La Top Travel

După cum spuneam, înainte de a poposi la SDC de aprilie, cu cartea “Maeştrii afacerilor online” şi îmbrăcată cu noul meu tricou, am dat o tură la Top Travel – târgul de turism oferit de Top Press, loc în care şi-au dat întâlnire diverse agenţii de turism din Oradea, dar şi din Ungaria. Ne-au prezentat o gamă variată de pachete de călătorie, la preţuri variate, astfel încât să avem de unde alege. Destinaţiile cele mai căutate păreau a fi: Turcia, Grecia, Bulgaria, Croaţia sau Ungaria.

Biletul de intrare la expoziţie este 3 RON, şi aceasta va fi deschisă până la ora 17.00 a acestei zile. Părerea mea este că merită vizitată, chiar dacă nu s-au înghesuit prea mulţi orădeni la manifestare, semn că într-adevăr criză îşi spune cuvântul.

O manifestare realizată cu sprijinul Zile şi Nopţi.

În aşteptarea verii …

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 2-19 aprilie 2010]

Mic ghid pentru ca în toi de primăvară să te pregăteşti de o vară perfectă

Cu adevărat putem spune că primăvara s-a instalat în sfârşit printre noi. Simbolurile care vestesc venirea ei nu aduc întotdeauna şi căldura de primăvară. Acum însă, totul a revenit la viaţă! Sărbătorile au trecut, am trecut şi la ora de vară, am stins lumina timp de o oră la Earth Hour şi ne pregătim să începem numărătoarea inversă: mai sunt doar două luni până la vară! Aşa că nu ne mai rămâne decât să pregătim economiile pentru o vacanţă pe cinste!

TOP PRESS ne invită la Târgul de Turism

Cu toţii ne dorim să avem parte de concedii relaxante, departe de aglomeraţia oraşelor, la umbra vreunui plamier, înconjuraţi de multă apă, delectaţi cu tot felul de licori exotice. Chiar în contextul crizei, vacanţele nu pot fi omise, cu atât mai mult cu cât agenţiile de turism şi tur operatorii susţin că nu au crescut preţurile la serviciile oferite în acest an, ci din contră, ofertele sunt tot mai atractive. Astfel, în perioada 23-25 aprilie, ne putem convinge de acest aspect, fiindcă Sala Sporturilor „Antonio Alexe” va găzdui un târg de turism – a cărui organizator este agenţia locală TOP PRESS – şi îşi propune să adune laolaltă agenţii de turism, hoteluri, vile, pensiuni, destinaţii turistice interne şi internaţionale, pachete de vacanţă pentru sezonul estival 2010.  Ar putea fi un prilej foarte bun de a vă găsi excursia potrivită la preţuri de târg (adică net mai mici decât în alte condiţii).

sursă foto: www.toppress.ro

Cum să evităm dezămăgirile în vacanţă?

Dacă totuşi nu reuşiţi să faceţi o vizită expoziţiei şi nici nu aveţi nevoie de intermediari pentru a vă planificar vacanţa, fiţi cu băgare de seamă atunci când decideţi unde şi cum alegeţi destinaţia Atunci când hotărâm să renunţăm la tur operatori, agenţi de turism sau alţi intermediari pentru a ne asigura vacanţă, şi mizăm pe propriul nostru ajutor, folosind metode de căutare precum internetul, este foarte important să punctăm anumite aspecte. Concret, la o rezervare de hotel, cu ajutorul paginilor web specializate, trebuie să fim foarte atenţi şi la recomandările celor care au trecut pe acolo. Un hotel cotat la 4 stele, dar care are un număr de păreri negative mai mare decât cele pozitive va pune semne de întrebare în privinţa calităţii sale. Drept urmare, trebuie să cercetăm îndelung înainte de a lua o decizie pripită şi să evităm astfel neplăcerile ce pot apărea ulterior. Adesea, diferenţele între ceea ce ne este dat să vedem pe internet şi ceea ce descoperim la destinaţie pot fi semnificative şi pot reduce foarte mult calitatea vacanţei noastre.

Un concediu în fascinanta Grecie

O cercetare arată că cei mai mulţi dintre români decid să îşi petreacă verile prin străinătate, ţinând cont de raportul calitate/preţ. Destinaţii precum: Grecia, Turcia, Croaţia, Italia, Spania sau alte insule exotice sunt preferate în defavoarea staţiunilor de la Marea Neagră sau a celor montane.

Despre Grecia se spune că aşteaptă să încaseze din turism, doar în acest an, peste 200 de milioane de euro, şi asta doar de la români. Practic, serviciile oferite, calitatea şi ospitalitatea de care au dat dovadă grecii par să fie puncte de referinţă pentru ai noştri. Şi pe bune dreptate.. Insule precum Thasos, Zakynthos, Creta, Corfu, Santorini sau Egina par a fi dintre cele mai căutate, acestora adăgându-se vizite la: Muntele Athos (accesul este permis exclusiv bărbaţilor, din cauza unor restricţii impuse, ce ţin de religie), Meteora (loc sfânt, ce cuprinde 7 dealuri, pe vârful cărora se găseşte câte o mănăstire. Accesul femeilor se face exclusiv cu fustă, pe care o primesc la intrarea în mănăstire), şi desigur, minunata şi încântătoarea Atena.

Şi pentru că mă simt în largul meu atunci când vorbesc despre ţinutul elen şi de care mă leagă destule amintiri, prin prisma lunilor petrecute acolo, pot spune  cu certitudine că aş recomanda oricui o vizită în ţara grecilor, chiar dacă momentele de linişte sunt ceva mai puţine. În fond, aşa a fost mereu.

Despre Atena se pot spune o mulţime de lucruri frumoase, şi iar dacă vorbim de vizite, printre recomandări ar fi: arhicunoscutul Acropole, Parlamentul şi Piaţa Sintagma, urmat de Monastiraki – locul în care se găsesc cele mai multe suveniruri -, apoi Lykavitos, cel mai înalt punct al capitalei elene care conferă o privelişte încântătoare asupra întregului oraş, Parcul şi Muzeul Naţional, portul Pireu, Glyfada şi Voulagmeni cu plajele minunate. Totuşi evitaţi anumite zone, precum ar fi piaţa Omonia, despre care se spune că ar fi o zonă răufamată. Şi credeţi-mă, chiar este! În fapt, în Atena, totul se întâmplă la cote maxime şi îţi doreşti ca timpul să se oprească în loc şi să te bucuri de tot ce îţi poate oferi ea! Şi să nu uit: preţurile în Grecia sunt acceptabile. Te poţi descurca cu 600 de euro /lună, lejer. Aici intră cheltuielile de cazare, masă şi altele necesare unei vieţi normale.

În concluzie, vă doresc înţelepciune să luaţi decizia potrivită pentru vacanţa dumneavoastră. În numerele viitoare, venim cu noi sugestii pentru un concediu de vis. Până atunci, să vă bucuraţi de Zile şi Nopţi calde de primăvară!

Agapw mia pitzirika

În general nu ascult Radio Zu. Nu ştiu de ce dar nu îmi place deloc. Mai ales dimineaţă când îi aud pe Buzdugan şi Morar. Deşi culmea, la emisiunea de la TV a lui Morar mă uit cam de câte ori am ocazia. În fine, când vreau să mă înviorez ascult KissFM, iar când vreau linişte şi romantism cu siguranţă frecvenţa se îndreaptă spre MagicFM, EuropaFM sau INFOPRO.

Însă revenind la Radio ZU, pe care îl ascult de cele mai multe ori forţată de împrejurări, în această dimineaţă cei doi moderatori au difuzat o piesă pe care Morar susţine că ar fi auzit-o pentru întâia dată în Skyatos (Grecia) anul trecut.

Eu mi-am amintit cu drag de ea. O auzeam (şi chiar o am) acum 3 ani, în Atena, dar sincer nu îmi plăcea în mod deosebit. Se apropie foarte mult de o manea veritabilă. Totuşi, la o petrecere merge chiar foarte bine!

Se numeşte “Agapw mia pitzirika” (în traducere liberă: Iubesc o puştoaică) şi e bună, dimineaţa, în zori, când vrei să te dezmeticeşti şi să îţi începi ziua cu bine

O bihoreancă ascultată în Grecia

INCREDIBIL!

Spuneam în urmă cu câteva zile că ascult radiourile greceşti şi că Morandi se ascultă mai mult decât în ţară. Ei bine, pe urmele lui, calcă şi bihoreanca Ella Rose cu piesa “I can feel”. Încep să mă întreb: “Oare nu am greşit postul?”

Mişto piesă!

Dor de ducă

Ca de început de an, am primit o mulţime de sms-uri, mailuri, telefoane cu diverse urări de An Nou. De exemplu, amicul Emil, ca de obicei, extrem de original, mi-a urat ca în 2010 să fac un pas mare şi anume să îmi achiziţionez domeniu şi să renunţ la wordpress, pe care îl consideră total neprofesionist. Alţii mi-au urat sănătăte, fericire (etc) aşa cum se urează de obicei.

Eu îmi doresc altceva în acest an. Să văd o parte din lumea asta mare şi largă. Să călătoresc. Să vizitez. Să exchangez.

Se spune că numai după ce ai fost cel puţin o dată plecat în străinătate, ştii ce înseamnă altceva. Până atunci, doar din auzite, nu ai cum să ştii, nici măcar imagina. Îmi amintesc că am ajuns în Germania, pentru întâia dată, la vârsta de 18 ani. Am stat două săptămâni acolo, la 20 km de Stuttgart, în partea de sud a ţării. Pe atunci, posibilităţile românilor de a circula liber în lume erau condiţionate. La vamă stăteai cu orele pentru a trece, erai percheziţionat din cap până în picioare. Un drum de Germania (asta însemnând 1200 de km) presupunea peste 24 de ore de călătorie via autocar. Era groaznic. Însă aşteptarea merita … Cu primul pas făcut pe tărâm occidental, erai uimit de tot ceea ce ţi se arată în faţa ochilor. Civilizaţie, curăţenie, prosperitate sunt doar câteva dintre cuvintele ce definesc tot ceea ce vedeam.

După jumătate de lună petrecută în ţinuturi vestice, la întoarcere mă năpădeau lacrimile când constatam discrepanţa evidentă între sătucele sărmane de România şi non-conformismul şi modernismul de acolo.

Am avut şansa să merg de multe ori pe acolo şi să îmi deschid orizonturile. Când am ajuns în Balcani şi mi-am petrecut 3 luni din viaţa acolo (adică în Grecia, în Atena, mai precis), am văzut că se poate şi altfel … adică la fel ca în România! Sunt 3 ani de când am fost acolo şi mereu mă ia un dor de ducă.

Acum, românii care vor să plece în vest, ies din ţară cât ar clipi. Vameşii sunt doar de formă. Anul acesta sigur am să îmi îndeplinesc acest vis, acela de a vedea cât mai mult cu putinţă. Vorba autoarei Gilbert “Eat. Pray. Love”, dar în 3 ţări diferite sau în lumea largă.

Voi continua şirul poveştilor de pe meleaguri străine. În curând despre castelele din Cehia, pe care l-am văzut în septembrie 2008.

Atena

Spuneam într-un post ceva mai vechi, că voi scrie, treptat, despre locurile prin care am umblat şi care m-au fascinat. Astăzi am ales să scriu despre Atena, deşi ştiu că nu mi-ar ajunge pagini întregi de carte pentru a descrie ce a însemnat, pentru mine, capitala grecească timp de 3 luni.

De Atena mă leagă foarte multe amintiri: experienţa ca student străin, departe de casă, şansa de a te descurca singur într-un oraş cu o populaţie de douăzeci de ori mai mare decât a oraşului în care stăteai, opţiuni nemăsurate, oameni noi, dar şi o legătură specială. Sunt o mulţime de momente frumoase – chiar dacă au fost şi câteva neplăcute, dar care sunt compensate de tot ce a rămas minunat în mintea noastră – pe care nu le voi expune aici. Cu toate acestea, când spun Atena mă gândesc la istorie, turism şi civilizaţie, şi, în general, spun FRUMUSEŢE rară.

Au trecut 2 ani şi aproape jumate de când am plecat de acolo, însă şi acum mă simt legată de acest oraş în ciuda trecerii timpului, dar şi a altor experienţe trăite pe parcurs. În Atena înveţi, simţi că trăieşti, iubeşti, dăruieşti … totul are un fir, o logică. Totul ia o altă amploare. E fascinant. Magic. Minunat. Aş da orice să dau timpul înapoi şi să retrăiesc acele momente, departe de grijile casei. Ştiu că nu se poate. Mă consolez cu gândul că rămân amintirile … şi fotografiile, care reprezintă legăturile spre acea lume, atât de diferită de cea în care trăiesc.

E uimitor cum timpul poate curăţa rănile. Surprinzător este cum, totuşi, trecerea lui nu este un prilej de uitare. Pentru că ele rămân. Toate clipele speciale sunt întipărite în suflet, în gând.

Despre experienţa mea în Atena am tot scris, dar aş mai face-o de fiecare dată, fiindcă apelând la memorie, voi regăsi secunde şi minute despre care nu am povestit. 

Şi în final, visul frumos ia sfârşit. Sunt, din nou, în Oradea mea, cea de zi cu zi.

Nafplio

Primul orăşel la care voi face referire azi, se numeşte Nafplio şi se află în Grecia. Localitatea este celebră datorită faptului că pe un deal se află o cetăţuie, pentru care trebuie să urci 1000 de trepte pentru a o vedea. Ajuns acolo ai parte de o privelişte minunată a Peninsulei Pelopones.

În Nafplio am fost în luna mai a anului 2007.

Prin ţarile străine

Adesea mă întreb de ce am rămas în România, când porţile UE mi-au fost mereu deschise. În gândul meu, o dată cu întoarcerea din străinătate, au început să apară imaginile ţărilor pe care le-am vizitat şi să bifez ce mi-a plăcut la fiecare.

În Ungaria am fost de nenumărate ori, dar cele mai frumoase experienţe au fost cele din Balaton şi Budapesta. Îmi amintesc că era 1998, când am ajuns pentru prima oară în Siofok, cea mai mare staţiune de pe lacul Balaton şi constatam cu surprindere ce înseamnă turismul adevărat.

Apoi în Germania, am fost de 4 ori, în sudul ţării (Munchen, Stuttgart sau Nurnberg) şi de fiecare dată am descoperit ceva nou. În 2002, am intrat pentru prima oară în Germania şi am stat acolo două săptămâni. La întoarcere am plâns. Comparam SF-urile de acolo cu sărăcia din ţara noastră şi am intrat în depresie. Apoi, mi-am promis că mă voi întoarce acolo negreşit. De altfel, anual, ajung la nemţi. În Germania, în 2003, am purtat pentru prima oară ochelari pentru cinema 3D. În România, au ajuns 6 ani mai târziu …

Când a fost rândul Greciei, în 2007, am fost un pic sceptică. Dar în 3 luni de stat în Atena, perspectiva mi s-a schimbat. E o ţară fascinantă, dar … păcat că e locuită, vorba aia.

A urmat apoi Cehia, în 2008, şi mai exact Praga şi castele din sud. O ţară învăluită de istorie şi romantism, într-un cuvânt: minunată.

Şi în final, a fost de foarte curând Croaţia, prin Zagreb. Nimic nu se compară cu ceea ce îmi închipuiam eu. Fascinant.

Nu sunt multe ţările pe care le-am vizitat, dar fiecare îmi stârneşte amintiri plăcute. M-aş întoarce în oricare dintre ele, dar aş vizita negreşit şi altele. M-aş muta. Să uit de tot. Să pot să ies afară şi să nu am grijă că lumea se va uita la mine şi mă va judeca. Să pot să fiu funky sau elegantă, când vreau şi unde vreau. Să uit de prejudecăţi şi invidii. Să dispar.

Tu ce faci la vară?

[articol publicat în revista BUSINESS NEWS, iulie 2009] 

E iulie. Teoretic, sesiunea de examene a luat sfârşit. Studenţii sunt acum într-o binemeritată vacanţă de vară, care va dura cel puţin până în luna septembrie, când cei mai puţin norocoşi se vor întoarce la examenele de toamnă sau chiar până pe 1 octombrie, pentru cei care s-au pregătit temeinic pentru examene în vară … Până atunci, timp este destul, iar şirul de întrebări precum „Ce faci în această vară?” nu mai conteneşte. Ai vrea să pleci undeva, dar nu prea ai multe posibilităţi financiare. Din fericire, chiar şi fără prea mulţi bani în buzunar poţi face destule, fiindcă oportunităţi sunt nelimitate.

În primul rând, cei care s-au interesat din timp au optat pentru un program de muncă şi călătorie (Work & Travel), pentru tabere studenţeşti, şcoli de vară şi programe de intership în străinătate. În principiu, banii nu mai sunt o mare problemă. Excepţie face totuşi programul de genul work and travel ale cărui costuri de înscriere (aici intrând jobul propriu-zis, costuri de ambasadă, biletul de avion şi alte formalităţi) ajung până la 2000 de dolari, dar cheltuielile se amortizează pe parcursul celor 3 luni petrecute în Statele Unite ale Americii. (IMPORTANT: există bănci care oferă credite pentru astfel de programe, care acoperă aproape integral costul programului). De pildă, sunt întâlnite cazuri concrete de studenţi care au reuşit să câştige până la 10.000 de dolari, pe parcursul celor 3 luni, şi chiar mai mult, având două sau trei locuri de muncă. Acest fapt implică, desigur, foarte mult noroc şi voinţă. Oferta este extinsă nu doar pentru SUA, ci şi pentru Europa: Grecia sau Anglia fiind doar două dintre destinaţiile posibile. Totodată, cu un simplu search pe Google, pot fi găsite companii de recrutare de tineri pentru astfel de programe, iar înscrierile se pot face şi online.

O altă alternativă este cea a taberelor studenţeşti. Studenţii, pe baza unei cereri emise către secretariatul facultăţii din care fac parte, pot primi un bilet de tabără, gratuit, într-una dintre locaţiile disponibile. Acestea pot fi fie la munte, fie la mare, doar în ţara noastră. Condiţia este ca studentul să fi obţinut note mari în semestrul anterior, căci locurile sunt limitate şi o selecţie atentă este imperios necesară. Astfel, cu ajutorul biletului, cazarea şi masa sunt gratuite de-a lungul unei săptămâni, singurul lucru pe care trebuie să îl achite este drumul, ceea ce presupune o cheltuială mică.

Şcolile de vară sunt, de asemenea, o variantă demnă de luat în seamă. În aceste cazuri, înscrierile se fac, de regulă, cu aproximativ o lună de zile înainte. Departajarea candidaţilor se face în funcţie de experienţa din CV şi de obicei, pe baza unui eseu pe o temă dată. Ca o paranteză, în vara trecută am avut şansa de a participa la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret, care s-a desfăşurat la finele lunii august, la Costineşti. Pentru a fi selectat trebuie să elaborezi un eseu, în cazul în care concurai la secţiunea presă scrisă sau să realizezi o emisiune radio sau TV dacă optai pentru secţiunile radio, respectiv televiziune. Se cerea şi un CV, iar experienţa extracurriculară era foarte importantă. Pentru secţiunea presă scrisă am avut ca temă de realizat portretul unei persoane publice din România pornind de la apariţiile ei în mass-media. Şansa mea a fost aceea de a fi selectată la această şcoală şi, alături de alţi 40 de tineri din ţară să fim părtaşi, de-a lungul unei săptămâni, la seminarii de jurnalism şi workshop-uri privind acest domeniu, locuri în care am cunoscut jurnalişti precum: Dan Diaconescu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Cristian Tudor Popescu, Lucian Mândruţă şi alţii. Costurile de cazare şi masă au fost asigurate de organizatori, iar transportul a intrat în răspunderea participantului. Şi pentru că şcoala s-a bucurat de un succes deplin, organizatorii au hotărât să pregătească şi cea de-a doua ediţie (se zboneşte că va avea loc chiar  în Oradea).

Nu în ultimul rând, programele de intership sunt o altă oportunitate pentru cei tineri. Este vorba de acele programe de schimb de experienţă pe perioada verii şi nu numai, în care tinerii pot interacţiona cu diverse culturi şi popoare din întreaga lume, deschizându-le noi orizonturi şi oferindu-el noi viziuni asupra lumii. Şi aici, costurile personale sunt doar cele ce ţin de transport.

Acestea sunt doar o parte din posibilităţile de petrecere a vacanţei de vară, cu costuri reduse şi facilităţi din plin. Este foarte important însă ca acestea să fie urmărite din timp, cu cel puţin 3 luni înainte de începutul verii şi astfel să ai parte de o vacanţă pe cinste.

Ioana Silaghi: “Omul trebuie să fie demn de haina pe care o poartă”

 [articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 24-30 aprilie 2009]

 

“Transparenţă, mister, lux” aşa îşi intitulează Ioana Silaghi, tânara creatoare de modă, colecţia de rochii de seară pe care a lansat-o pe 20 martie într-un club din Oradea, iar câteva zile mai târziu în Grand Rin Hotel din Bucureşti, cel mai mare hotel din Europa. Colecţia cuprinde 10 piese, toate reprezentând rochii de seară, în culori reci. Creaţiile sunt perfect adaptate pentru femeia zilelor noastre, femeia independentă, puternică, care ştie ce vrea de la viaţă. Ioana Silaghi este absolventă a Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, iar la cei aproape 24 de ani ai săi se poate mândri cu diverse colecţii şi apariţii în cadrul galelor de modă din România, dar şi din străinătate. Crede că una din cele mai mari realizări ale sale este aceea de a prezenta pe acelaşi podium alături de nume precum Cătălin Botezatu sau George Hojbotă. Dar mai mult decât atât, în toamna trecută, Ioana a ocupat locul întâi la Festivalul Studenţesc de Modă organizat la Piteşti. De asemenea, Ioana ne povesteşte şi despre tendinţele acestei veri, ce anume ar trebui să purtăm sau ce accesorii să folosim. Desigur, ca la orice început de drum, şi foarte ambiţioasă de fel, îşi propune ca în timp să ajungă un nume de seamă în industria modei din România. Dar mai mult decât atât, îşi doreşte nespus ca în acest an să îşi deschidă propriul atelier.  

 Ioana, în urmă cu câteva luni ai ocupat locul întâi la Festivalul Studenţesc de Modă de la Piteşti „Culorile Toamnei”. Cum îţi descrii experienţa de atunci?

La festival, am participat cu colecţia „Dansul siluetelor”, ce a fost de fapt lucrarea de diplomă de la Facultatea de Arte Vizuale, lucrarea pe care am realizat-o alături de doamna Olimpia Urdea şi respectiv doamna Amalia Judea.  

Dar cea din Bucureşti?

În Bucureşti am avut două prezentări. Una la Club Bellagio şi cea de-a doua în cadrul primei ediţii a Festivalului „Life Style Academy” ce a avut loc în Grand Rin Hotel. Acolo i-am întâlnit pe Aurelian Temişan şi pe Adrian Enache.  Am avut o prezentare de modă, la care una din modele a fost Laura Petrescu (Wassabi). Ţinuta ei a fost inspirată din viaţa de student. La manifestare au participat 13 tineri din întreaga ţară. În plus, s-a desfăşurat şi concursul „Miss Academy”.  

La ce alte evenimente ai mai fost părtaşă?

La festivale de modă din Iaşi, Bucureşti, Oradea la Spring Fashion Week. Debutul mi l-am făcut la Buşteni. În facultate am participat la diverse tabere de creaţie. De exemplu, una din ele s-a desfăşurat în Hunedoara, acolo unde l-am cunoscut şi pe Radu Pantea, unul din cei mai mari fotografi din lume. Apoi, tot în timpul şcolii am avut prezentări de modă în Satu-Mare, Blaj şi … Malta, ţara în care am trimis ţinute cu doamna Amalia Judea. Acestea din urmă au fost lucrări de semestru. Desigur, nu pot omite lansarea colecţiei „Transparenţă, mister, lux” ce a avut loc în 20 martie în clubul Kado Cafe, eveniment care nu putea fi realizat fără ajutorul domnului Ioan Mang şi a domnului Emilian Pavel.

Cum îţi alegi culorile în realizarea creaţiilor tale?

Când creez o colecţie, trec de la o extremă în alta: compoziţie, culori … De exemplu, pentru colecţia „Dansul siluetelor” am întors fusta cu poalele în sus, iar corsetul şi-a găsit loc pe picioare.

Care sunt culorile tale preferate?

Culoarea preferată este rozul, pentru că sunt o persoană plină de viaţă. Dar în definitiv, îmi plac toate! Şi mai ales, în funcţie de tema aleasă. Spre exemplu pentru 2009, tendinţele sunt de: mov, albastru, gri şi negru, adică culorile mai reci.

Apropo, care sunt tendinţele pentru vara lui 2009?

Pentru vara lui 2009 se folosesc impremurile florale, imprimeuri cu fluturi, culorile deschise. Costumele de baie sunt întregi (nu se mai poartă cele formate din două piese), foarte accesorizate. Se poartă foarte mult brăţări pe mână. Printre accesorii, la modă vor fi genţile gigante şi … nasturii. Aceştia sunt foarte importanţi, oferind ţinutei o valoare aparte.

Cea mai mare realizare a ta este?

Faptul că în liceu, mi-am făcut o colecţie din bănuţii mei, strânşi timp de un an. Părinţii nu ştiau de planul meu, fiindcă nu mi-au acordat foarte multă încredere. Cu câteva zile înainte de eveniment le-am dat invitaţia şi pur şi simplu nu le venea să creadă …

Te inspiră vreun creator naţional sau internaţional?

Da, este vorba despre John Galliano, designerul Casei Dior.

Cum te-ai descrie: calităţi/defecte?

Defecte: puţin naivă şi am prea multă încredere în oameni. Calităţi: sociabilă şi foarte ambiţioasă. Îmi place viaţa la maxim!

Ce faci în timpul liber?

Îmi place foarte mult să călătoresc. Am umblat în ţări precum: Portugalia, Spania, Italia, Austria, Germania, Grecia. Astfel că, îmi doresc foarte mult să am o prezentare dincolo! De asemenea, îmi place să cunosc multă lume, să socializez.

Dacă nu erai designer, erai …

Actrită!

Ce le recomanzi tinerelor din ziua de azi?

Să fie ele. Haina o adaptezi după personalitatea ta. Haina scoate omul din mulţime. Trebuie să te adaptezi în primul rând locului în care te afli. Şi în final, fetele să nu uite că nu tot ce e scump e şi foarte bun!

Un mesaj de final ?

Pe viitor vă voi surprinde cu noi colecţii, tot mai spectaculoase şi inovatoare! Cel mai sigur va urma una în septembrie!

Pentru contact – Ioana Silaghi

Email: silaghi_ioana1985@yahoo.co.uk

tel: 0744.76.81.56