Diana Preda: “Propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă”…

Pe Dia o știu de mulți ani, chiar dacă ea nu știe asta 😊 Dar cel mai bine o știu de când sunt clienta ei. Are un magazin de Vintage foarte draguț și adorat Vintagee Vanessa Sophie, este mămica Vanessei (de aici și numele magazinului ei), este mereu activă. Din această perioadă de 9 săptâmăni de carantinare, te rog sa ne impartasesti câteva idei:

• Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Eu consider ca fiecare experiență, fiecare persoană care intra la un moment dat în viața noastră, vine cu un anumit scop, de a ne învață ceva. Întrebarea e, dacă si pricepem asta, din prima. Știi cum e cu cele trei tipologii, unii învață din greșelile altora (aceia sunt cei mai deștepți), alții din propriile greșeli, iar cei din a treia categorie, nu învață niciodată. Așadar, omenirea face parte din această ultimă categorie…din păcate.  Cu educația primită de acasă și cu felul meu mult prea empatic (cu care cică ai doar de pierdut în viata,dar asta e doar o chestiune susținută de cei superficiali, consider eu😉), pandemia asta nu m-a surprins cu absolut nimic nou. Mai devreme sau mai târziu, urma să vină ceva, ca să pună capăt acestui joc al omului “de-a Dumnezeu “…întindem elasticul, dar până unde? Și totul pentru bani…totul se reduce la afurisita aia de bucată de hârtie…BANI ȘI PUTERE. Omul a avut șansa de a trăi intr-un mediu atât de frumos, unde există munte, mare, muzică, artă, iubire…și ce a știut să facă? Să distrugă tot…și asta se întâmplă de la cel mai mic nivel la cel mai înalt…valori morale zero, căsnicii bazate pe interes, relații interumane aproape inexistente, ură, invidie, răutate…în cazul în care nu ai observat, caracterul omului devine tot mai infect si mai josnic, pe zi ce trece… Așadar, această experiență, mi-a demonstrat încă o dată, că suntem pe cont propriu și că trebuie sa ne păzim cu sfințenie propriul glob de sticlă, în care se află familia noastră, prietenii nostri adevărați și oamenii dragi sufletului nostru… lucrurile materiale nu au avut niciodată valoare în ochii mei, și nici nu vor avea. Eu încă cred în dragoste adevărată, prietenii, în bunătate…

• Cum era viața înainte ? Ce s-a schimbat între timp în viața ta?

Viața mea înainte era aproape perfectă, era tot ce îmi putea dori de la viață, mai puțin pe plan sentimental, dar deh…nu poți fi cu toate🤪 Vanessa, mami (căreia ii datorez TOTUL), tati, Opa, familia mea, prietenii, magazinul, voi (clientele mele prietene, asa cum îmi place sa va numesc😍) toate aceste persoane și lucruri, îmi umpleau zilele de fericire, satisfacție,  râsete si voie bună …eram o femeie împlinită. Să fii mămică de Vanessa, să ai un job pe care-l adori, să ai o mamă-bff care si-ar da si sufletul pentru tine, să te poți bucura de lucruri mărunte, sunt clar indicii pentru o viata fericită. ❤ Știi Alina, pe mine nu m-au crescut deloc religios, și totuși în fiecare seară înainte de culcare, Îi mulțumesc pentru tot ce am…si in puținele cazuri când Îi cer ceva, nu este vorba de mine…din repertoriul vast al mamei mele având în vedere educația mea, iti menționez doar câteva:”să te mulțumești întotdeauna cu ce ai”( asta nu înseamnă să te plafonezi si să nu muncești mai departe),” nu promite ceva, dacă nu ești sigură ca poți ajuta”, “cuvântul să fie cuvânt “,”nu fă rău la nimeni, chiar dacă primești rău ” si “dacă ai început ceva, te rog să duci pana la capăt “… în acest moment, încă iti sincer că nu știu cum să duc la capăt ceea ce am început, dar sunt sigură că mă voi “lumina” în zilele următoare…😊

• Când vei redeschide cu ce ne vei mai surprinde la Vanessa Vintage Shop?

Încă nu știu, Alina…crede-mă ca în aceste 2 luni, nu am făcut absolut nimic. Adica nu mi-a stat gândul deloc la bani, la afacere…In prima lună, am crezut ca voi schimba lumea și ca ne vom unii cu toții forțele, ca să trecem împreună peste.In afară de nervi, și autodistrugere, nu m-am ales cu nimic benefic din perioada aia.bA doua lună am stat…am început sa ascult muzică, să citesc, să urmăresc chestii pozitive, am pierdut oameni dragi, am încercat să consolez oameni pe care ii iubesc…am încercat să mă regăsesc, pentru că m-am pierdut undeva pe drum, și crede-mă: FĂRĂ SĂ ÎMI DAU SEAMA! Și nu e bine deloc… dar instinctul îmi șoptește lucruri bune de câteva zile încoace, iar eu sunt persoana care acționează din impuls si dacă am încredere în ceva, atunci acela este instinctul ❤ Atât știu că urmează să mă reinventez ca mămică de Vanessa, ca fiică, ca Dia de la Vintage Vanessa Sophie 😉 Mă cunoști deja și tu destul de bine,încât să-ți dai seama că la mine totul vine din suflet în acel moment, și nu este nimic premeditat…așa că oricare ar fi alegerea mea, sunt sigură că va fi una bună!

• Ce îți lipsește din viața “normală”? Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Oh, imi lipsesc multe chestii din viața asa zisă “normală “, dar analizând mai bine pot trăi și fără ele. Important e ceea ce am spus mai sus, și anume: familia și oamenii dragi. Dacă ii știu pe ei bine, atunci am si eu sufletul împăcat.  Singurul gând cu care nu ma pot împacă nicicum, este că nu pot sa-mi îmbrățișez oamenii faini din viața mea…sunt o persoană prea “pupacioasa si iubareață” pentru aceste restricții, dar încerc să mă adaptez încet…si sper din tot sufletul, să putem reveni cândva la vechile noastre “metehne “❤

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Ce pot sa spun eu? Să aprecieze tot ceea ce au până nu este prea târziu. Asta cred ca este lecția supremă, pe care a trebuit să o învățăm din această experiență. Aceste vorbe, sfaturi le auzim peste tot, le citim zilnic, le știm da ca sfat mai departe, dar nu știm să le punem în aplicare, din păcate…ni se pare că totul ni se cuvine, dar nu e chiar așa …propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă…😘

Photocredit: Valentin Ursache

 

 

 

Don’t dream …

M-am hotărât să îmi aştern, din nou, gândurile pe o foaie de blog. Şi asta întrucât consider că a venit momentul să fac acest lucru.

Zilele trec şi încet-încet îmi spun “Don’t dream, it’s over”, iar cei din jurul meu încearcă să îmi sublinieze tot mai mult faptul deja evident. Se întâmpla să fiu şi eu fericită. În urmă cu doi ani de zile, l-am cunoscut şi am crezut că întreg Universul a conspirat pentru a mă vedea fericită, pentru a mă face fericită şi a-l face şi pe el fericit. Totul a început ca o frumoasă prietenie, despre care niciunul nu credea că va ajunge atât de departe. Departe de faptul că eram în aparenţă doar 2 colegi sau prieteni, stătea în fapt acea magie care ne înconjura când eram unul în preajma celuilalt. Pe măsura ce timpul trecea, ne îndrăgeam tot mai mult şi mai mult şi credeam că nimeni niciodată nu ne va putea întrista vreodată. Şi din nou tot Universul conspira pentru ca noi să fim fericiţi.

Au fost 2 ani cu atâtea amintiri frumoase, chiar dacă în treacăt au apărut acele momente de “sare şi piper” (în fond normale), au fost excursii şi clipe de clipe. Dar în final, am rămas doar cu amintirile, singurele care ne mai leagă de acele momente frumoase, cele care, chiar şi peste ani, vor dăinui în noi, pentru că niciodată nu îl vei uita pe cel pe care l-ai iubit atât de mult.

Şi pentru că orice poveste frumoasă are un sfârşit – tind să cred că de cele mai multe ori trist -, mă face să cred că poveştile cu final de vis sunt doar în cărţi şi telenovele. În fapt, the dream is over now …

Citatul zilei

Iubeşte azi ca şi cum mâine nu ar mai exista.

Ce ai face pentru iubire?

Am găsit pe Internet această poveste şi cum suntem în zi de iubire, am hotărât să o postez pe blogul meu. Ce ai face pentru iubire?

Boy – Ceau dragă

Girl – Ceau

Boy – Mi-ai lipsit azi la şcoală. Unde ai fost?

Girl – Scuze, a trebuit să mă duc la medic.

Boy – Oh de ce?

Girl – Nu-I nimic…un control de rutină.

Boy – Ok

Girl – Am pierdut ceva?

Boy – Nu, doar niste notiţe.

Girl – Ok

boy – Yeah

Girl – Am o intrebare.

Boy – Zi

Girl – Cât de mult mă iubeşti?

Boy -Ştii că te iubesc, pui

Girl – Yeah …

Boy – De ce întrebi? S-a întâmplat ceva?

Girl – Nu. Nu s-a întâmplat nimic

Boy – Bine

Girl – Cât de mult îţi pasă de mine?

Boy – Aş muri pentru tine

Girl – Chiar?

Boy – Da dragă. Dar s-a întâmplat ceva?

Girl – Nu. Sunt bine

Boy – Bine. Aşa sper.

Girl – Chiar ai muri pentru mine?

Boy – M-aş împuşca pentru tine oricând

Girl – Chiar?

Boy – Da. Hai pui, s-a întâmplat ceva?

Girl – Sunt bine!!!

Girl – Trebuie să plec. Ne vedem maine

Boy – Bine. Ceau. Te iubesc

Girl – Te iubesc!

Ziua următoare la şcoală

Boy – Mi-ai văzut prietena astăzi?

Mate – Nu

Boy – Oh

Mate – Dar a fost ea ieri aici nu?

Boy – Da, ştiu

Mate – Dar ştii cum sunt fetele…

Boy – Yeah

Mate- Ce mai zici?

Boy – Mă duc la ore.

Mate – Ne vedem mai târziu.

În aceeaşi seară

-ring-

-ring-

Girl – Alo?

Boy – De ce nu ai fost azi la şcoală?

Girl – M-am simţit un pic rău.

Boy – Eşti bine acuma?

Girl – Trebuie să plec….vrea mamă să vorbească la telefon

Boy – O să aştept

Girl – S-ar putea să dureze…te sun eu mai târziu

Boy – Bine. Te iubesc

Girl – Eu cred că ar trebui să ne despărţim

Boy – CE??? DE CE???

Girl – Te iubesc

>click < (inchide telefonul)

Fata nu vine 3 săptămâni la şcoală şi nu răspunde nici la telefon

Boy – Ceau. Ce faci?

Mate – Nimic. Ai mai vorbit cu fosta ta prietenă?

Boy – Nu.

Mate – Deci nu ai aflat?

Boy – Ce să aflu?

Mate – Cred că ar trebui să îşi spună ea ce s-a întâmplat

Boy – Amice…ce s-a întâmplat?

Mate – Sună la numărul ăsta…433-555-3468

Baiatul sună la numărul acela după ore

-ring-

-ring-

Voice – Bună. Aici spitalul

Boy – Poftim? Trebuie să fi greşit numărul. Îmi caut prietena

Voice – Care este numele ei?

băiatul îi dă informaţiile

Voice – Da. Este pacienta noastră în momentul de faţa.

Boy – Ce naiba? Ce s-a întâmplat?

Voice – Camera ei este 466, corpul A

Boy – Ce s-a întâmplat?

Voice – Mai bine veniţi la spital

Boy – STAI!!! NU!!!

*dial tone*

Băiatul merge la spital camera 466, corpul A. Fata stă întinsă pe patul de spital

Boy: – Eşti bine?

Girl – ……….

Boy – Scumpo te rog spune ceva

Girl – Eu…

Boy – Ce???

Girl – Am cancer. Doar aparatele mă ţin în viaţa….în seara asta mă vor deconecta.

Boy – Ce naiba?de ce? De ce nu mi-ai zis nimic?

Girl – Nu vroiam să te fac să suferi.

Boy – Dar eu te iubesc…..plânge

Girl – Si eu te iubesc. Nu fi trist. Eu întotdeauna o să fiu aăaturi de tine.

Nurse – Orele de vizită s-au terminat.

Baiatul pleacă, fata este deconectată de la aparate şi moare

Ziua următoare:

Băiatul este găsit mort cu un pistol în mână şi un billet lângă …

În bilet scria:

„Am luat un glonţ pentru ea. Aşa cum am zis că voi muri pentru ea”

Love, love, all we need is love

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 5-19 februarie 2010]

În aceste zile, mai mult decât oricând, iubirea este cuvântul cel mai des rostit. Avem oare nevoie de Valentine’s?

De ce există doar o zi oficială (sau poate cel mult două) într-un an când ne arătăm dragostea? Pentru că americanii au găsit încă un motiv în care să poată sărbători ceva şi au ales iubirea. Iar noi românii am început să importăm sărbătorile altora şi nu mai ştim să le mai preţuim pe ale noastre, aşa cum era cândva. Adică de mai bine de 20 de ani încoace, ne luăm după alţii.

Astfel, cu ocazia zilei destinate iubirii (Valentine’s Day), în fiecare an, alături de noi, alte miliarde de oameni din întreaga lume (cu precădere cei care au importat sărbătoarea Sfântului Valentin şi în calendarele lor) îşi spun spun “Te iubesc” în zeci şi sute de limbi: “obicham te” (bulgară), “miluji te” (cehă), “Ik hou van je”(olandeză), “Mina armastan sind”(estoniană), “Ich liebe dich” (germană), “Taim i’ngra leat” (irlandeză), “Te sakam”(macedoniană), “Jeg elsker deg” (norvegiană), “Kocham cie”(poloneză), “Ya tyebya lyublyu”(rusă), “Lubim ta” (slovacă), “Seni seviyorum” (turcă), “Ja te volim” (iugoslavă). În plus, în semn de preţuire şi iubire, îşi fac cadouri care mai de care mai frumoase, toate exprimând acelaşi lucru: dragostea.

Gesturile de iubire sunt aşteptate mereu, nu doar în 14 sau 24 februarie. Totuşi, cele mai preţuite sunt cele făcute în afara acestor zile. Însă, în spatele tuturor acestor gesturi romantice se ascund, în fapt, nişte obiceiuri şi tradiţii ce datează de secole.

Sărbătoarea Sfântului Valentin – 14 februarie

Sfantul Valentin reprezintă pentru tradiţia catolică o sărbătoare foarte veche, încă de pe vremea romanilor, fiind închinată zeiţei Junona, soţia lui Jupiter. Nu se ştie cine a fost Sfântul Valentin. Însă, se spune că în timpul împăratului roman Claudiu al II-lea, erau interzise căsatoriile, deoarece bărbaţii familişti refuzau să mai plece în armată. În acele vremuri a trăit un preot pe nume Valentin, care nu a ţinut cont de această restricţie şi i-a ajutat pe creştini în ascuns să-şi unească destinele. A fost întemniţat, iar în închisoare s-a îndrăgostit de fiica gardianului, căreia îi trimitea zilnic scrisori de dragoste. A fost executat într-o zi de 14 februarie, această dată devenind ziua Sfântului Valentin. De aici, vine obiceiul de a se trimite felicitări celor dragi cu ocazia acestei zile.

În acelaşi timp, tradiţia spune că dacă găseşti o mănuţă în ziua de Sfântul Valentin, stăpânul ei va fi alesul tău. Dacă sufli într-o papadie, vei avea ataţia copii câte seminţe rămân pe ea. De asemenea, primul nume de bărbat auzit în această zi va fi numele barbatului tău. Se spune că fetele nemăritate se vor căsători cu un bărbat sărac şi vor fi fericite daca va zbura o vrabie deasupra lor, respectiv se vor căsători cu un bărbat bogat dacă vor vedea un sticlete.

Valentine’s la români: Dragobetele – 24 februarie

Dragobetele, fiul Dochiei, numit şi Cap de primăvară, Ziua îndrăgostiţilor sau Logodnicul păsărilor se sărbătoreşte pe 24 februarie, zi considerată începutul primăverii, ce aduce renaşterea naturii. Poate de aceea, spre deosebire de blajinul Sfânt Valentin, Dragobetele este perceput de-a lungul tradiţiei ca un bărbat chipeş, plin de viaţă şi năvalnic. Povestea lui datează de pe vremea dacilor, când el reprezentă divinitatea mitologică similară cu Eros sau Cupidon şi oficia în cer nunta tuturor animalelor. De-a lungul anilor, românii au transformat Dragobetele în protectorul iubirii, tradiţia s-a extins şi la oameni, astfel se spune că băieţii şi fetele se întâlneau în această zi pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Odinioară, satele răsunau de zicala: „Dragobetele sărută fetele”.

Obiceiul era ca tinerii satelor, îmbrăcaţi de sărbătoare, să se întâlnească dimineaţa, în faţa bisericii şi să plece cântând către pădure sau lunci în căutarea florilor de primăvară. La prânz, fetele plecau spre sat în fugă, urmărite îndeaproape de băieţi. Când băiatul era acceptat de fată, aceasta se lasă prinsă şi sărutată în văzul tuturor. Gestul avea semnificaţia unei logodne, care mai târziu se putea transforma în logodnă adevarată. Obiceiul se numea zburătorit. După-amiaza avea loc petrecerea. Se spunea că tinerii care nu petrec de Dragobete nu-şi vor găsi perechea tot restul anului. Femeile îşi doreau să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul.

Fără a fi o sărbătoare religioasă, în această zi oamenii nu munceau pentru a nu fi pedepsiţi de zeu şi pentru a avea un an îmbelşugat, dar aveau mare grijă de animalele şi păsările din ogradă. Se mai spune că nu era permisă sacrificarea niciunei vietăţi în ziua de Dragobete.

Cum petrecem de Valentine’s şi de Dragobete?

 Fie că suntem adepţii lui Valentine’s, fie că suntem ceva mai tradiţionalişti, alegeţi sau distraţi-vă cu ambele prilejuri, dar iubiţi în fiecare zi! Pentru că în fond, nu avem nevoie de o zi specială să ne arătăm dragostea. Un film bun, o piesă de teatru, o cină romantică, shopping de sărbătoare şi alte multe alternative sunt pregătite pentru iubăreţi. Graţie posibilităţilor nemăsurate de a ne petrece timpului liber şi cu precădere acestor zile ale iubirii, putem spune că vom avea parte de multe Zile şi Nopţi pline de iubire!

În căutarea iubirii

Două comedii romantice cu acelaşi mesaj: străbatem lumea întreagă în căutarea dragostei, când de fapt ea este exact lângă noi.

1. O prietenie de pomină, cu Paris Hilton în rolul principal

2. Omul de serviciu

Iubirea liberă

Din seria romantică, pentru această seară am descoperit un citat minunat:

“Iubirea las-o liberă, dacă e a ta, stă lângă tine, dacă pleacă, înseamnă că nu a fost niciodată a ta.”

Ce e iubirea?

Cine umblă după iubire, n-o va găsi; cine-o dă, o primeşte înapoi.

Cu cât judeci mai mult, cu atât iubeşti mai puţin.

Dorinţa de a fi iubit pentru ceea ce eşti în tine însuţi este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindeşte în inima noastră.

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.

Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi.

Cea mai stranie formă de a îndepărta pe cineva este a sta lângã el şi a şti că nu-l vei putea avea niciodată.

Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.

Sunt momente în viaţă când simţi absenţa cuiva atât de tare încât ţi-ar plăcea să-l scoţi din vise şi să-l îmbrăţişezi.

Dragostea se naşte cu un surâs, creşte cu un sărut şi se termină cu o lacrimă.

Orice durere va deveni odată un spin al voluptăţii.

Când cineva va putea scrie cu un cub de gheaţă pe soare înseamnă că te va iubi mai mult ca mine.

Suntem acolo unde ne dorim să fim?

De fiecare dată când ascult piesa băieţilor de la WHITESNAKE – HERE I GO AGAIN , mă tot întreb dacă “I have found what I am looking for”. Suntem foarte tineri, iar oportunităţi ar fi. Azi te cere o companie, iar dacă eşti bun eşti vizat şi de alta, azi scrii la o revistă, mâine poate te caută şi concurenţa, azi ţi se oferă şansa să prezinţi o emisiune de televiziune, mâine eşti deja pe sticlă … În fond, ţine doar de tine şi de ce anume îţi doreşti să faci de fapt.

În ultima perioadă am primit diverse propuneri de colaborare, pe care le-am refuzat din start, fără să mă gândesc prea mult dacă mi-ar fi mai bine sau nu. Şi totul pentru că sunt o fidelă locului în care muncesc. Şi mi-e bine aici, cu bune, cu rele, ca peste tot. Uneori, însă spiritul meu artistico-literaro-etc o ia razna şi mă duce cu gândul spre locuri, spre vise care nu au apucat să devină realităţi certe, spre dorinţe neîmplinite … Şi atunci doare. Doare foarte tare. Fiindcă dacă nu îţi duci la îndeplinire un vis care cândva însemna foarte mult pentru tine, acela începe să te bântuie, nu te mai lasă să trăieşti cum vrei şi face orice să îşi intre în drepturi. Să primească ceea ce i se cuvine. Nu lăsa niciodată un vis mare să rămână neîndeplinit. Pentru că toată viaţa apoi ai să te întrebi de ce nu am avut puterea să îl transform într-o chestie palpabilă? O viaţă avem, şansa poate trece pe lângă noi fără să ne dăm seama. Realizăm poate prea târziu cât de mult însemna pentru noi. LUPTĂ pentru ce îţi doreşti, mai ales dacă merită cu adevărat. Şi pe plan profesional, şi în iubire. Oriunde. Un învingător nu va apuca niciodată să se plângă că nu a reuşit, ci mai degrabă că nu a putut să facă tot ce şi-a propus.

Şi în primul rând, gândeşte-te la tine, că dacă tu nu te gândeşti la tine, cine să o facă? Pune în balanţă ce e bine, ce e rău şi vezi înspre ce direcţie se înclină cântarul. Este oare ce îţi doreşti? Dacă nu, găseşte o altă ţintă. Alte oportunităţi.

Sunt din nou pusă pe gânduri, după ce cu o seară înainte am avut o discuţie pe această temă. Suntem acolo unde ne dorim să fim?

Primăvara începe cu tine

PRIMĂVARA ÎNCEPE CU TINE 🙂

Eram azi în maşină şi dintr-o dată mi-a atras atenţia o piesă atât de frumoasă. “PRIMĂVARA ÎNCEPE CU TINE! ” a celor de la HOLOGRAF. Vă asigur că, cu prima ocazie, dacă vor veni prin Oradea, îi voi aborda într-un interviu!