Scapă cine poate!

De Florin Budea

Nu mai e de stat pe aici. De fapt, parcă nu mai e de stat niciunde pe lumea asta. Am ajuns vremurile apocaliptice în care omul e lup pentru om. Sfertodocţi, penali, venali, nesăţioşi, agricultori rataţi, pseudomoralişti… fac politică, decid asupra destinelor noastre, fac cultură şi împrăştie opinii. Prietenii te scuipă-n ceafă şi te fu… ră pe la spate. Principiile cele mai elementare nu contează pentru că, pentru ei, nu există. De unde să fi aflat de moralitate, idealuri, dreptul inalienabil la opinie, ce e libertatea… oameni care şi-au clădit viaţa pe o singură carte, şi aceea de identitate!

Până nu demult, nemărturisit, îi consideram trădători pe cei care alegeau pribegia, în căutarea unei salvări individuale. Există oare salvare în grup? În epocalul film „Ultima ispită a lui Iisus”, Iuda îl ia de o parte pe Mântuitor şi îi zice: „Te poţi mântui pe tine, dar nu poţi mântui lumea”. Lumea asta trece prin schimbări radicale. Morala iudeo-creştină, inspirată de filosofia clasică grecească, nu mai ţine. Prea puţini o mai citesc şi deci nimeni nu o mai practică.

Lumea e tot mai aproape de a deveni un infern cu pretenţii de pension. Spitale ard, odată cu micuţi abia veniţi pe lume. Din muncă cinstită ori din pensie nu se mai poate trăi. Şcolile sunt pline de dascăli blazaţi şi copii dezorientaţi. Biserica e o afacere. Familia o himeră. Prea ocupaţi să câştige cele necesare traiului zilnic părinţii nu mai ştiu de copii, dar nici de ei înşişi.

Îmi pare rău că nu am plecat atunci când eram tânăr. Îmi pare rău şi mi-e ruşine că mâinile mele nu ştiu să facă ceva util, ceva care să poată fi dat pe loc, ca bun de imediată necesitate. Cuvântul scris nu mai mişcă pe nimeni, fiindcă aproape nimeni nu mai citeşte şi, cine nu citeşte, nu poate să creadă în Cuvânt. Mi-e ruşine că până şi ceea ce ştiu, să scriu, nu ştiu atât de bine încât cuvântul meu să schimbe măcar oameni, un singur om, dacă nu stări de lucruri.

Îmi cer scuze faţă de cei plecaţi, pe care i-am bănuit de laşitate şi de trădare fiindcă au refuzat să mănânce căcat alături de noi. Azi nu mai mâncăm salam cu soia. Dacă vrei să supravieţuieşti în România, mănâncă căcat!

Schimb de cărţi – ediţia de Oradea

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 30 aprilie – 14 mai 2010]

În oraşul nostru, au loc, lunar, întâlniri ale pasionaţilor de literatură

Primăvara pare a-şi intra în drepturi. Gândul la zilele calde de vară, la posibilitatea de a zăbovi preţ de zile sau săptămâni într-un loc magic, plin de soare şi multă apă, parcă nu ne mai dă pace. Însă, mai avem un pic de îndurat, motiv pentru care sfârşitul de săptămână ar putea fi prilejul ideal pentru odihnă, mini-excursii sau de ce nu … pentru literatură. Şi pentru că vorbim despre lectură, vom afla despre tot ce înseamnă „Schimb de cărţi” în Oradea.

 „Schimb de cărţi” în lume

“Schimb de Cărţi” constă într-o serie de întâlniri lunare ce se desfăşoară în mai multe oraşe din România, dar şi din străinătate, simultan. Pe scurt, pasionaţii de lectură se întâlnesc pentru a schimba cărţi între ei şi a discuta într-un cadru cât mai liber şi cât mai puţin rigid, la un ceai, un suc sau o bere, despre cărţi, autori, edituri şi orice le mai trece prin minte. Intrarea este liberă şi oricine poate participa.

„Schimb de cărţi” în Oradea

Pornind de la acest model, de mai bine de doi ani de zile, în Oradea, au loc lunar, asemenea întâlniri ale pasionaţilor de lectură, prilej cu care orădeni de toate vârstele discută despre cele mai noi apariţii din lumea cărţilor, despre cărţi citite şi pe care doresc să le citească în viitorul apropiat.  „Schimb de cărţi” poate fi asemuit cu o întâlnire între prieteni: „Aşezăm cuminţi cărţile pe masă, cercetăm înfometaţi ce au adus ceilalţi şi, astfel, se leaga conversaţii” susţine Liliana Ianculescu, organizator al întâlnirilor din Oradea. Discuţiile devin, cu fiecare  ediţie, tot mai animate. Fiecare participant este liber să intre în discuţii sau doar să stea şi să asculte, savurând un ceai, o cafea, chiar şi o pizza sau ce îi place.

Un an de la lansarea EFEMERIDELOR

Azi se împlineşte un an de când am lansat cartea cu titlul “EFEMERIDE”, care apoi a devenit numele acestui blog. Povestea cărţii am spus-o deja de nenumărate ori, iar prefaţa cărţii se găseşte în meniul “Despre cartea Efemeride” şi a fost scrisă de binecunoscutul jurnalist local, Florin Budea.

Pe 4 februarie 2009, sala Gri a Hotelului Continental avea să devină neîncăpătoare pentru zecile de curioşi prezenţi la această manifestare. Hotelul devenea astfel gazda unei triple lansări de carte, toate sub aceeaşi editura a onorabilului Mircea Bradu, şi anume Editura Arca. Trei cărţi ajungeau în faţa cititorilor orădeni: “Dintotdeauna pentru totdeauna” de Florin Budea, “Corespondenţele unei veri” de Gabriela Popoviciu şi “Efemeride” a subsemnatei.

A fost o activitate plină de bun gust şi de cultură, fiindcă am avut şi actori printre noi: Ion Abrudan sau Eugen Ţugulea. Şi invitaţi de seamă au fost atât din rândul politicienilor, cât şi a directorilor de companii şi mulţi prieteni foarte dragi.

Îmi voi aminti mereu de această zi ca de o zi specială, debutul meu printre scriitori. Ne-a fotografiat şi Emil Trifa.

Mulţumesc din nou pe această cale tuturor celor care au făcut posibilă apariţia acestei cărţi şi celor care au fost acolo.

Hai să bârfim!

Am citit numărul nou al 24FUN şi mi-a plăcut ce a scris Florin. L-am contactat şi i-am cerut textul, pentru a-l ataşa blogului meu. E atât de real! Bârfa poate dăuna grav sănătăţii noastre şi are efecte dezastroase: poate distruge prietenii, te poate face să îţi pierzi slujba etc …

de Florin Budea 

Rânduri despre cei ce-i f… grija

Se vorbesc despre mine vrute şi nevrute. Crezi că ţie nu ţi se poate întâmpla? Am o veste proastă, te amăgeşti! Deşi multe statistici spun că românii au o viaţă sexuală modestă, nu e nici de departe aşa. Pe 90% dintre ai noştri îi fute, mereu, grija. Suntem un popor de babe bârfitoare! Trăim într-o lume tabloidizată şi tot ce se întâmplă în ţara asta e can-can autentic. Nu cred că „ziarele de scandal” ne-au făcut aşa. Cred, mai degrabă, că acest fel de a fi ţine de „matricea” spirituală a poporului.

De mic, bunicul meu, care şi-a petrecut primii 5 ani de viaţă în America, învăţase câteva principii sănătoase. Spunea că, atunci când caşti ochii la ce fac ceilalţi, e semn limpede că nu ai de lucru. Dar atunci când ajungi să-ţi faci un mod de viaţă din a diseca ce zice, ce poartă, cu cine se iubeşte… unul sau altul? E clar că viaţa ta nu e decât un imens deşert.

Poate singurii faţă de care regulile discreţiei şi bunului simţ ar trebui suspendate, uneori,  sunt politicienii. Pentru câte suportăm din partea lor, o merită! În plus, şi-au dorit rolul ăsta şi, cei mai mulţi dintre ei, profită din plin de pe urma lui. Totuşi, nu e de trecut cu vedere o celebră replică a Regelui Soare, aşa cum a fost ea consemnată într-un roman de capă şi spadă. Fiind mustrat, apropo de nişte legături amoroase, capul încoronat a parat magistral, cerându-şi dreptul la intimitate: „regatul Franţei se termină la uşa acestui dormitor”.

 De bârfit s-a bârfit întotdeauna. Şi se va mai bârfi! Diferenţa e că, până nu demult, oamenii mai aveau măsură. Noi am făcut din asta mai mult decât o artă, o „cultură”.

3 lansări de carte

Editura ARCA a anunţat pentru săptămâna următoare, trei lansări de carte:

1. O carte cu diverse motto-uri foarte drăguţe ale unui domn Lazăr. Lansarea va avea loc în cadrul Casei Armatei, joi, 11iunie, ora 17.00.

2. Două cărţi: un volum de versuri a doamnei Gabriela Goudenhooft (editorialist şi al 24FUN Oradea) şi un dicţionar de buzunar indian-român, al unei doamne care a petrecut 6 ani în India, unde a fost coregraf în celebrele studiouri Bollywood. Lansarea va avea loc la Hotelul Continental, Sala Albastră, vineri, 12 iunie, ora 17.00. Moderator: Florin Budea

3. O carte despre pictorii din Baia Mare şi Oradea, în cadrul Comunităţii Evreilor, duminică, 14 iunie (ora nu este încă stabilită).

DAVA

Azi am fost la o nouă lansare de carte. Numai în anul ăsta am avut şansa de participa la cel puţin 5 lansări de carte: a mea: “Efemeride”, a lui Florin Budea “Dintotdeauna pentru totdeauna” şi Gabriela Popoviciu “Corespondenţele unei veri”. A urmat apoi “A fi sau a nu fi antrenor şi Singur printre actori” a lui Mircea Bradu şi Emeric Ienei, “Sonet” a lui Florian Chelu, “Miracole“, de Ion Pitoiu-Dragomir, “Un templier la Sarmizegetusa” de Florin Horavth, “Welcome in my paradise” a lui Lucian Cremeneanu şi în final, cea de azi “Dava” de Raluca David.

Frumoase cărţi, frumoase lansări! În cadrul evenimentul de azi au fost prezenţi: Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Ioan Moldovan de la “Familia” şi domnul meu diriginte cu mult drag, Dorel Tifor. Raluca este elevă în clasa a 12-a la Colegiul Naţional “Emanuil Gojdu” şi este extrem de talentată în ale scrisului. Frumoasă carte, frumos scris! Felicitări Raluca! Blogul ei este accesibil la adresa: http://ralucadavid.wordpress.com/. Evenimentul a avut loc în cadrul Cetăţii din Oradea, într-o atmosferă demnă de astfel de evenimente.

Welcome in his paradise

[articol publicat în revista 24FUN online, săptămâna 29 mai – 4 iunie]

Recunosc că mi-a fost greu să mă decid asupra temei acestui post. Aveam câteva idei în minte, dar îmi doream ceva de actualitate. Aşa că am ales să scriu despre o poveste. Despre o experienţă pe care nu am trăit-o eu, ci altcineva. Se spune că adesea învăţăm din greşelile sau experienţelor altora, nu doar din ale noastre.

Mă voi referi la o carte care a fost lansată recent de către un cunoscut jurnalist orădean, şi anume Lucian Cremeneanu. Nu va fi nicidecum o recenzie, de asta se ocupă criticii de literatură. Şi oricum, cine aş fi eu să fac asta? Însă pot spune cu certitudine că este genul de carte care îţi captează atenţia de la început până la sfârşit, trecând prin toate etapele: de la râs în hohote şi până la constatări triste că „tot ce este frumos în viaţă trece repede”.

În „Welcome to my paradise”, autorul şi-a descris experienţa în insula Bali, loc în care a ajuns în urma unei invitaţii primite de la un prieten de al său, managerul unui hotel de acolo. Timp de trei săptămâni – perioada cât durează întreaga călătorie – sau mai bine spus timp de 4 ore de lectură, cititorul este purtat prin aeroporturi şi apoi în locuri de vis atât din insulă, cât şi din Malaezia.

Ce o face aparte pe această carte este tocmai faptul că toate experienţele trăite în acele ţinuturi magice sunt asociate cu amintirile din copilărie şi cu tinereţea petrecută fie în oraşul natal, Beiuş, fie din Oradea. Dacă într-adevăr aceste coincidenţe chiar au existat, atunci e clar: nimic nu e întâmplător în viaţă! De multe ori, în timpul lecturii, am avut senzaţia că recitesc „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă, dar în varianta reloaded 2009.

Deşi se doreşte a fi un jurnal de călătorie este în fapt o frumoasă poveste de iubire. Iar cititorul nu poate decât să spere că această poveste va continua, măcar de dragul scriitorului …  Nu voi mai intra în alte detalii, pentru a nu spulbera misterul întregii poveşti. Mai ştiu însă că merită citită şi nu spun acest lucru pentru a-i face reclamă, ci pentru că te binedispune şi în acelaşi timp te pune pe gânduri. În acest context, chiar nu mai sunt plauzibile motivele de genul „Nu mai am timp să citesc”.

Cert este că, din păcate, timpul ne este adesea un mare rival şi încercăm mereu să ne stabilim alte prorităţi, omiţându-le pe cele care realmente contează. Dar cititul face atât de bine! Cu atât mai mult cu cât ai parte şi de o carte bună. Aşa că nu ne mai rămâne decât să invadăm paradisul său!

Timpul nostru este mereu prea scurt. Librăriile abundă de cărţi care mai de care, anticariatele şi bibliotecile la fel. Scriitorii continuă să scrie, cititori tot se vor mai găsi. Florin Ardelean spunea o dată, în  cadrul lansării volumului „Insectar”: „Cărţile nu sunt mărţişoare”, şi când făcea această afirmaţie se referea la faptul că munca de scriitor, dar şi cea de artist trebuie răsplătită, deoarece creatorul a depus un efort considerabil pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea. Prin urmare, orice strop de sudoare trebuie recompensat pe măsura. Să ai propria carte (şi vorbesc din experienţă proprie) îţi conferă un sentiment ce nu poate fi descris în cuvinte. E precum naşterea unui copil, ar spune Florin Budea. Eşti învăluit de emoţii, o întorci pe faţă şi pe dos, o admiri şi încerci să te ciupeşti dorindu-ţi să nu fie doar un vis frumos. Să scrii o carte pe care apoi să o dăruieşti, este un lucru deosebit. Însă mai cred că totul trebuie apreciat. Pentru că nu eşti doar tu cel care asistă la „naşterea” cărţii tale. În spatele ei stau mulţi alţi oameni, care trebuie recomensaţi pe lângă tine, protagonistul.

Am intrat în emisfera creaţiei şi aproape că uitasem care este motivul real pentru care am scris aceste rânduri. Şi nu pentru a-i face reclamă cărţii sau autorului, deşi dacă tot s-a întâmplat, îi doresc să se bucure din plin de de succes şi, mai mult, să fiu fericită că mi-a dat o temă de gândire şi respectiv de articol, ci pentru că am înţeles din întreaga sa experienţă că o simplă călătorie – deşi nu a fost atât de simplă – poate însemna mai mult decât atât. Faptul că personajul principal a găsit ceea ce nu mai spera să găsească vreodată, adică iubirea adevarată şi mai mult să facă tot posibilul să lupte pentru ea, m-a bucurat nespus. Iar dacă într-adevăr simţi că pluteşti sau zbori, atunci trebuie să-ţi menţii aripile şi să zbori şi în continuare. Să lupţi pentru ce îţi doreşti şi crezi că merită cu adevărat!

Povestea merge mai departe …

Lulu Cremeneanu îşi lansează cartea

Lulu Cremeneanu lansează azi cartea “Welcome to my paradise” în cadrul Hotelul Maxim din Oradea, sub editura Arca. Moderatorul evenimentului este Florin Budea.

Nici un om nu e prea mare, încât să nu poţi vorbi cu el

“Nici un om nu e prea mare, încât să nu poţi vorbi cu el”. Cred că acum nimic nu mai e imposibil. Oricine, oricât de important ar fi, este în fond, un om. În faţa lui Dumnezeu suntem cu toţii egali. Şi chiar şi pe acest Pământ singurul lucru care ne diferenţiază unii de alţii este doar banul. Atât. Nimic altceva.

Toate ca toate, dar în numărul din această săptămână al revistei 24FUN, invitatul meu special este domnul Lucian Silaghi, directorul Teatrului de Stat din Oradea ( încă din aprilie 2002). Dumnealui ne va povesti despre lucrările de la teatru, despre piesa „Toate drumurile duc la Roma”, ce va avea 2 premiere, în zilele de 9 şi 10 mai,  în care invitate speciale sunt: Crina Abrudan şi Paula Chirilă. Preţul unui bilet este de 20 RON şi poate fi achiziţionat şi pe baza abonamentului.

Interviul îl veţi regăsi şi pe blogul meu, duminică, 3 mai.

Cu, despre şi pentru oameni în EFEMERIDE!  

Nota FB

Cred că ştiu cel puţin 3 oameni de nota FB: Florin Budea, Flavius Bunoiu şi Florin Budeu. Bine, asta dacă ar fi să le dau notă după acronim. Desigur, lista este una mult prea lungă pentru cei care merită nota FB.

Dar, cel puţin pentru moment mă voi referi doar la unul dintre cei 3 amintiţi mai sus. Şi anume Flavius Bunoiu. Mi se va reproşa, probabil, faptul că îl stimez prea mult, că îi acord mult prea atenţie. Dar, omiţând toate lucrurile urâte care s-au scris şi vorbind despre el, făcând o abstracţie de toate acestea, voi începe incursiunea mea în acest post de blog.

Astăzi, revista Business News a împlinit un an. LA MULŢI ANI şi la mai mare i-au urat astăzi colaboratorii, oameni de seamă ai oraşului sau presari, lui Flavius, cel care este omul din spatele acestei mici “afaceri”, dacă poate fi numită aşa. Deşi este mai degrabă o revistă gratuită adresată doar unei anumite categorii de persoane. Aşa cum îi spune şi numele, oamenilor din mediul afacerilor, celor din sfere politice sau culturale etc.

Într-un local extrem de cochet precum Scorillo, alături de prieteni dragi, de colaboratori, ba mai mult de primarul Ilie Bolojan (şi consilierii săi: Anca Sas şi domnul Orlando Balaş) şi nu numai, FB a ţinut o mică prelegere despre ce înseamnă 1 an de Business News, şi a menţionat că regretă faptul că reprezentantul Business Comunication nu a mai ajuns la întâlnire …

În rest toate bune şi frumoase. Evenimentul s-a încheiat cu nişte gustări în stil suedez. Totul  a fost făcut ca la carte … Cei care îl invidiază, dacă ar fi fost la faţa locului, ar fi uitat de toate aceste sentimente … Cu toate acestea, am băgat de seamă că este un om tare îndrăgit!

Şi ca o încă dovadă, seara, de la ora 17:00, pe scena Sălii de Cultură a Municipiului, numită Arlus, a urcat Florian Chelu & co. care şi-a lansat o capodoperă intitulată “Sonet” şi pentru care a susţinut un concert senzaţional. A mărturisit că FB i-a fost alături, oferindu-i sala GRATUIT. Pesemne, FB poate aprecia cultura şi muzica de calitate.

Eu cred că am dat deja, două motive, cel puţin puternice, pentru a risipi toate zvonurile răutăcioase la adresa lui. Două lucruri măreţe într-o singură zi nu e un lucru mic … NOTA FB!

A fost o zi de nota FB. Şi apropo de evenimente, nu pot omite să dau următorul anunţ:

Vineri, 24 aprilie 2009, ora 17:30  în sala Mare a Muzeului Iosif Vulcan din Oradea, strada Iosif Vulcan nr. 16,  are loc lansarea volumelor:

§  “MIRACOLE“, autor ION PITOIU-DRAGOMIR, membru al USR

§  “UN TEMPLIER LA SARMIZEGETUSA“, autor FLORIN HORVATH

 

La evenimentul ce se înscrie în circuitul cultural transregional propus de Ordinul Suprem Militar al Cavalerilor Templieri din Ierusalim, nădăjduim deosebita onoare de a vă avea oaspete alături de iubitorii de carte din Oradea.

               

 Cu stimă,

 

Lucian Ioan – Preşedinte, Federaţia Patronilor Bihor     

Eugen Cozma – Comitetul de organizare

 

Să auzim numai de lucruri frumoase!