca persoana sau persoanele din jurul nostru să înveţe la rândul lor să facă acest lucru. Altfel, în sufletul nostru vor apărea doar frustrări.

Aşadar, am ştiut că voi fi mai fericită în momentul în care am renunţat la luptele de orgoliu, am lăsat lucrurile să se întâmple, iar în momentele în care apele s-au liniştit am putut să discut la concret cu acea persoană.

Cu adevărat că fericirea adevărată vine dinăuntrul nostru. În momentul în care suntem împăcaţi cu noi înşine putem să fim fericiţi şi să îi facem la fel şi pe cei din jurul nostru ! 🙂

Posted in Relatari

Nimeni nu mi-a spus ce greu e A IUBI …

Aşa cum spuneam şi în urmă cu câteva postări, îmi pare atât de rău că nu avem niciodată timp să facem anumite activităţi care ne plac, să ne petrecem timpul alături de cei dragi fiindcă suntem, mereu, prinşi în cu totul şi cu totul altceva …

Nimeni nu mi-a spus ce greu e a iubi. Deşi am încercat să aflu, am încercat să trăiesc, dar şi să citesc, am înţeles că A IUBI înseamnă foarte mult. Trebuie să încerci să păstrezi mereu un echilibru între nevoile tale şi ale celuilalt, uneori să lăsaţi unul de la celălalt, să depăşiţi momentele critice şi să vă bucuraţi de clipele pline de fericire.

Sunt momente când radiez de fericire, când nimic nu pare să mai conteze, şi altele când am impresia că tot ce este între noi … pare să se năruie. Toată dorinţa noastră de a rezolva cumva lucrurile parcă este prea mică pentru problema ivită. Apar supărările şi durerea. Încerci să comunici, să îţi spui ofurile şi să găsiţi, împreună, o rezolvare. Şi … cumva, cumva, lucrurile se limpezesc. Şi sunteţi iarăşi fericiţi.

Nu credeam că iubirea poate fi atât de complicată. Deşi totul ar trebui să fie ROZ, mereu, poate dacă lucrurile ar sta astfel ne-am plictisi, aşa că, din când în când, avem nevoie şi de puţin GRI. Dacă ai puterea să depăşeşţi momentul critic, soarele cald şi bun reapare. Ceea ce este foarte important este să existe comunicare şi … iubire multă. Restul trece de la sine.

Nimeni nu mi-a spus ce greu e A IUBI …

Posted in Relatari

Fericire

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când sunt fericită, simt că trebuie să dau şi altora din fericirea mea. În plus, când sunt fericită, am impresia că se va întâmpla ceva care va umbri acest sentiment. E ciudat să ştii că fericirea durează puţin, apoi vine din nou o perioadă grea până o vei regăsi. Pentru mine a fost un an ciudat şi nu pot spune că am avut foarte multe momente de fericire, însă finalul pare să fie ceva mai bun. Sărbătorile au întotdeauna un efect benefic asupra stării mele de spirit. Anul acesta cu atât mai mult. Au fost multe momente de bucurie.

Ideea este însă de a ne bucura de clipa dată, de fericirea de minute sau de zile, să învăţăm să o preţuim şi nu să o irosim, să nu fim egoişti, ci să împărtăşim cu cei mai puţin fericiţi, din fericirea noastră. Am observat că oamenii, atunci când sunt fericiţi, uită de unde au pornit. Uită că într-o vreme ţi se plângeau de milă şi îşi doreau o fărâmă de fericire. Uită chiar şi de prietenia ta. Acum îşi văd frumos de fericirea lor. Îmi displace să fiu aşa sau să ajung vreodată aşa. Sau să îi văd pe cei din jurul meu fiind astfel. Dar, trebuie să ne obişnuim cu ideea că oamenii luptă înainte de orice pentru sine şi eventual, apoi, pentru binele celor de lângă ei.

Fericirea poate fi trecătoare sau definitivă. Esenţial este să ştim să avem grijă de ea. Oare câţi oameni sunt cu adevărat fericiţi?

Posted in Love

Cugetare de seară

Îţi vine greu să te exprimi. Simţi, cum pentru a nu ştiu câta oară, cuvintele îţi sunt secate. Vrei din tot sufletul să îţi aminteşti cuvintele care te-ar putea ajuta să spui ceea ce gândeşti. Dar nu poţi. Fiindcă mintea îţi este înceţoşată. Pentru că toate iluziile şi speranţele voastre au dispărut brusc şi irevocabil. Iar în mintea ta a rămas doar un şir de “de ce-uri”. Atât. Parcă niciun alt cuvânt nu îţi mai este cunoscut.

Alb. Negru. Cenuşiu. Nimic. Totul este şters. Doar amintirile au rămas. Cândva era atât de frumos, dar acum orice amănunt îţi aduce aminte de el: era melodia voastră, filmul vostru preferat, orele petrecute împreună … toate sunt acum doar nişte paragrafe din şirul de imagini care îţi zboară în continuu în minte.

Prietenii se străduiesc din plin să te facă să uiţi, familia, care acum nu îţi este aproape, măcar cu gândul este la tine, dar nimic nu poate să şteargă durerea ta. Pentru că oricât de mult ai încerca să te minţi că poţi uita şi că eşti cu zâmbetul pe buze, seara lucrurile se întorc împotriva ta. Abia atunci simţi cum singurătatea te apasă din nou. Şi doare. Doare atât de rău, încât parcă nici lacrimile nu mai pot curge. Simţi cum nu mai poţi nici măcar să plângi şi întreaga durere se instalează tot mai mult în tine. Orice ai face, te gândeşti doar la el şi ai face orice să te întorci măcăr o clipă în trecut şi să schimbi mersul lucrurilor. Dar nu ai cum. Pentru că ştii atât de bine că timpul este ireversibil, dar mai ştii că tot el este cel care te va face să uiţi. Că peste o bună perioadă, o vei putea lua de la început. Sau măcar te amăgeşti cu acest gând.

Pe el îl vezi peste tot, în fiecare om descoperi ceva din el, în fiecare clipă remarci că şi voi făceaţi aşa şi eraţi fericiţi. Dar acum nu. Parcă toate sentimentele au fost uitate şi un vânt le-ar fi dus departe, într-un loc doar de el ştiut. Ce greu îţi este … Dar oare el ce simte, te întrebi … Poate nimic. Poate la rându-i, întrebările de tip “de ce” sunt la fel de bine impregnate în minte. Tu nu ştii însă nimic. Şi asta te doare şi mai tare, iar sufletul îţi este răvăşit.

Privind spre viitor, te loveşti de trecut şi de prezent. Orice ai face, gândul fuge, zboară, nu îţi dă pace. E un cerc vicios, din care nu prea ai cum să scapi, cel puţin pentru o vreme. Lungă. Scurtă. Cine ştie?

Ai vrea să plângi încă a multa oară în această săptămână, dar eşti fără vlagă. Ca o stană de piatră. Cât mai poţi suporta? E modul în care Dumnezeu ne testează tăria şi ne învaţă să fim puternici şi să doborâm greutăţile. Ne transmite tot felul de mesaje pe care dacă le vedem, vom afla locul fericirii. Iar soarele va răsări şi străluci pe strada noastră.

Totuşi, până când clipa aceea va veni, avem de rezistat. De cugetat. De simţit. De iertat. De regretat.

Posted in Love

Ziua in care spui “Te iubesc” in 365 de feluri …

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 22-28 februarie 2008]
de Alina Gâdoiu

În aceste zile, parcă pe oriunde umblăm, respirăm şi emanăm iubire …

De ce există doar o zi oficială într-un an când ne arătăm dragostea? Pentru că americanii au găsit încă un motiv în care să poată sărbători ceva, şi au ales iubirea. Am început să importăm sărbătorile altora şi nu mai ştim să le mai preţuim pe ale noastre.

Cred că ştim cu toţii povestea Sfântului Valentin, de aceea nu intru in detalii. Departe de însemnătatea efectivă a acestei zile, pe 14 februarie, în fiecare an, milioane de oameni îşi spun spun “Te iubesc” în zeci şi sute de limbi, îşi fac cadouri care mai de care şi mai presus de toate astea arată celui iubit, mai mult decât oricând, dragostea ce i-o poartă.

Orice copil din ziua de azi ştie ce reprezintă “I love you”, dar prea puţini dintre noi putem traduce “S’agapw” din greacă în română, de exemplu.

Te-ai intrebat vreodată cum se zice “Te iubesc” în diverse limbi?

Îţi dau doar câteva răspunsuri, culese din limbile Europei: “obicham te” (bulgară), “miluji te” (cehă), “Ik hou van je”(olandeză), “Mina armastan sind”(estoniană), “Ich liebe dich” (germană), “Taim i’ngra leat” (irlandeză), “Te sakam”(macedoniană), “Jeg elsker deg”(norvegiană), “Kocham cie”(poloneză), “Ya tyebya lyublyu”(rusă), “Lubim ta” (slovacă), “Seni seviyorum”(turcă), “Ja te volim”(iugoslavă).

Da, ştiu e greu să pronunţi şi cu atât mai mult să faci o declaraţie, aşa că, decât să rişti să te bâlbâi, mai bine spune-i mai simplu: “Te iubesc”, “I love you”, “Je t’aime”, ”Eu te amo”, “Ti amo”, “Te quiero” …

Dragostea are părţile ei bune şi rele. Aduce bucurie, fericire, împlinire, dar o dată cu ea, din când în când aduce şi dezamăgire sau durere …

Nazareth (o trupă rock, celebră în anii ’70) spunea cândva, într-una din piesele lor că “Love Hurts”. Totuşi, dacă doare atât de tare, de ce mai iubim cu atâta intensitate ? de ce ne lăsăm purtaţi de val ? Pentru că ne place să iubim şi să fim iubiţi, chiar dacă asta înseamnă suferinţă uneori …

Gesturile de iubire sunt aşteptate mereu, nu doar în 14 sau 24 februarie. Cele mai preţuite sunt cele făcute în afara acestor zile.

Pentru ca în fond, nu avem nevoie de o zi specială să ne arătăm dragostea …

Îmi doresc să aveţi parte de iubire … de multă iubire!