ISTA

La stat, la privat, în viața de zi cu zi

Posted on Updated on

Înainte de a începe acest post, vreau să menționez că îmi doresc a fi unul optimist. Este un post cu speranță.

Prin prisma celor peste 10 ani de experiență în muncă, am lucrat cu tot felul de institutii publice și am cunoscut o mulțime de oameni. Am cunoscut functionari publici UMANI, am depășit bariera aceea de a fi fost mutată de la un ghișeu la altul și nu le-am mai considerat impedimente în a rezolva diverse situații. Le consideram deja firești. Dar cu ajutorul acelor funcționari umani, orice problema a mea și-a găsit o rezolvare într-un timp relativ scurt față de cel aproximat. Iar dacă văd această postare – și se știu ei- le mulțumesc mult și pe această cale.

Dar au fost dați când unele situații au fost mult mai dificil de gestionat și rezolvat.

Nu mai e o noutate faptul că lucrez la Qubiz. În curând se vor împlini 7 ani. Marcel, bossul nostru cel mare, ne-a insuflat multe principii, cu care am rezonat și pe care le-am preluat nu doar în viața profesionala, ci și în cea personala. Și nu doar că funcționează, dar te ajuta mult personal și în relațiile cu ceilalți.

Un principiu important a fost să fim prompți. Și ne-am adaptat. Și mi se pare foarte fain. La fel cum, dacă spre exemplu, primim un email, mi se pare cât se poate de firesc ca în maxim 2 zile sa raspundem. Sau cel puțin măcar un “Da, am primit, revin”, asta pana când găsim rezolvarea. Asta cât să îl liniștească pe cel care l-a trimis ca l-ai primit și știi de el. Nicidecum să îl lași în suspans…

Dar nu același lucru îl putem spune despre alte firme sau alte instituții. Și înțeleg cât de frustrant poate fi, mai ales atunci când solicitarea ta are nevoie de un răspuns prompt. Iar acum voi face referire la 2 cazuri foarte foarte recente trăite de mine.

1. Ieri ni s-a afișat întreținerea. Un lucru normal lună de lună. Suntem mereu bun platnici, nu am avut – Har Domnului – nicio problema pana acum. Însă ieri surpriza. Factura noastră era de cel puțin 2 ori mai mare ca de obicei. Era dimineata, urma să mergem la lucru, așa că am înghițit în sec și ne-am continuat drumul.

La finalul zilei de lucru, întorcăndu-mă acasă, ne-am amintit de bizara factura și să ne punem sa facem tot felul se calcule și să ne dăm seama că nu este decât o nedreaptă greșeală. Așa că am început sa dam diverse telefoane, pe la ISTA, Termoficare Oradea, emailuri cu lămuriri… Și am așteptat… Până azi. Când în lipsa unui răspuns, am sunat din nou la ISTA să cer o explicație. Răspunsul a foat ca au obligația de a-mi răspunde în maxim 30 de zile. A fost momentul când nu doar că eram suficient de supărata cu toate cele, când mi s-a aprins beculetul. Adica noi avem obligația de a plăti în xel mai scurt timp, dar ei nu pot răspunde intr-un timp la fel de scurt. Doamna de la telefon, “vizibil” marcata de vorbele mele, mi-o da pe colega la telefon. “Știi e doamna cu emailul…”, aud pe fundal.

Aha, deci! Știau exact despre ce vorbesc. O primesc pe colega, care dorește să mă linișteasca, spunându-mi ca de fapt fix azi voia să mă sune și să îmi răspundă. Ca au făcut deja solicitare către Termoficare, ca este o greșeală și în mod cert se va remedia doar să aștept câteva zile…

Spre seară, am mers și la Asociație. Domnul președinte era deja în temă, iar lupta cu Termoficare, care a umflat în mod voit facturile a câtorva blocuri, este în desfășurare. De mult tot spun eu “Demisia, Stanel!”.  O instituție cu oameni mai prost pregătiți nu des ți-e dat să vezi! Ieri când am cerut un preț exact al gigacaloriei, domnul de la Termoficare habar nu avea… Dar astea sunt detalii.

Am știut de mult timp ca această Termoficare este un jaf la drumul mare. Doar că încet-încet adevărul iese la iveală, iar cei vinovați vor fi desconspirati…

Acum, tot ce pot să fac este să aștept să se rezolve si factura să fie corectată. Dar experiență aceasta mi-a mai deschis niște ochi…

2. A doua întâmplare este cu Posta Romana. Una din instituțiile cu care lucrez mai rar. Dar ca de fiecare dată, este o experiență greoaie, o mentalitate învechită. Pentru un colet extern, pe persoană juridică, am făcut nu mai puțin de 7 drumuri pentru a-l obtine. 4 drumuri la posta si 3 la Vama. Pot să indur destul de multe, nu am o treabă cu a rezolva tot felul de drumuri, și mă bucur de fiecare dată când le pot rezolva, dar această situație am perceput-o ca fiind exagerata. Eu mă gândesc la alții, pentru care chiar poate fi o problemă să facă atâtea drumuri, sau poate nu știu ce presupune o vămuire; ei ce fac?

Sunt doar 2 din multe situații pe care le întâlnesc periodic în viața de zi cu zi. Percepția pe care o avem însă asupra acestor situații este cea care poate să schimbe un sistem. Un sistem învechit, cu oameni poate demotivati de ceea ce fac.

Nu sunt deloc de principiul “Doamne, în ce țară trăim…”. Mai degrabă sunt pentru a face și a schimba ceva în felul de a face lucrurile, de a gestiona situațiile oamenilor. Pentru că dacă ajuți, întotdeauna acest ajutor ți se va întoarce. Si ne vom transforma într-o lume mai bună.

Azi, o dată cu multele drumuri, ascultam la radio despre răul uman. Despre care se spune că poate fi cea mai crunta boala. Ca acest rău trebuie izolat și astfel să devenim o lume mai bună. La fel cred și eu.

Iar dacă tot vine primăvară, cu o floare și mai multe, se face primăvară.

Dacă încet, încet, schimbam felul de a face lucrurile, de a le rezolva în timp util, de a fi mai proactivi, acestea se vor îmbunătăți. La stat, la privat, în viața de zi cu zi.

 

 

 

Advertisements