Te schimbi pentru partener?

[publicat pe http://www.thesexist.ro/te-schimbi-pentru-partener-1412.html%5D

Adesea, cândva, în mod absolut firesc pentru un tânăr, trăiam cu vaga iluzie că „tot ce zboară se mănâncă”. Dar timpul sau, mai bine spus, experienţa de viaţă, m-au făcut să privesc lumea şi tot ceea ce ne înconjoară, cu alţi ochi.

La începutul unei relaţii, pornind de la aceste premise, credeam că totul este precum în poveştile nemuritoare, cu prinţi şi prinţese sau în poveştile spuse de către bunica. Mai exact: femeia trebuie să se supună bărbatului, să facă pentru el şi pentru casă, şi cumva să uite astfel de nevoile sale esenţiale. Aşa credeam că este o relaţie şi mă comportam ca atare. Intri în ea, te dedici bărbatului – care de cele mai multe ori nu corespunde cu cel din visele şi dorinţele tale – şi faci totul pentru el: te schimbi pentru el, uiţi de tine, de preocupările tale, de prietenii tăi, de plăcerile tale. Şi totul pare perfect. Până când, la un moment dat, apar tot felul de semnale din parte lui cum că ar vrea să părăseasă relaţia. Dar tu, orbită de toate acestea, îţi pui în aplicare strategia cu şi mai multă sârguinţă: şi te străduieşti şi mai mult, faci şi mai mult pentru el, crezând astfel că îi mai demonstrezi încă o dată ce femeie extraordinară eşti şi ar fi un mare păcat să te piardă. Şi în final, eforturile tale se dovedesc a fi în zadar, pentru că el, oricum, a ales să plece… Iar tu rămăi dezamăgită, obosită de atâtea nopţi nedormite şi lacrimi vărsate, acuzându-te în mod continuu că tot ce ai făcut nu a fost îndeajuns. GREŞIT! Tocmai aceasta este partea proastă a lucrurilor: tu nu ai greşit pentru că ai făcut, ci din contră, pentru că ai făcut prea mult!

Dar să nu uităm un lucru foarte important: bărbaţii sunt nişte vănători, prin definiţie, ei trebuie mereu să cucerească, iar în momentul în care te au şi ştiu că eşti acolo orice ar fi, ei îşi pierd interesul. Ca atare, ideea este să nu te arăţi mereu disponibilă, să nu te schimbi după partener, eventual, cel mult, să vă adaptaţi unul pe nevoile celuilalt şi să fiţi în linie în relaţie, dar nicidecum să renunţăm la noi pentru a fi pe placul lor.

Ce trebuie să facem în primul rând este să ne schimbăm vechile mentalităţi în privinţa a ceea ce înseamnă o relaţie. Să fii tu, FEMEIA, pe primul loc, să te bucuri mai întâi de tine, să fii mândră cu ceea ce eşti, ca apoi să pretinzi ca el – oricine ar fi – să te poată iubi. Şi atunci el va face tot ce îi stă în putinţă pentru a contribui şi mai mult la fericirea ta. Să fii independentă, adesea să joci un aşa-zis „du-te şi vino” cu el, să ai grijă de tine şi de nevoile tale, şi îl vei păstra pentru totdeauna.

În final, concluzia este că nu trebuie să ne schimbăm după partener, ci eventual să ne adaptăm după anumite tipare ale lui, dar în niciun caz să nu renunţăm la A FI noi însene. Mult succes!

Materialiştii la modă ?

Acest post este aproape o răbufnire. Este un cumul de gânduri adunate de-a lungul ultimilor 5 ani. Nu le-am pus în carte, căci EFEMERIDE vorbeşte doar despre lucruri frumoase. Iar ce scriu eu aici, nu e nici pe departe ceva frumos.

Se spune că femeile sunt materialiste. Această generalizare îmi displace profund. Pentru că ştiu că nu este adevărat. Dacă nouă femei din 10, spre exemplu, visează doar bărbaţi cu bani, maşini şi vile, atunci toate femeile sunt materialiste. Vremea în care femeia depindea de bărbat sau mai mult, era supusă lui, e apusă de mult. Femeia a învăţat să îşi spună cuvântul, să preia diverse funcţii, să fie independentă. Să nu fie doar o gospodină desăvârşită, ci şi o femeie de carieră. Să poată trăi mai uşor, chiar dacă bărbatul nu îi este mereu alături. Nu are rost să enumăr femeile de succes din ţară sau din lume. Sunt destule şi pot răzbi pe forţele proprii.

Nu neg că nu există femei care să depindă de bărbat, din toate privinţele, dar şi invers este posibil. Şi parcă sunt tot mai mulţi bărbaţi materialişti pe lângă noi. Şi culmea, sunt mult mai ageri decât femeile. Folosindu-se de un aşa-zis “şantaj sentimental”, aceste “specimene” (nu ştiu cum le-aş putea numi altfel) se pun bine pe lângă o persoană de sex feminin, care se îndrăgoseşte de acest personaj, care nu face altceva decât să le stoarcă de bani. Când s-au săturat, trec la o altă “victimă”. Şi aşa îşi duc veacul. O viaţă întreagă fără alte preocupări. Nu se gândesc niciodată că roata se învârte mereu şi s-ar putea să fie în defavoarea lor. Parcă nu au Dumnezeu!

Sunt convinsă că există femei care au trecut prin astfel de experinţe neplăcute. Şi cel mai trist este faptul că amintirile dor. Că sentimentele dispar şi când ar veni vremea sortitului, să nu îl mai poată recunoaşte, să nu îl mai poată îndrăgi.

E trist ce se întâmplă în această lume, dar vreau să cred că nu toţi gândim aşa. Că suntem buni şi merităm ceva mai bun. Nu-i aşa?