Posted in Cugetari

3 luni de stare de alertă

alerta-1280x720-1După mai bine de 3 luni de la ridicarea stării de urgență și instituirea stării de alertă în care, încă, ne aflăm cel puțin încă o lună de acum înainte, lucrurile nu s-au îmbunătățit, pandemia e resimțită peste tot, panta a devenit tot mai ascendentă, iar luminița de la capătul tunelului nu se vede încă. Trăim vremuri tulbure, presărate de foarte multă teamă, panică și mai ales necunoscut.

Dacă poate acum un an știam și ce voi face peste o lună, două, trei, acum nu știm nici ce va fi mâine. Dar poate că nu e rău nici așa, învățăm cu adevărat să trăim clipa. Dar pentru noi, cei cărora nu le place necunoscutul, cei cărora le place să organizeze totul din timp, aceste vremuri ne dau peste cap.

Nu mai știm nimic. Nu mai știm dacă mâine numărul celor confirmați cu coronavirus nu va exploda și vom fi din nou în tot felul de stări de urgență / alertă alertate, și nu vom mai putea, din nou, să ieșim din case, ori, din contră, în caz fericit, să se găsească leacul minune și să revenim la viața noastă, normală.

Pe de altă parte, miza alegerilor locale îi face pe politicieni să uite de criza economică și sanitară generată de acest virus și să își canalizeze întregul efort spre a-și atrage alegătorii de partea lor. Și tocmai, poate, din acest considerent nu mai vor să impună restricții noi.

De curând, vestea că primarul nostru, Ilie Bolojan nu mai candidează la Primărie, m-a șocat și tulburat. Nu mă așteptam la o astfel de decizie, eram convinsă că va lua lejer și cel de-al 4-lea mandat, însă faptul că a decis să meargă mai departe spre Consiliul Județean (un interviu de calitate aici în Bihoreanul) mi-a aprins mai multe beculețe. Cred că orădenii – în marea lor majoritate – îl îndrăgesc, respectă și au încredere în el, iar eu sunt convinsă că dacă va câștiga șefia acestei instituții, lucrurile vor mai merge și mai bine, iar partea bună este că aeroportul nostru va deveni – în maxim un an de zile – locul de unde vom merge spre multe vacanțe … Poate doar pandemia ne-ar mai putea opri. 🙂

Revenind însă la timpurile noastre, vremuri tulburi cu care nu ne-am mai întâlnit nicicând, au mai rămas un pic mai mult de 4 luni din acest an, și tot ce ne dorim este să fim sănătoși și să trecem peste aceste încercări, ca mai apoi să ne bucurăm – fără temeri, așa cum o făceam cândva – de fiecare clipă, să putem planifica viitorul, trăind în prezent și amintindu-ne de trecut.

 

Posted in Carti

Gânduri

Am fost azi la o nouă lansare de carte, marca editura ARCA. Protagonist a fost domnul Ştefan Lazăr cu un volum de cugetări, intitulat “Gânduri”. Foarte drăguţă carte, o carte pe care o poţi citi oricând, în care regăseşti realităţi ale vieţii. O recomand cu drag.

Posted in Carti

Lansări

 Joi, 11 iunie 2009, ora 17 la Cercul militar de pe strada Eminescu va avea loc lansarea volumului  Gânduri de Ştefan Lazăr. Cartea cuprinde maxime şi cugetări, roade ale experienţei unui om talentat şi cu mult simţ al măsurii şi umorului, vreme de o viaţă, Un debut în deplină maturitate, dar plin de tinereţe şi fantezie. Iată câteva “Gânduri”: “Dacă în spatele fiecărui bărbat stă o femeie, sigur sub papucul fiecărei femei zace un bărbat”, “Cea mai plăcută lectură a unei femei este bărbatul”, ” Dragostea naşte cele mai multe… sarcini”, “Eu sărac, tu sărac, cine  să ne tragă cismele?” 

Vineri, 12 iunie 2009, ora 17, la Hotelul Continental, Sala Paladium va avea loc lansarea voumelor “Ghid de conversaţie român – hindu” alcătuit de Claudia Ignat şi “ În căutarea cuvintelor” de Gabriela Goudenhooft, un mănunchi de poezii remarcabil:

Claudia Ignat, coregraf român de real talent, aduce în faţa cititorilor nu numai un indreptar de vorbire corectă, cât şi date foarte interesante despre muzica şi dansul indian. Muncind în celebrul Bollywood din Bombay, cel mai mare producător de filme muzicale din lume, ne prezintă vedetele acestei cetăţi a filmului şi secretele artei indiene.

 Gabriela Goudenhooft, prezentă până acum doar în paginile revistelor de literatură, realizează un volum care se va impune, fără doar şi poate, printre cele mai bune cărţi ale anului 2009… Cu o ştiinţă a versului demnă de invidiat, poeta dovedeşte şi un fundament cultural filozofic impresionant.  Volumele beneficiază de inspirata prezentare grafică, a graficianului Adrian Buzaş.

Posted in Relatari

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că …

… de duşmani mă feresc şi singur … cam aşa începea postul lui Flavius Bunoiu, imediat după ce s-a anunţat faptul că va fi directorul interimar al Casei de Cultură a Sindicatelor. Numărul comentariilor răutăcioase la adresa lui crescuse. Dar nu asta conta atât de mult – pentru că aşa e omul, cum ajungi sus, cum împroşcă cu noroi – ci faptul că acele comentarii veneau tocmai de la cei care cândva îi erau prieteni sau, cel puţin, aşa îi considera.

Întâmplarea lui este, fără îndoială, una din multele astfel de cazuri. Cei pe care nu demult îi credeai prieteni îţi sunt de fapt acei prieteni care într-o clipă de neatenţie sunt exact opusul. Am fost, nu neapărat surprinsă de ce mi s-a întâmplat cu o seară înainte, ci mai degrabă indignată. Indignată la modul că ipocrizia asta îi mânâncă pe tot mai mulţi oameni. Ai putea crede că trăieşti într-o lume de oameni fericiţi şi fără gânduri, hai să le spun, ciudate, când de fapt totul se întâmplă doar în imaginaţia ta, în realitatea ta. Păcat că realitatea pe care ţi-o imaginezi este atât de departe de realitatea în care se întâmplă de fapt lucrurile. Cu timpul devii rece la ce se întâmplă.

Fiindcă nu degeaba se spune că “orice nu te doboară, te întăreşte”. Închizi ochii şi treci mai departe. Îi laşi să se bucure de “realizarea” lor, de faptul că şi-au satisfăcut scopul, iar tu, păstrându-ţi calmul sau diplomaţia, să poţi continua. Fiindcă e unul din multele obstacole pe care viaţa ţi le pune în cale. Căci doar aşa îţi poţi arăta rezistenţa în faţa greutăţilor.

Sunt atâtea de spus, sunt atâtea de văzut, atâţia oameni de cunoscut, încât, doar timpul te va ajuta să cerni binele de rău.

Posted in Relatari

Despre clipe …

De când a început anul pot spune că am avut parte de zile pline. Nu prea am apucat să mă plictisesc. Şi după cum prevăd cel puţin următoarele două luni vor fi la fel. Mai mult nu prea pot prezice. Las timpul să-şi spună cuvântul.

Am avut parte de un sfârşit de săptămână plin. M-am bucurat din plin de reducerile de la Lotus Center (deşi gândul mi-a rămas la o pereche de Nike, pe care am să mi-i iau!), am avut training la firmă, am văzut AUSTALIA, am fost la pizza, în Blue Monday şi m-am întâlnit cu prietenii în Velvet.  A fost bine. Măcar în astea două zile am uitat de stresul de examene şi alte minuni … Oricum, week-endurile mi le voi rezerva exclusiv odihnei. Că doar avem 5 zile pe săptămână să tot muncim!

Serile sunt cele mai apăsătoare. Devin tot mai grele. În jurul tău vezi oameni fericiţi. Împreună. Te întrebi adesea tu de ce nu eşti ca ei ? Şi răspunsul nu mai apare. Într-o lume mult prea dinamică, măcinată de cotidian, de oameni egoişti, frustraţi, egocentrişti, tu eşti în căutarea locului tău. Ţi-ai dori să ai locul tău şi să renunţi chiar şi la drumeţiile, excursiile sau escapadele tale dacă ai ştii că fericirea îţi este alături.  Dar eşti mereu singur, încercând să te descurci şi să faci faţă oricăror situaţii. Deşi uneori, greul te apăsă, ai puterea să treci peste. Dacă măcar cei dragi şi prietenii îţi sunt alături, atunci ai puterea să reuşeşti.

Şi în final, tot singur. Apoi o iei de la capăt …

Nu rog pe nimeni să înţeleagă cuvintele mele, sunt doar gânduri aşternute pe file de blog, aşa cum cândva procedam pe manuscrisele mele. Acum, am uitat de ciorne, creioane sau pixuri, şi ne reprofilăm cu toţii pe internet. Într-o lume virtuală, în care unii te cunosc, alţii vor să te cunoască, iar altora nu le pasă. Ei vor să şţie despre tine. Te citesc. Îţi citesc gândurile, trăirile şi sentimentele. Se bucură sau nu, alături de tine, de succesele sau nereuşitele tale. Pentru că tu spui aici ce crezi, ce gândeşti, ce simţi.  Iar ei te vor analiza sau nu. Te vor citi sau nu. Dar ce contează ? În lumea ta virtuală, pe care tu însuţi ai creat-o, poţi să compui ce vrei. Ce spun ei e treaba lor. Tu îţi vezi de alte tale, de gândurile tale. De supărarea sau fericirea ta.

Aş mai vrea să scriu. Multe. Deşi uneori mă rezum la câteva idei. Iar restul rămân altundeva. În mintea mea. În inima mea. Sunt momente pe care nu vreau să le împărtăşesc cu nimeni, decât cu mine. Sunt acele clipe mai mult sau mai puţin fericite, pe care mi le dă cineva (cândva special, acum doar o amintire frumoasă … ).

Poate mulţi se regăsesc printre aceste cuvinte. Dar e normal. Povestea mea e multora. Şi a multora este şi a mea. Unii au totul, alţii mai nimic. Unii nu ştiu aprecia ce au. Alţii se bucură din orice. Oameni şi oameni. Momente şi momente …

Posted in Editoriale

O lume de bloggeri …

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 29 august – 4 septembrie 2008]

de Alina Gâdoiu

 

Blogul a ajuns nu doar o modă, ci de multe ori o necesitate, pentru că prin acest mijloc, multe dintre gândurile, simţirile sau trăirile bloggerului se aştern pe această „foaie” virtuală. Spre deosebire de jurnal, care este un caiet personal, ce conţine chiar şi cele mai intime însemnări, prin blog eşti constrâns într-o formă sau altă să filtrezi informaţia postată. O diferenţa între jurnalul de „ieri” şi blogul de „azi” este aceea că în jurnal nu poţi edita sau şterge posturi şi vrând-nevrând acolo rămân întipărite ideile şi sentimentele de moment. Ce am remarcat este că în jurnal ne dăm adesea silinţa de a scrie cât mai ordonat, de a respecta cu stricteţe regulile gramaticale şi aproape niciodată nu folosim jargoane, deşi ştim că nimeni niciodată nu ne va citi.

 

 

Mult mai problematic este blogul, pentru că devenim chiar mai stricţi cu noi înşine şi cu cea cea publicăm. Marea dilemă o avem când trebui să ne definim publicul. Atunci când trebuie să scrie pentru anonimi, mulţi bloggeri decid că este mai potrivit să posteze cât mai puţin text şi se rezumă doar la imagini sau filme care pot spune mai mult decât o mie de cuvinte. Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, gata să se ţină de gâtul primului concept care să-i va putea scoate din anonimat. Aşa se face că tot mai mult în ultima perioadă, multe dintre bloguri sunt create doar pentru a încânta ochiul şi mai puţin pentru a transmite ceva. Astfel, printr-un simplu ”search” pe cel mai mare motor de căutare de pe Internet, şi anume Google, ai să găseşti mii de bloguri ale unor oameni, care la prima vedere par nişte necunoscuţi. Eşti surprins de ce poţi afla! De curând, am descoperit un blog al unei designeriţe de modă, care şi-a creat blogul personal doar pentru a-şi promova colecţia. A ataşat imagini reprezentând piesele de vestimentaţie pregătite în cadrul unor festivaluri de modă de renume, reuşind treptat să atragă tot mai mulţi vizitatori şi implicit clienţi. Acesta este doar un exemplu concret că blogul devine tot mai mult un puternic mijloc de promovare şi asta şi prin prisma faptului că este gratuit, şi deci accesibil oricui.

 

 

În definitiv, ne vom obişnui să trăim într-o lume de bloggeri, cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei, bloggeri ca să nu li se vadă caracterul, bloggeri plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, bloggeri la discreţia tuturor, sperând că într-o bună zi o să răsară soarele şi pe blogul lor fără să ştie că „ce e blog ca blogul trece”, iar soarele răsare doar să aducă lumină şi niciodată glorie…

Posted in Editoriale

Cronici şi trucuri

[publicat în revista 24FUN, săptămâna 4-10 iulie 2008]

 

Sentimente şi gânduri …

 

de Alina Gâdoiu

 

Totul începe cu un sentiment, care încet-încet se transformă într-o speranţă, ce devine un gând, care lasă în final locul cuvântului spus în momentul oportun. Puterea cuvântului creşte tot mai mult, se aude tot mai tare … E doar un nou începtut, e sentimentul pe care încă nu îl ştie nimeni. Chiar dacă cei din jurul tău nu mai au astfel de simţăminte, nu înseamnă ca le-au uitat. Lumea se schimbă, dar asta nu înseamnă că nu va mai fi ca înainte. Doar pentru că oamenii pe care îi îndrăgeai nu mai sunt acum lângă tine sau pur simplu s-au schimbat, nu înseamnă că totul s-a terminat. Tot ceea ce trebuie să faci e să îţi cunoşti prietenii şi cei apropiaţi foarte bine, să îi accepţi şi să te bucuri de ei aşa cum sunt. Fii fericit, alegându-ţi o stea, cea mai frumoasă de pe cerul întunecat şi urmează-ţi gândul şi dorinţa. Priveşte atent în jurul tău, deschide bine ochii şi dă frâu magiei sentimentelor tale! Aşteaptă să vină apoi clipa aceea, când le vei da voce prin puterea nesfârşită a cuvântului, pentru ca într-un târziu să te bucuri din plin de viaţa ta. Iar pe când anii vor trece, să nu uiţi să îţi păstrezi în minte doar aminitirile frumoase şi să le redescoperi pe toate în momente când viaţa te doboară.

Sunt sentimente şi gânduri, cronici şi trucuri, capitole şi file, toate curg lin în viaţa noastră …