[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 29 august – 4 septembrie 2008]
de Alina Gâdoiu
Blogul a ajuns nu doar o modă, ci de multe ori o necesitate, pentru că prin acest mijloc, multe dintre gândurile, simţirile sau trăirile bloggerului se aştern pe această „foaie” virtuală. Spre deosebire de jurnal, care este un caiet personal, ce conţine chiar şi cele mai intime însemnări, prin blog eşti constrâns într-o formă sau altă să filtrezi informaţia postată. O diferenţa între jurnalul de „ieri” şi blogul de „azi” este aceea că în jurnal nu poţi edita sau şterge posturi şi vrând-nevrând acolo rămân întipărite ideile şi sentimentele de moment. Ce am remarcat este că în jurnal ne dăm adesea silinţa de a scrie cât mai ordonat, de a respecta cu stricteţe regulile gramaticale şi aproape niciodată nu folosim jargoane, deşi ştim că nimeni niciodată nu ne va citi.
Mult mai problematic este blogul, pentru că devenim chiar mai stricţi cu noi înşine şi cu cea cea publicăm. Marea dilemă o avem când trebui să ne definim publicul. Atunci când trebuie să scrie pentru anonimi, mulţi bloggeri decid că este mai potrivit să posteze cât mai puţin text şi se rezumă doar la imagini sau filme care pot spune mai mult decât o mie de cuvinte. Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, gata să se ţină de gâtul primului concept care să-i va putea scoate din anonimat. Aşa se face că tot mai mult în ultima perioadă, multe dintre bloguri sunt create doar pentru a încânta ochiul şi mai puţin pentru a transmite ceva. Astfel, printr-un simplu ”search” pe cel mai mare motor de căutare de pe Internet, şi anume Google, ai să găseşti mii de bloguri ale unor oameni, care la prima vedere par nişte necunoscuţi. Eşti surprins de ce poţi afla! De curând, am descoperit un blog al unei designeriţe de modă, care şi-a creat blogul personal doar pentru a-şi promova colecţia. A ataşat imagini reprezentând piesele de vestimentaţie pregătite în cadrul unor festivaluri de modă de renume, reuşind treptat să atragă tot mai mulţi vizitatori şi implicit clienţi. Acesta este doar un exemplu concret că blogul devine tot mai mult un puternic mijloc de promovare şi asta şi prin prisma faptului că este gratuit, şi deci accesibil oricui.
În definitiv, ne vom obişnui să trăim într-o lume de bloggeri, cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei, bloggeri ca să nu li se vadă caracterul, bloggeri plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, bloggeri la discreţia tuturor, sperând că într-o bună zi o să răsară soarele şi pe blogul lor fără să ştie că „ce e blog ca blogul trece”, iar soarele răsare doar să aducă lumină şi niciodată glorie…
EFEMERIDE 