[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 6-19 noiembrie 2009]
Despre primarul Ilie Bolojan s-au auzit vrute şi nevrute. Este cert că nu poţi mulţumi pe toată lumea, însă şi-a dorit mereu să facă lucruri numai bune pentru orădeni. Totuşi, departe de activităţile sale, stă în fapt, omul Ilie Bolojan, soţ şi tată. Câteva cuvinte despre festivalul „Toamna Orădeană”, amintiri din viaţa de liceu, despre proiectul „Oradea nu este o scrumieră”, dar şi despre viaţa personală, ne va spune, în numărul curent al revistei Zile şi Nopţi, primarul municipiului nostru.
Domnule Bolojan, festivalul „Toamna Orădeană” a fost din nou printre noi. Care vi s-au părut cele mai interesante manifestări din cadrul acesteia şi la care v-a plăcut să participaţi în calitate de simplu orădean?
În cadrul Toamnei Orădene au fost câteva manifestări interesante, spre exemplu concertele de muzică populară, cele care au fost susţinute de trupele din capitală şi din Ungaria, apoi teatrul de pub. Eu, personal, am fost la un concert de muzică populară şi la concertul trupei Voltaj, şi pot spune că au fost reuşite.
În acest timp, au fost serbate şi zilele Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu” (90 de ani de existenţă). Ca fost gojdist, care este cea mai hazlie amintire care vă leagă de anii de liceu?
Fiecăruia dintre noi ne rămâne în amintire liceul pe care l-am absolvit. Eu am absovit Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu” şi sunt mândru de acest lucru. Dacă ar fi să vă spun cea mai hazlie amintire care mă leagă de anii de liceu … Eu am stat în internat, dormeam într-un dormitor cu mai mulţi băieţi, dimineaţa aveam un program de deşteptare la o oră devreme, cred că era în jur de 6 şi jumătate – era timp suficient până la ora 8 să te echipezi -, şi atunci unii dintre noi mai stăteam în pat după ce suna deşteptarea. Pe atunci, aveam o doamnă pedagog care la 15-20 de minute după ce suna deşteptarea venea cu un flacon de apă şi ne uda pe toţi. Trăgea plapuma de pe noi şi ne uda. Unul dintre colegii mei, foarte supărat pe această activitate, s-a dezbrăcat într-o zi şi când a venit doamna pedagog şi-a tras plapuma de pe el, rămânând surprinsă de imaginea pe care a văzut-o. Totuşi l-a udat cu flaconul! A fost o întâmplare hazlie, o trăsnaie din asta de elevi.
Ce ar trebui să ştie orădenii despre recent lansatul proiect „Curăţenie stradală” (din care nu lipsesc slogane precum „Oradea nu este o scrumieră”)?
Legat de curăţenia stradală: în primul rând, orădenii trebuie să ştie că efectuarea curăţeniei în oraş costă destul de mult, asta înseamnă că avem cheltuieli medii lunare de aproximativ 10 miliarde de lei vechi. Spre exemplu, depozitarea deşeurilor costă aproximativ 4 miliarde de lei vechi. Deci, ne costă foarte mult să facem curăţenie. Asta ar însemna că trebuie să fim atenţi cum menţinem această curăţenie, pentru că un oraş care are peturi, hârtii, ambalaje pe jos sau mucuri de ţigară este un oraş care dă dovadă de lipsă de civilizaţie. Reprezintă o chestiune inestetică şi, nu în ultimul rând, implică o mulţime de costuri pentru fiecare dintre orădeni, fiindcă această curăţenie trebuie reluată a doua zi. Deci, orădenii trebuie să ştie că ne costă mai puţin să menţinem curăţenia, decât sa o facem. De asemenea, trebuie să mai ştie că aceia care aruncă pe jos, vor fi amendaţi cu suma de 5 milioane de lei vechi. Prin urmare, am iniţiat şi această campanie ,,Oradea curată”, o campanie de informare a cetăţenilor privind importanţa menţinerii curăţeniei în oraşul nostru.
Are Oradea şanse să devină capitală europeană în următorii 10 ani? Şi dacă da, atunci cum?
Este o întrebare interesantă. Cred că sunt câteva condiţii pe care, ca oraş, trebuie să le îndeplineşti. Cred că ar trebui să avem o bază turistico- culturală, care să te poata califica pentru un astfel de statut. Intuiesc că în următorii ani, o dată cu finalizarea reparaţiilor la Cetatea Oradea, o dată cu finalizarea reparaţiei fostei Garnizoane unde ar urma să se mute Muzeul Ţării Crişurilor, cu reabilitarea principalelor clădiri monument istoric, Palatul Baroc, clădirile monument din zona centrală, bisericile, Teatrul de Stat, am avea o infrastructură culturală care să ne permită să ne gandim la acest lucru. Apoi, să existe şi o conjunctură favorabilă în plan european care să permită nişte conexiuni care să te ajute să poţi deveni un oraş cultural, de tipul oraşului Sibiu, care a fost la rândul său, capitală europeană.
Trecem treptat de la Primărie la … viaţa de familie. Cum consideraţi că vă îndepliniţi rolurile de soţ şi de tată?
Cei care avem activităţi care ne consumă foarte mult timp în afara familiei – mă refer la activităţi private de exemplu – cum sunt mulţi dintre cei care lucrează în sectorul privat sau activităţi publice de un anumit nivel, avem un cost în ceea ce priveşte timpul petrecut cu familia, care este destul de puţin. Dar, fiecare încercăm să găsim un echilibru între activitatea publică şi cea de familie şi, ca orice părinte, îmi doresc la rândul meu, ca fetele mele să aibă ceea ce îşi doresc şi să fie bine crescute.
Ce alegeţi: între o seară la un local modest cu muzică folk şi un restaurant pretenţios, în care muzica jazz se audă în surdină?
Prefer un local mediu, cu o muzică liniştită, dacă este folk, country sau chiar muzică populară.
Top 3 melodii de suflet.
BZN – „Blue eyes”, Laura Paussini – „Strani Amori”, Whitney Houston şi Mariah Carey – „When you believe”.
Filmul preferat … şi trei cuvinte asociate acestuia.
Mie îmi plac în general filmele istorice. Le prefer pe acestea, ca exemple: „Gladiatorul” sau „Inimă neînfricată”. Îmi plac fiind vorba, în primul rând, de tradiţie, curaj, caracter. Deopotrivă, îmi plac şi filmele poliţiste, de exemplu cele cu actorul Steven Segal, filmele de epocă, country, filmele cu bătălii navale, gen „Pearl Harbour”. În general, prefer filmele care se termină cu bine, pentru că până la urma a viziona un film reprezintă un moment de relaxare.
Aveţi o oră liberă pentru citit: ce lectură alegeţi?
Citesc în general eseuri, istorie, politică, memorii, sociologie. Din păcate, n-am mai citit un roman de foarte mult timp, de vreo 10 ani cred. Şi, în general, citesc cărţi în paralel, nu citesc o carte de la cap la coadă.
Cum vă vedeţi peste 10 ani?
Nu ştiu, sper să fiu sănătos, în primul rând. Fetele mele vor fi mari atunci şi sper ca totul să fie bine. Altfel, nu mă văd pe o funcţie sau pe alta, ci doar în aceste două ipostaze.
O vorbă bună pentru orădeni …
O să le doresc „La mulţi ani!”, deşi cred că nu este prea devreme să le urez, alături de „Sărbători Fericite”, pentru că într-o lună de zile vor fi sărbătorile de iarnă. Să aibă parte de un an mai bun decât cel pe care îl încheiem.
EFEMERIDE 