Posted in Cugetari

Hristos a Înviat!

După 8 ani, complet diferit 

În fiecare an de Paște – de 8 ani încoace de când suntem un cuplu – așa cum de altfel făceam la fiecare mare sărbătoare, aveam tradiția ca în ajun să îi vizităm pe părinții mei, iar în prima și a doua zi să mergem să petrecem alături de socrii mei. Anul acesta este complet diferit, rămânem acasă. entru prima dată în aceaști ani, am luat micul dejun de Paște împreună, acasă. Am ciocnit ouă în familie, și nu am renunțat la preparatele culinare clasice sărbătorii, și ne-am continuat viața așa cum suntem obișnuiți deja de peste 5 săptămâni.

Ori scriu. Așa cum se întâmplă pe blogul meu de mai bine de 10 ani. Mulți ani i-am acordat maximă atenție, apoi au venit perioade diverse când din lipsa timpului nu am mai apucat să scriu, și făceam asta o dată la câteva luni.

Perioada asta însă, mi-a reamintit că aici e locul meu unde îmi exprim cel mai bine gândurile și ideile, și este un mod foarte bun de a depăși această perioadă. Mă simt și mai inspirată.

9 ani de Qubiz

Tot azi, în prima zi de Paște, se împlinesc 9 ani (wow, aproape un deceniu!) de când mi-am început viața în Qubiz. 9 ani foarte plini, în care m-am dezvoltat foarte mult profesional, dar și personal, am început să văd lucrurile cu alți ochi. Îi sunt recunoscătoare pentru toți acești ani, pentru faptul că, chiar și în acestă perioadă dificilă, a avut deschiderea față de noi și ne-am continuat munca de acasă. Suntem o familie mare, azi la 9 ani, de 10 ori mai mulți decât atunci când am veniti în firmă, dar ce mă bucur este că am reușit să păstram mereu “căldura locului”.

5 săptămâni de izolare

Sunt deja peste 5 săptămâni de izolare, în care poate cu toții am conștientizat o mulțime de lucruri. Aseară, pe balcon, ascultam liniștea. Mă minunăm că în cea mai importantă seară creștinească din an, era liniște deplină, și undeva în zare se auzeau clopetele ce anunțau Învierea Domnului.

Mă uit și acum pe geam și văd un oraș pustiu. Oradea, care este considerată în ultimii ani o perlă a României, este azi pustiită. Din când în când, dar foarte rar, un om își limbă câinele, un taxi trece grăbit. Parcă trăim într-un oraș abandonat. Dar asta e cel mai bun lucru ce oamenii îl pot face în aceste Sărbători, pentru că atunci când pandemia va trece, să ne putem bucura din nou, unii de alții.

Până atunci, să ne bucurăm unii de alții și să cântăm: Hristos a Înviat! (poză preluată de pe internet)

 

Posted in Cugetari, Uncategorized

Sărbători de Paște Binecuvântate!

Printre pregătirile de bucate în ziua de AJun a Paștelui, la mijlocul zilei azi, au venit voluntarii Bisericii noastre care au împărțit Paște. Emoționată de moment, mi-au dat lacrimile, care au izbucnit tot mai tare … ce vremuri, ce situații .. nu mi-am văzut familia de nici nu mai știu câte săptămâni, ce trist e câteodată totul în lume. Mi-e dor și doare.

Apoi, m-am ridicat din nou, și mi-am continuat treaba, resemnată de situație și conștientă că altora le este și mai greu.

Am pregătit ouă de diverse culori, pe care le-am pictat și accesorizat și diverse preparate specifice Paștelui. Știm că Paștele în acest An este cel mai diferit de până acum și trebuie sărbătorit ca atare.

Sărbători de Paște Binecuvântate! Multă sănătate tuturor! Doamne ajută, Hristos a Înviat!

Hristos a înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / Viață dăruindu-le…

Posted in Relatari

Χριστός ανέστη

Χριστός ανέστη adică, mai precis, Hristos Anesti şi înseamnă “Hristos a Înviat” şi vine din limba greacă. Nu am cum să uit această traducere, fiindcă acum trei ani, în timpul stagiului bursei ERASMUS de la Atena, îl vedeam peste tot, timp de 40 de zile, cu precădere pe afişajele mijloacelor de transport în comun.

Da, Hristos A Înviat! Adevărat a Înviat. Sper că aţi avut parte de o prima zi de Paşte, liniştită, aşa cum vi-o doreaţi. Ştiu că pentru noi, românii, a mânca este sinonim cu sărbătorile, şi parcă acum mai mult decât niciodată, ne aşezăm la masă cu orele şi tot gustăm bucatele şi degustăm băuturile fine, puse la păstrare, tocmai pentru astfel de evenimente, cu atât mai mult cu cât Postul Paştelui a fost unul lung, iar acum e vremea revanşei!

Eu, sper, totuşi că nu uităm şi de mişcare. Cel puţin, în ceea ce mă priveşte, sigur nu am uitat. Dacă până nu demult, nu acordam prea multă atenţie mişcării (mă refer la ultimii 3 ani de când îmi desfăşor cea mai mare parte a activităţii într-un birou, şi mai puţin pe teren), acum lucrurile s-au schimbat.

După mai multe controale medicale, care au arătat că am o greutate mult peste media normală ce mi se cuvine, am început să intru în sperieţi. Probabil că dacă medicii nu erau atât de categorici, nu aş fi luat aceste măsuri drastice. Ce este cel mai trist este faptul că în ultimii 3 ani, am “reuşit” să pun nu mai puţin de 15 kg, fapt pe care l-am semnalat mult prea târziu. Venise vremea să fac ceva în sensul acesta, altfel riscam să ajung cu adevărat obeză.

Concret: m-am apucat de sală (din octombrie anul trecut), astfel că, în limita timpului meu, merg cel puţin de 4 ori pe săptămână la Spinergy, iar în cazul în care nu ajung sau cel al zilelor libere, îmi menţin energia cu ajutorul unui stepper, pe care l-am primit cadou de 8 martie. Graţie lui nu simt lipsa orelor de sport şi mă ţin cu dinţii să am cel puţin 30 de minute de mişcare zilnică pe zi, pentru o viaţă sănătoasă. Am şi uitat de febră musculară! E drept că la început, o oră de sport mi se părea un calvar, dar acum, chiar şi după 2 ore aş mai avea energie pentru cel puţin una, însă vorba aceea “ce este mult strică”. În plus, acestor ore de sport, li se adăuga cel puţin o zi pe săptămână de înot într-un bazin cu apă termală.

Nu pot să spun că am un regim alimentar strict, însă este cert că nu ţin seama de dietele tip: “Slăbeşti 7 kg într-o săptămănă”, care pe termen scurt pot da rezultate, însă pe termen lung, pot produce un efect opus celui aşteptat.

Iar vestea bună este că, cel puţin în ultimele 4 luni, am dat jos 6 kg.” Conform spuselor medicilor, mai am de lucrat între 9-15 kg, pentru a mă încadra în standardul corect şi a-mi rezolva problemele de sănătate cu care mă confrunt. Oricum, ideea este să nu ne lăsăm vrăjiţi de bunătăţile de pe masa de sărbători sau dacă tot ne abatem de regulă, măcar să o facem cu înţelepciune şi desigur, cu mişcare.

Să auzim numai de lucruri frumoase.

Un Paşte Fericit!

Posted in Relatari

Ouă, drob, cozonac … iar vine Paştele!

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 19 martie – 2 aprilie 2010]

Primăvară aduce, an de an, atât reînvierea la viaţă, cât şi Sărbătoarea Paştelui

Sărbătorile, mereu sunt la doi paşi de noi şi mereu trebuie să ne pregătim sufleteşte (şi financiar, desigur) pentru a le întâmpina aşa cum se cuvine. Primăvara aduce cu ea nu doar iz de mărţişoare şi flori de toate felurile şi culorile, cât şi cel mai important post de peste an: Postul Paştelui şi implicit, şi Sfânta Sărbătoare a Paştelui. Astfel, pe 4 aprilie, anul acesta, creştinii celebrează Paştele. La fel ca în oricare din cazurile în care vorbim despre sărbători, în spatele lor se află o mulţime de tradiţii şi obiceiuri, respectate de cele mai multe ori cu stricteţe.

Postul Paştelui

Spre deosebire de alte sărbători, Paştele nu are o dată fixă, dar se sărbătoreşte întotdeauna între 22 martie şi 25 aprilie, în toate bisericile, în afara însă de biserica ortodoxă, căci se ţine seama şi de alţi factori cum ar fi grija de nesuprapunere cu Paştele evreiesc. Totuşi, paştele se serbează întotdeauna primăvara, după Echinocţiul de primăvară, când întreaga natură se trezeşte la viaţă.

În biserica ortodoxă, oamenii se pregătesc pentru a întâmpina Sfintele Sărbători de Paşti prin binecunoscutul “postul Paştelui”, numit şi “Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după “Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşti. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte “Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. “Săptămâna Patimilor” comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui. În acestă ultimă săptămână, multe biserici ţin slujbe în fiecare seară, slujbe numite “Denie”. De luni până joi se comemorează ultima masă, prinderea şi închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeşte “Joia Mare”. În ziua de vineri, cunoscută cu numele de “Vinerea Mare” se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În acesta zi, se ţine “post negru”, adică nu se mănâncă nimic. În noaptea de sâmbătă spre duminică, creştinii se îndreaptă spre biserică pentru a primi lumina sfântă. Apoi se întorc acasă pentru a degusta din bucatele pregătite. Se spune că oamenilor le este permis să mănânce bucatele abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. De asemenea, se mai spune că aceia care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă. Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În această zi, este interzis şi somnul. Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români esre că, timp de o săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfintele Sărbători de Paşte

Sfânta sărbătoare a Paştelui, Învierea Domnului, considerată drept cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, este mult mai vastă, atât în semnificaţii, cât şi în obiceiuri: de la forma covrigului făcut special de Paşte, în diverse locuri din ţară, la Pasca, produs care se face doar cu ocazia acestei sărbători, ouăle înroşite, împărtăşania sau pregătirea pe care o fac gospodinele, curăţenia, toate ne fac să ne bucurăm că lumea serbează şi că există lucruri care ne fac mai buni şi mai frumoşi. În timpul Pastelui creştin, se spune că ouăle trebuie să fie colorate în Joia Mare, după Liturghie şi numai în culoarea roşie pentru că roşu semnifică sângele lui Iisus vărsat pentru salvarea omenirii. O dată cu trecerea timpului, ouăle au devenit muza şi găseam diverse accesorii pentru a ne lăsa imaginaţia în voie. Nu poate fi omis nici drobul de miel, sarmalele şi ce poate fi mai plăcut decât să fii alături de familie, la ceas de sarbatoare, când ciocnim şi ne bucurăm, alături de copii, gata să preia tradiţiile şi folclorul strămoşesc. Urările tradiţionale de Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt “Hristos a înviat”, iar răspunsul este “Adevărat a Înviat”. Aceste vorbe se rostesc 40 de zile după Sfintele sărbători de Paşte, până la sărbătoarea “Inălţării la cer” a lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor.

Se mai spune că de Sfintele Sărbători de Paşti, apare “floarea Paştelui”, o floare mică, albă care seamănă puţin cu Margareta, care creşte în locurile cu umiditate peste medie. De obicei, apare cu o săptămână sau poate chiar două înainte de Paşte, de aici sugerând şi numele său. Mulţi copii o culegeau şi o duceau, în Vinerea Mare, la biserică, unde o puneau pe o masă specială, sărutau icoana şi treceau pe sub aceasta masă încărcată cu flori, de câte trei ori. Astfel, ei deveneau imuni bolilor şi relelor, şi îşi puneau trei dorinţe, câte una la fiecare trecere. Florile aduse în Vinerea Mare sunt date după Denia Prohodului, către toţi credincioşii care au înconjurat biserica de trei ori. Ele sunt puse la Icoane, să aducă bucurie şi bunăstare, să apere de rele.

Să aveţi parte de Sărbători de Paşte binecuvântate!