Flavius Bunoiu

Locul I la Quiz cinematografic

Posted on

Mult peste aşteptările mele, concursul ce s-a desfăşurat ieri sub cupola Lotus Center, numit “Quiz cinematografic” şi având întrebări din filmele anilor 1930-1939, m-a desemnat ocupanta locului întâi.

Emoţii multe, contracandidaţi pe măsură (Şerban Pantea, director Hollywood Multiplex Oradea şi Patricia Peev, prezentatorea emisiunii “Cinemaniac” de la TVS), o documentaţie de studiat, o organizatoare de excepţie, Nadina Crişan, şi o prezentatoare pe măsură, Beatrice Szuhai, alături de un public cald, au fost doar câteva dintre atributele ce au descris întreaga competiţie.

Finalul a fost marcat de partea de premiere, unde fiecare dintre noi a fost recompensat cu câte o cupă gigantică. Am fost felicitată de Dacian Palladi (o reală surpriză!) şi de Flavius Bunoiu, cei care au urmat după noi şi au vorbit despre criza economică, ce a lovit SUA în perioada anilor 1930. Dar mai presus de toate acestea, i-am avut pe cei dragi alături de mine şi asta a contat cel mai mult. Le mulţumesc şi pe această cale.

În final, mulţumesc Lotus Center pentru invitaţie, pentru premiu şi tot ce au făcut pentru noi pentru a ne simţi bine! Să ne revedem cu bine şi cu alte ocazii.

Advertisements

Ouăle gigant de la … Lotus Center

Posted on

Paştele se apropie de noi cu paşi repezi. Primăvara a venit şi ea. Azi am simţit cu adevărat iz de primăvară. Era atât de cald şi de frumos!

Aseară, am ieşit un pic în Lotus la cumpărături, alături de o dragă prietenă. Vrând-nevrând am dat peste 2 evenimente mondene: o prezentare de modă a cărui maestru de ceremonie era Flavius Bunoiu, respectiv o colecţie de peste 30 de ouă gigant, condusă de Beatrice Szuhai, şi fabricate manual de diverse instituţii de stat local, companii, bănci sau ONG-uri precum: Teatrul de Stat Oradea, AIESEC, Poliţia Bihor, Bihoreanul, KissFM, Casa de Cultură a Tineretului, diverşi artişti vestimentari etc. Personal cel mai mult mi-a plăcut cel al Teatrului de Stat, plin de bun gust şi de eleganţă (în fotografie. sursă: www.bihon.ro)

Am admirat măestria creaţiilor, dar mai cu seamă lumea bună şi multă adunată la eveniment. Desigur că nu au lipsit “vedetele locale”, jurnaliştii plini de sine, oamenii dornici să se afirme prin diverse metode, ahtiaţi de celebritate, chiar dacă în realitate nu au nimic de spus. Chiar mă gândeam ce mişto ar fi un CANCAN de Oradea! Cu siguranţă că am avea ce citi!

Am încercat să ies cât mai repede din mulţime, fiindcă am simţit că locul meu nu este acolo, căci, în fapt, venisem la o plimbare şi o mini-sesiune de cumpărături de cosmetice şi nicidecum pentru a simţi multitudinea de “impresii” care pluteau în aer. Am realizat ce bine este să fii omul din umbră, să reuşeşti să scapi fără să te bage nimeni în seamă şi ce mult îmi place asta! Dacă în urmă cu ceva timp, îmi doream să fac parte din această lume, acum mă mulţumesc să stau în umbră. Atunci când auzi tot felul de lucruri neadevărate despre tine prin diverse locuri publice, parcă ţi se taie cheful. Se spune că o persoană publică trebuie să îşi asume rolul celebrităţii. Ei bine, eu nu sunt, nu tind să  fiu, astfel că nu am de ce să ascult diverse “păreri nefondate”.

Însă departe de tot ceea ce înseamnă frustrări şi invidii ale unora şi altora, stă în fapt, bucuria de a întâmpina din nou Floriile şi Paştele, de a fi alături de cei dragi şi de a petrece alături de ei clipe magice. Aştept cu nerăbdare Sfânta Sărbătoare.

Prima întâlnire

Posted on Updated on

Am primit o leapşă de la Laurenţiu şi i-am promis că o sa îi răspund.

Întrebarea sună în felul următor: “Cum mă prezint la prima întâlnire?”

Răspunsul meu: Cred că depinde foarte mult de persoana cu care urmează să mă întâlnesc, dar şi scopul întâlnirii. În cazul în care întâlnirea are loc în scop profesional, adopt o ţinută clasic spre business, în funcţie de cât de importantă este acea persoană. Spre exemplu, anul trecut, când aveam de realizat interviuri – pentru 24FUN de Oradea – cu diverse personalităţi, întotdeauna mizam pe ideea că “Haina îl face pe om”  astfel încât să îi las celui pe care îl intervievam  o impresie bună. Cu siguranţă că atunci când trebuie să te întâlneşti cu oameni parcă veniţi dintr-o altă lume şi atitudinea noastră trebuie să fie conformă cu situaţia, iar vocabularul personalizat pentru cazul acela. Pe aceste principiu mizez la întâlnirile tip business.

În schimb, când vine vorba de a te vedea pentru întâia dată cu o persoană care ar avea multe şanse de a-ţi deveni partener de viaţă, iubit, prieten, lucrurile se schimbă puţin. În acest sens, îmi doresc ca în primul rând să fiu frumoasă şi nu provocatoare. Oricum, nu sunt genul ţinutelor extravagante, însă prefer hainele frumoase şi pline de bun gust. Voi purta, de cele mai multe ori, pantaloni (blugi sau pantaloni eleganţi, aici depinde din nou şi de locaţia de întâlnire) şi o bluză elegantă. Desigur că accesoriile nu vor lipsi în niciunul din cele două cazuri: o pereche de cercei finuţi, un inel, o broşă sau un lanţ, dar nici o geantă cochetă sau un şal modern. Sunt pregătită de întâlnire. Voi alege un loc public, în special în centrul oraşului, şi voi porni cu ideea că indiferent ce va urma după, contează în primul rând, ce se întâmplă la această primă întâlnire. Dacă există cel puţin un lucru care nu mi-ar conveni, posibilitatea de revedere scade în mod clar.

Sper să fi răspuns întrebărilor, Balaurule.

Trimit leapşa mai departe lui: Emil Trifa, Flavius Bunoiu, Lilişor, Dan Pop şi Alexandra Irimie.

Dor de ducă

Posted on

[pentru că împărtăşim, se pare, aceeaşi dorinţă şi pentru că mi-a plăcut mult abordarea lui, am postat editorialul lui FB din Business News, drept GUEST POST]

de Flavius Bunoiu

Într-o bună zi, aveam ce face dar nu aveam chef. Nu aveam chef de lucrurile care se impuneau a fi făcute aşa că îmi pierdeam vremea cu lucrurile care nu aveau niciun sens, la momentul acela. Adică citeam bloguri. Aşa am ajuns să citesc despre viaţa tihnită a unui tip din Bucureşti care, exasperat de convieţuirea cu câteva milioane de romani (printre care, evident, mă aflu şi eu), a plecat să îşi bronzeze carapacea umană taman unde şi-a înţărcat Lucifer pruncii: în Thailanda. Tipul şi –a luat “un an sabatic”. Adică, pe limba noastră, a spus adio crizei, României, şefului, şi-a închiriat casa, şi-a vândut maşina şi s-a decis să nu facă absolut nimic timp de un an. Şi cum, în România, nu poţi nici măcar să stai degeaba fără ca un prost să se împiedice de tine, omul s-a decis să stea degeaba hat departe, pe o insulă exotică.

După ce am citit chestia asta m-am lăsat pe spate în scaun, am închis ochii, mi-am încrucişat degetele pe piept (nu chiar în genul – ipostaza rece şi definitivă) şi am zis, în sinea mea, “bravo, mă”!! Am adăugat la chestia asta puţină invidie şi puţină revoltă proletară (după gustul neamului nostru păcătos) şi am început să fabulez, cu ochii deschişi, la felul în care m-aş duce si eu la capătul lumii, poate chiar şi mai departe decât bucureşteanul fugitiv. Nu de tot (spre dezamăgirea unora) ci doar aşa, în plimbare prelungită, preţ de vreo 360 de zile cât se poate de lungi (cu tot cu nopţile aferente). Cât să iau o gură de alt aer înmiresmat cu o altă realitate şi cu o doză cât mai mare de normalitate. Cât să capăt o alta perspectivă asupra vieţii şi asupra rostului ei. Cât să las problemele în urmă şi să le văd de la depărtare, de la o foarte mare depărtare. În felul acesta, cine ştie, poate le văd altfel şi poate le găsesc şi vreo rezolvare. Nu de alta, dar simt că mă zbat în mocirla cotidiană mai rău decât o muscă în plasa lipicioasă a unui paianjen. Sunt sătul de hiene care bălesc la uşa biroului meu, de cucuvele care îmi bântuie nopţile, de guzgani care îmi rod cheful de viaţă, de rechini care ma vânează şi de vulpi care mă sapă. Nu aţi înteles descrierea aceasta? Poate o înţelegeţi pe următoarea, căci sigur i-aţi întâlnit şi voi pe cei descrişi: mojicii cu Q7 sau X6 ce “se urcă” pe tine în trafic, semidocţii care îţi dau lecţii de moralitate şi deontologie, oligofrenii ajunşi în funcţii publice, mitocanii de care te izbeşti la film, imbecilii care ţi se amestecă în treburi şi îţi încurcă viaţa şi, plutind detaşat deasupra tuturor, regele neîncoronat, demiurgul, maestrul zen, sensei-ul mizeriei umane, el…interlopul/hoţul/wannabe roman, aceasta veritabilă “talpă a iadului” înlănţuită în aur de 24 de karate (mai nou şi platină) ce răspandeşte nu miros de pucioasă ci de parfum scump şi ce îşi oglindeşte faţa în pantofi de lac, la fel de scumpi. Îl recunoşti uşor după tricoul mai mic cu două numere care e atât de întins pe el încât ţipă din toate cusăturile, după mersul parcă afectat de o paralizie uşoară a centrilor motori, după burta dezgustătoare care îl împinge, încet dar sigur, spre o hernie de disc şi după ţipetele stridente şi gestica extrem de elaborată.

Şi, ca şi când asta nu ar fi de ajuns, trăim într-o ţară plină de bingomani, de privitori la OTV, de fetiţe siliconate, botoxate şi colagenate, de ghicitoare în laptop şi de prostituate fruntaşe în întrecerile pe ramură şi pe raion. Trăim în ţara în care decide prostia şi în care admirăm megalomania becaliană, suntem reprezentaţi de ebe şi vadimi şi avem asfalt cu termen de garanţie mai mic decât salamul de Sibiu. Ţara meniului-pensiune şi a Loganului tuning, ţara cu câte 2 plasme şi lcd-uri pe cap de locuitor dar fără autostrăzi. Şi aş putea să o ţin aşa până aş umple un top de hârtie dar ce folos? Ştim cu toţii ce hram purtăm şi ce păcate ducem în spate, nu?

Bravo, frate, pentru că ai scapat, cel puţin pentru o vreme, de toate acestea! Bravo pentru că ai avut puterea să spui “stop” şi “de la capăt”. Aşa i-aş spune bucureşteanului care stă acum pe o plajă cu nisip fin şi cu palmieri extrem de verzi. Bine, i-aş spune asta dacă aş merge în acelaşi loc dar, cum o să ajung eu acolo atunci când îşi va termina Becali doctoratul în filozofie, nu prea cred că o să îi spun prea curând ce cred eu despre aventura asta. Dar am un dor de ducă….hmmmm!!

Sistem … în Oradea

Posted on Updated on

Am participat azi la primul concert din cadrul Toamnei Orădene. În această seară, în faţa publicului au urcat: DJ Chrome (rezident în Heat Club), DJ Adrian Eftimie, cel mai bun DJ român numit în anul 2008 şi … Sistem. I-am văzut de cum au ajuns şi am fost suprinsă de ei. Par modeşti şi ce este culmea este că sunt extrem de micuţi de înălţime.

Spectacolul lor avea să înceapă. Cuvintele nu prea pot descrie ceea ce se întâmplă la un concert. Am fost atât de aproape de ei încât am simţit fiecare bit, fiecare bătaie de tobă sau …  fiecare notă muzicală. Trupa SISTEM a demonstrat încă o dată că locul I ocupat în 2005 la Eurovision România îl meritau cu adevărat. Ne-au cântat şi încântat cu piese atât mai noi precum Boca del Inferno, dar şi Soare (piesă la care lacrimile au început să curgă uşor, nu le puteam nicicum controla) şi altele deja consacrate. Nu pot să uit imaginea unuia dintre ei … cu adevărat special.

Mihai Dacin a reuşit să facă o atmosferă cu adevărat incendiară, spre deosebire de alţi ani când oamenii erau foarte reticenţi la prezenţa lui. Am reuşit să povestesc, în culise, cu Flavius Bunoiu care a ţinut să îmi menţioneze că au făcut un festival pe cinste cu sume mici. De ce în ceilalţi ani se ajungea la sume exorbitante pentru organizarea unui astfel de festival? Fiindcă totul ţine de manageriat. Un manageriat bun implică şi o organizare ca pe roate.

Trebuie să mai adaug faptul că spre deosebire de alte concerte, în cadrul acestui festival, de interviuri cu cei invitaţi se va ocupa colega mea, Ioana Dumitrăchescu, o tânără speranţă în media locală.

Organizatori au fost Primăria Oradea şi Casa de Cultură a Municipiului, iar printre partenerii media de bază s-au numărat, desigur, Zile şi Nopţi, respectiv Kiss FM.

Mâine, seria concertelor continuă alături de Anna Lesko şi Voltaj.

Talente de top

Posted on Updated on

A apărut şi noul număr al revistei BUSINESS NEWS, revistă în care am debutat din acest număr. Vei citi un articol pe tema “Talente de top” adică ce înseamnă concursul TOP TALENTS 2009, care au fost etapele şi ce a presupus întreaga testare. Îi mulţumesc lui Flavius că mi-a acordat şansă dat de a scris în revista lui şi, desigur, doresc să îl felicit pentru spectacolul organizat în această seară, unde invitaţi au fost Direcţia 5 şi Dj Project!

În final, DA, confirm. Sunt un participant la TOP TALENTS 2009. În această zi am primit confirmarea. :). Drept urmare, pe 14 şi 15 mai voi fi la Bucureşti, iar în week-end am să fac o vizită rudelor mele din Piteşti. Dragii mei, abia aştept să vă revăd! :).

Împreună cu Ovi Coman, vom reprezenta ORADEA la TOP TALENTS 2009! 🙂

Nota FB

Posted on Updated on

Cred că ştiu cel puţin 3 oameni de nota FB: Florin Budea, Flavius Bunoiu şi Florin Budeu. Bine, asta dacă ar fi să le dau notă după acronim. Desigur, lista este una mult prea lungă pentru cei care merită nota FB.

Dar, cel puţin pentru moment mă voi referi doar la unul dintre cei 3 amintiţi mai sus. Şi anume Flavius Bunoiu. Mi se va reproşa, probabil, faptul că îl stimez prea mult, că îi acord mult prea atenţie. Dar, omiţând toate lucrurile urâte care s-au scris şi vorbind despre el, făcând o abstracţie de toate acestea, voi începe incursiunea mea în acest post de blog.

Astăzi, revista Business News a împlinit un an. LA MULŢI ANI şi la mai mare i-au urat astăzi colaboratorii, oameni de seamă ai oraşului sau presari, lui Flavius, cel care este omul din spatele acestei mici “afaceri”, dacă poate fi numită aşa. Deşi este mai degrabă o revistă gratuită adresată doar unei anumite categorii de persoane. Aşa cum îi spune şi numele, oamenilor din mediul afacerilor, celor din sfere politice sau culturale etc.

Într-un local extrem de cochet precum Scorillo, alături de prieteni dragi, de colaboratori, ba mai mult de primarul Ilie Bolojan (şi consilierii săi: Anca Sas şi domnul Orlando Balaş) şi nu numai, FB a ţinut o mică prelegere despre ce înseamnă 1 an de Business News, şi a menţionat că regretă faptul că reprezentantul Business Comunication nu a mai ajuns la întâlnire …

În rest toate bune şi frumoase. Evenimentul s-a încheiat cu nişte gustări în stil suedez. Totul  a fost făcut ca la carte … Cei care îl invidiază, dacă ar fi fost la faţa locului, ar fi uitat de toate aceste sentimente … Cu toate acestea, am băgat de seamă că este un om tare îndrăgit!

Şi ca o încă dovadă, seara, de la ora 17:00, pe scena Sălii de Cultură a Municipiului, numită Arlus, a urcat Florian Chelu & co. care şi-a lansat o capodoperă intitulată “Sonet” şi pentru care a susţinut un concert senzaţional. A mărturisit că FB i-a fost alături, oferindu-i sala GRATUIT. Pesemne, FB poate aprecia cultura şi muzica de calitate.

Eu cred că am dat deja, două motive, cel puţin puternice, pentru a risipi toate zvonurile răutăcioase la adresa lui. Două lucruri măreţe într-o singură zi nu e un lucru mic … NOTA FB!

A fost o zi de nota FB. Şi apropo de evenimente, nu pot omite să dau următorul anunţ:

Vineri, 24 aprilie 2009, ora 17:30  în sala Mare a Muzeului Iosif Vulcan din Oradea, strada Iosif Vulcan nr. 16,  are loc lansarea volumelor:

§  MIRACOLE“, autor ION PITOIU-DRAGOMIR, membru al USR

§  UN TEMPLIER LA SARMIZEGETUSA“, autor FLORIN HORVATH

 

La evenimentul ce se înscrie în circuitul cultural transregional propus de Ordinul Suprem Militar al Cavalerilor Templieri din Ierusalim, nădăjduim deosebita onoare de a vă avea oaspete alături de iubitorii de carte din Oradea.

               

 Cu stimă,

 

Lucian Ioan – Preşedinte, Federaţia Patronilor Bihor     

Eugen Cozma – Comitetul de organizare

 

Să auzim numai de lucruri frumoase!