Ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată

Prima săptămână din viața din stare de alertă a trecut și ea. Mă întreba ieri un coleg dacă mai știu de câte săptămâni suntem remote. Ne-am dat seama că sunt deja 10. Am ajuns să mă bucur din plin să îmi revăd colegii pe stradă, zâmbitori, optimiști și încrezători. Iar azi a fost una din acele zile 🙂

Azi a fost și prima plimbare lungă prin orașul meu, Oradea. S-a dovedit a fi una plină de aer curat, de oameni cu zâmbetul pe buze, care păreau mai optimiști ca niciodată. Dar, totul se întâmplă într-un oraș în care totul este închis … sau, din loc în loc, câte un magazin are porțile deschise, dar cu toate mențiunile legate de curățenie stipulate la intrare. În rest, fie totul este în șantier, fie totul închis. Urâtă criză, urâtă de tot, ce a lovit peste tot și în toate domeniile…

Optimism din pandemie

Lucrurile par însă să se aranjeze încet, primele promisiuni pentru redeschiderea lor pe 1 iunie par să vină… Și pentru că încet-încet, ne apropiem de o nouă normalitate, închei și seria interviurilor dedicate vieții pe timp de pandemie, cu mulțumiri multe și celor 3 doamne din această săptămână:

• Ioana Mădălina Ștefănică:
  • “Indiferent de direcția în care vâltoarea vieții te duce, Călăuza Unică este iubirea”
• Diana Preda:
  • “Propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă”…
• Florentina Lăzău:
  • “A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea”

Ele se alătură astfel celorlalți invitați ai mei, așadar nu mai puțin de 18 oameni frumoși s-au alăturat proiectului meu de a afla cum e viața în pandemie și de a transmite gândurile lor optimiste celor dragi, prietenilor și cititorilor. Și le mulțumesc încă o dată, pe această cale.

Pentru mine, gândurile lor și tot ce a însemnat pozitivismul cum că “TOTUL VA FI BINE” mi-au dat putere și încredere, atunci când simțeam uneori că … nu mai puteam. Și știam că e firesc să fie așa, la fel de firesc cum va fi și de acum încolo, pentru că tot mai multe provocări vor apărea și cu tot mai multe situații imprevizibile ne vom confrunta.

Deși îl consider un an ratat, mediocru și dificil, sunt optimistă că lucrurile se vor îndrepta, că ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată.

 

Florentina Lăzău: “A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea”

Florentina este prietena mea de ani și ani de zile. Am călătorit mult împreună și așteptăm cu drag revederea. De profesie jurist și membru în echipa de conducere a Oradea Toastmasters, ea este mai degrabă “călătorului îi șade bine cu drumul”, astfel că această perioadă a fost o adevărată provocare pentru ea.

• Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Am redescoperit timpul și odihna, relaxarea… timpul petrecut în casă, răgazul de a lenevi. Pentru prima dată după foarte mult timp, îmi petrec timpul acasă. Înainte, aproape în fiecare zi liberă hoinăream, mă plimbam, mergeam în oraș, la shopping sau în excursii și rareori alocam timp odihnei. Cu această ocazie mi-am dat seama cât de adaptabili suntem, pentru că înainte nu m-aș fi crezut capabilă să rezist atât de mult timp în casă.

De asemenea, rearanjând lucruri și reflectând, am realizat că adesea facem cumpărături impulsive (haine, accesorii, lucrușoare drăguțe, mâncăruri etc.) și, de fapt, avem cu adevărat nevoie de atât de puține…

• Ce îți lipsește din viața normală?

Îmi lipsesc multe: libertatea de mișcare, călătoriile, întâlnirile cu persoane dragi, îmbrățișările, cutreieratul magazinelor, prăjiturile de cofetărie.

Îmi este dor și de ședințele Toastmasters și de colegii de acolo, ședințe care acum se desfășoară online pe platforma zoom.

• Cum era viața înainte? și te rog să ne enumeri toate țările în care ai fost, și poate și niște cuvinte despre fiecare experiență.

Viața mea de dinainte era o viață trăită în ritm alert; mereu pe fugă, cu multe activități, visând la destinații noi și planificând excursii… uneori, când mă gândesc la asta, par atât de îndepărtate acele vremuri. Călătoriile sunt marea mea pasiune și speram ca anul acesta să ating pragul de 50 de țări vizitate dar, așa, trebuie să rămân la 49… deocamdată. Am vizitat aproape toată țara, Europa, Israel, Iordania, Maroc, Brazilia, Argentina și Uruguay. Am călătorit cu agenții de turism, cu prieteni, cu părinții sau chiar pe cont propriu, am dormit în hoteluri de 4 stele dar și în hosteluri, am explorat orașe, dar și natură, am cutreierat muzee și parcuri, în Iordania am mers cu jeepurile și cu cămila în deșert, în Sankt Petersburg m-am bucurat de nopțile albe și de ridicarea podurilor peste Neva (un adevărat spectacol de muzică și lumini, care atrage mii de turiști), m-am acoperit din cap până în picioare în moschei, am făcut autostopul pe o insulă grecească, am pus piciorul în 5 țări într-o singură zi, m-am cocoțat în toate turnurile posibile pentru a vedea orașe de sus, am călcat pe urmele lui Gaudi prin Barcelona, în căutarea minunățiilor de construcții proiectate de el, mi-am pus la încercare răbdarea negociind prin bazarurile turcești și marocane, am cutreierat toate cotloanele așa-numitei „perle albastre” din Maroc (orașul Chefchaouen), m-am rătăcit (la propriu) în labirintul străduțelor din Genova, am zburat cu balonul în Cappadocia, am pozat fiecare plăcuță de azulejos văzută în Portugalia (ador faianțele lor colorate), am admirat natura și stilul de viață atât de diferite din țările nordice, am savurat specialități locale interesante (tapioca, empanadas, pastel de nata, churchkhela, gaufres, hamburger de elan etc.), așa că pot spune că am experimentat de toate.

Una peste alta, am adunat zeci de mii de poze și amintiri, munți de magneți de frigider și am atât de

multe povești de împărtășit despre toate, încât poate nu ar fi o idee rea să-mi reactivez blogul și să mă reapuc de scris :)))

• Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Aș vrea să spun că primul lucru va fi să călătoresc. Îmi este atât de dor să descopăr locuri noi, să explorez străduțe și peisaje, să fac poze și să vorbesc limbi străine… dar adevărul este că voi aștepta o perioadă mai îndelungată până să am curajul de a mă aventura în spații aglomerate.

Realist vorbind, cred că primul lucru va fi să ies într-o plimbare lungă, să mă văd cu persoane dragi și să atac vitrina colorată a unei cofetării. 🙂

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni

A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea. Am dovedit că suntem adaptabili și cred că am învățat să apreciem mai mult sănătatea și toate lucrurile de care aveam parte înainte și pe care le consideram bine meritate.

Poate această pandemie, cu toate implicațiile ei, este un semnal de alarmă, un semn că trebuia să ne oprim și să ne reevaluăm prioritățile, atitudinea și modul de viață.

Categoric, este o experiență marcantă pentru toți, din care avem oportunitatea de a deveni mai buni, mai încrezători și mai recunoscători.