Ilie Bolojan

Oradea cea liniştită

Posted on Updated on

Pentru că prin prisma activităţii mele la Zile şi Nopţi, ne axăm foarte mult pe recomandări de localuri, restaurante şi cluburi orădene, nu pot să nu recunosc faptul că mă îngrijorează decizia primarului Ilie Bolojan de a introduce o taxă pentru orice local care vinde băuturi alcoolice şi le ţin deschise după ora 23, în timpul săptămânii, respectiv ora 24, în weekend. Suma nu este deloc de neglijat şi atinge pragul de 4000 ron/oră/an, ceea ce mi se pare exagerată şi va determina proteste ale managerilor de localuri de specific. Ei vor fi nevoiţi să aleagă: fie îşi vor ţine localurile deschise şi după orele mai sus amintite şi astfel vor plăti zeci de mii de lei / ore, fie le vor închide când ceasul va arăta miezul nopţii, caz în care numărul clienţilor va scădea simţitor, prin prisma faptului că după aceste ore tinerii îşi fac simţită prezenţa.

Zău că nu înţeleg de ce s-au luat aceste decizii. Şi aşa în Oradea nu se întâmplă prea multe lucruri, dacă pui atâtea taxe, vom ajunge un oraş al liniştii … al mult prea multei linişti. Tu ce crezi?

sursă foto: Răzvan Chiriac

Revin cu un update la acest post. Suma de 4000RON/an, se refera sau calculează astfel: dacă un club decide ca programul să continue încă 6 ore după ora 24, asta înseamna 4000×6’24.000 RON. Dar această sumă se plăteşte pe parcursul unui an întreg, ceea ce mi se pare deja o veste mult mai liniştitoare pentru patronii localurilor!

Advertisements

De ce am ales un crin?

Posted on Updated on

E drept că nu am votat din prima cu cei roşii, fiindcă ştiam că, în fond, tot cu roşii voi vota. Ştiu că nu se vor supăra pe mine, ba chiar vor înţelege de ce, imediat. Aşa că m-am gândit să le ofer şi celor galbeni un vot.

Şi de ce am făcut asta:

1. Pentru că domnul llie Bolojan a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu în revista Zile şi Nopţi. L-am descoperit, în primul rând, pe omul Ilie Bolojan.

2. Pentru că Anca Sas mi-a oferit un interviu bun. Şi fiindcă e o drăguţă!

3. Pentru că acela care mi-a salvat viaţă în urmă cu aproape 20 de ani este tot PNL-ist. Este vorba despre dr. Gheorghe Carp.

4. Pentru că domnul meu diriginte, Dorel Tifor, este membru al acestui partid.

5. Pentru că îl apreciez pe domnul Orlando Balaş, care şi dumnealui mi-a oferit un interviu de nota 10.

6. Pentru că domnul Eduard Hellvig mi-a spus odată: “Un mesaj pentru prietena noastră Alina Gâdoiu <<You will never walk alone>>”, şi la vremea respectivă vorbele lui au însemnat foarte mult pentru mine.

7. Pentru că domnul Crin Antonescu i-a adus pe Holograf la Oradea şi a fost unul dintre cele mai bune concerte româneşti la care am participat vreodată.

Există deci câteva  motive pentru care am vrut să dau un vot pentru galben. Dar în final, tot roşu voi alege. Pentru că trebuie. Pentru că am respect faţă de câţiva lideri locali. Crinii s-au ofilit, am rămas cu 4 trandfiri, din care aleg trei. Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte …

Ilie Bolojan: „Fiecare încercăm să găsim un echilibru între activitatea publică şi cea de familie”

Posted on

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 6-19 noiembrie 2009]

Despre primarul Ilie Bolojan s-au auzit vrute şi nevrute. Este cert că nu poţi mulţumi pe toată lumea, însă şi-a dorit mereu să facă lucruri numai bune pentru orădeni. Totuşi, departe de activităţile sale, stă în fapt, omul Ilie Bolojan, soţ şi tată. Câteva cuvinte despre festivalul „Toamna Orădeană”, amintiri din viaţa de liceu, despre proiectul „Oradea nu este o scrumieră”, dar şi despre viaţa personală, ne va spune, în numărul curent al revistei Zile şi Nopţi, primarul municipiului nostru.

Ilie Bolojan

Domnule Bolojan, festivalul „Toamna Orădeană” a fost din nou printre noi. Care vi s-au părut cele mai interesante manifestări din cadrul acesteia şi la care v-a plăcut să participaţi în calitate de simplu orădean?

În cadrul Toamnei Orădene au fost câteva manifestări interesante, spre exemplu concertele de muzică populară, cele care au fost susţinute de trupele din capitală şi din Ungaria, apoi teatrul de pub. Eu, personal, am fost la un concert de muzică populară şi la concertul trupei Voltaj, şi pot spune că au fost reuşite.  

În acest timp, au fost serbate şi zilele Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu” (90 de ani de existenţă). Ca fost gojdist, care este cea mai hazlie amintire care vă leagă de anii de liceu?

Fiecăruia dintre noi ne rămâne în amintire liceul pe care l-am absolvit. Eu am absovit Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu” şi sunt mândru de acest lucru. Dacă ar fi să vă spun cea mai hazlie amintire care mă leagă de anii de liceu … Eu am stat în internat, dormeam într-un dormitor cu mai mulţi băieţi, dimineaţa aveam un program de deşteptare la o oră devreme, cred că era în jur de 6 şi jumătate – era timp suficient până la ora 8 să te echipezi -, şi atunci unii dintre noi mai stăteam în pat după ce suna deşteptarea. Pe atunci, aveam o doamnă pedagog care la 15-20 de minute după ce suna deşteptarea venea cu un flacon de apă şi ne uda pe toţi. Trăgea plapuma de pe noi şi ne uda. Unul dintre colegii mei, foarte supărat pe această activitate, s-a dezbrăcat într-o zi şi când a venit doamna pedagog şi-a tras plapuma de pe el, rămânând surprinsă de imaginea pe care a văzut-o. Totuşi l-a udat cu flaconul! A fost o întâmplare hazlie, o trăsnaie din asta de elevi.

Ce ar trebui să ştie orădenii despre recent lansatul proiect „Curăţenie stradală” (din care nu lipsesc slogane precum „Oradea nu este o scrumieră”)?

Legat de curăţenia stradală: în primul rând, orădenii trebuie să ştie că efectuarea curăţeniei în oraş costă destul de mult, asta înseamnă că avem cheltuieli medii lunare de aproximativ 10 miliarde de lei vechi. Spre exemplu, depozitarea deşeurilor costă aproximativ 4 miliarde de lei vechi. Deci, ne costă foarte mult să facem curăţenie. Asta ar însemna că trebuie să fim atenţi cum menţinem această curăţenie, pentru că un oraş care are peturi, hârtii, ambalaje pe jos sau mucuri de ţigară este un oraş care dă dovadă de lipsă de civilizaţie. Reprezintă o chestiune inestetică şi, nu în ultimul rând, implică o mulţime de costuri pentru fiecare dintre orădeni, fiindcă această curăţenie trebuie reluată a doua zi. Deci, orădenii trebuie să ştie că ne costă mai puţin să menţinem curăţenia, decât sa o facem. De asemenea, trebuie să mai ştie că aceia care aruncă pe jos, vor fi amendaţi cu suma de 5 milioane de lei vechi. Prin urmare, am iniţiat şi această campanie ,,Oradea curată”, o campanie de informare a cetăţenilor privind importanţa menţinerii curăţeniei în oraşul nostru.

Are Oradea şanse să devină capitală europeană în următorii 10 ani? Şi dacă da, atunci cum?

Este o întrebare interesantă. Cred că sunt câteva condiţii pe care, ca oraş, trebuie să le îndeplineşti. Cred că ar trebui să avem o bază turistico- culturală, care să te poata califica pentru un astfel de statut. Intuiesc că în următorii ani, o dată cu finalizarea reparaţiilor la Cetatea Oradea, o dată cu finalizarea reparaţiei fostei Garnizoane unde ar urma să se mute Muzeul Ţării Crişurilor, cu reabilitarea principalelor clădiri monument istoric, Palatul Baroc, clădirile monument din zona centrală, bisericile, Teatrul de Stat, am avea o infrastructură culturală care să ne permită să ne gandim la acest lucru. Apoi, să existe şi o conjunctură favorabilă în plan european care să permită nişte conexiuni care să te ajute să poţi deveni un oraş cultural, de tipul oraşului Sibiu, care a fost la rândul său, capitală europeană.

Trecem treptat de la Primărie la … viaţa de familie. Cum consideraţi că vă îndepliniţi rolurile  de soţ  şi de tată?

Cei care avem activităţi care ne consumă foarte mult timp în afara familiei – mă refer la activităţi private de exemplu – cum sunt mulţi dintre cei care lucrează în sectorul privat sau activităţi publice de un anumit nivel, avem un cost în ceea ce priveşte timpul petrecut cu familia, care este destul de puţin. Dar, fiecare încercăm să găsim un echilibru între activitatea publică şi cea de familie şi, ca orice părinte, îmi doresc la rândul meu, ca fetele mele să aibă ceea ce îşi doresc şi să fie bine crescute.

Ce alegeţi: între o seară la un local modest cu muzică folk şi un restaurant pretenţios, în care muzica jazz se audă în surdină?

Prefer un local mediu, cu o muzică liniştită, dacă este folk, country sau chiar muzică populară.

Top 3 melodii de suflet.

BZN – „Blue eyes”, Laura Paussini – „Strani Amori”, Whitney Houston şi Mariah Carey – „When you believe”.

Filmul preferat … şi trei cuvinte asociate acestuia.

Mie îmi plac în general filmele istorice. Le prefer pe acestea, ca exemple: „Gladiatorul” sau „Inimă neînfricată”. Îmi plac fiind vorba, în primul rând, de tradiţie, curaj, caracter. Deopotrivă, îmi plac şi filmele poliţiste, de exemplu cele cu actorul Steven Segal, filmele de epocă, country, filmele cu bătălii navale, gen „Pearl Harbour”. În general, prefer filmele care se termină cu bine, pentru că până la urma a viziona un film reprezintă un moment de relaxare.

Aveţi o oră liberă pentru citit: ce lectură  alegeţi?

Citesc în general eseuri, istorie, politică, memorii, sociologie. Din păcate, n-am mai citit un roman de foarte mult timp, de vreo 10 ani cred. Şi, în general, citesc cărţi în paralel, nu citesc o carte de la cap la coadă.

Cum vă vedeţi peste 10 ani?

Nu ştiu, sper să fiu sănătos, în primul rând. Fetele mele vor fi mari atunci şi sper ca totul să fie bine. Altfel, nu mă văd pe o funcţie sau pe alta, ci doar în aceste două ipostaze.

O vorbă bună pentru orădeni …   

O să le doresc „La mulţi ani!”, deşi cred că nu este prea devreme să le urez, alături de „Sărbători Fericite”, pentru că într-o lună de zile vor fi sărbătorile de iarnă. Să aibă parte de un an mai bun decât cel pe care îl încheiem.

Oradea, pe 8

Posted on Updated on

Citeam azi, online, ziarul CAPITAL, unde am aflat că Oradea se află pe locul al 8-lea din ţară la recomandarea celor mai bune oraşe în care să trăieşti în România. Pe primul loc este situat, fără îndoială, Bucureştiul, urmat apoi de capitala Banatului, Timişoara, de cea a Transilvaniei, Clujul şi alte oraşe precum Iaşi, Sibiu şi Braşov.

Dacă oraşul meu este printre aceste mari oraşe, nu pot să fiu decât bucuroasă şi sunt convinsă că peste câţiva ani va fi chiar şi mai bine, dat fiind faptul că suntem oraş-graniţă, că oportunităţile occidentale sunt la tot pasul. Mai mult, în interviul pe care i l-am luat primarului Bolojan, mi-a dat de înţeles că dacă ar există anumiţi factori externi, dar şi reabilitarea unor clădiri importante din oraş, Oradea ar putea ajunge chiar şi capitală europeană! Ar fi un lucru mare pentru oraşul de peste Crişul Repede. Adevărul este că potenţial avem, oameni buni sunt, trebuie doar dorinţă şi voinţă!

Chiar cred şi că această campanie de menţinere a curăţeniei oraşului, dar şi alte puncte forte ale Oradiei, o pot propulsa în curând chiar şi spre un loc mult mai înaintat. Eu cred că Oradea merită să fie în top 10 şi chiar şi în top 5.

Interviu cu Ilie Bolojan

Posted on Updated on

La finele săptămânii acesteia, undeva pe vineri, va apărea noul număr al revistei Zile şi Nopţi. Deja pot face anunţul.

Astfel, veţi putea citi un articol despre JCI Oradea, care face parte din JCI, o organizaţie internaţională, care reuneşte, în speţă, tinerii întreprinzători. De asemenea, la rubrica (Re)Descoperă Oradea, vom afla mai multe despre Biserica de Lemn Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, situată în campusul universitar. Şi nu în ultimul rând, un interviu de excepţie cu primarul Ilie Bolojan. De această dată, vom afla mai multe despre omul (tată şi soţ) Ilie Bolojan.

Nu rataţi noul număr al revistei Zile şi Nopţi, ediţia de Oradea!

Second hand la mâna a doua

Posted on Updated on

Din păcate aleg să merg tot mai rar pe corso-ul orădean. Probabil sunt foarte mult motive pentru care am ales să fac acest lucru.

După ce în urmă cu două zile, Bihoreanul publica un articol despre magazinele de tip “Totul la 10 RON” apărute ca ciupercile după ploaie, dar şi despre succesul nebun pe care îl are lanţul de magazine second-hand London Shop, am hotărât să stau tot mai departe de centrul oraşului nostru. Nu e o chestiune de fiţă, ci doar o constatare dură că din păcate criza ne-a afectat rău de tot. Dacă până nu demult, centrul orădean era împânzit de magazine de primă clasă, azi constat cu stupoare că până şi Leonardo afişase un autocolant cu titlul “SPAŢIU DE ÎNCHIRIAT”. Că magazine precum Kenvelo, Alb şi Negru sau Outwear şi Lee Cooper şi-au închis porţile şi eventual s-au mutat în mall nu mai e noutate, dar dacă şi până acest magazin mare de pantofi nu mai are resurse pentru a acoperi costul chiriei, ce mai pot spune? E pur şi simplu deprimantă atmosfera … Supravieţuişte cine poate. Nici chiar TerraNova cu super reducerile de până la 70% nu mai are puterea de a atrage clienţii, aşa cum se întâmpla altădată …

Fiţele înseamnă bani, iar second-hand nu este o fiţă, este pentru unii o necesitate. Regret că a trebuit să insist atât de mult asupra acestui subiect, dar îmi pare atât de rău că s-a ajuns aici. Că am fost asaltaţi de magazine de o calitate îndoielnică, ce atrag cu preţurile lor scăzute şi am uitat de vremurile acelea în care aşteptam reducerile (sau nu) în magazinele de lux. Acum totul s-a mutat la Mall. Tot centrul este fie la Lotus, fie la Era, şi în curând spre la Tiago. Îmi doresc să avem parte şi de H&M şi Zara şi să revenim la ce a fost Oradea cândva.

Un oraş de clasa întâi, nu second-hand. Îmi pare rău că nu am putut fi prezentă la întâlnirea primarului Bolojan cu bloggerii, căci cu siguranţă aş fi adus în discuţie acest subiect. De ce nu clasa întâi şi preferăm second-hand?

Răspunsul îl ştiu: criza e criza. Sau NU. Sau poate noi sau poate presa îi dă atâta amploare. Sau poate într-adevăr nu ne mai permitem magazine cu haine de prima mână. Ne trebuie doar de a doua, a treia … a n-a (cu n tinzând de la 1 la infinit).

Se va termina vreodată criza aceasta?