Fiindcă abia aştept să ascult un concert adevărat. Fiindcă Direcţia 5 este formaţia mea românească preferată. Fiindcă vine Cristi Enache. Fiindcă Direcţia 5 vine în Blue Monday în această joi. Fiindcă melodiile lor te fac să tresalţi de emoţie şi bucurie. Fiindcă muzica lor mă poartă pe aripi de iubire. Fiindcă sunt ei pur şi simplu.
Direcţia 5 – În numele dragostei
Un gând frumos de 1 martie şi o primăvară caldă şi plină de iubire!
[publicat în Jurnalul Bihorean, 2002]
de Lucian Cremeneanu
Cineva a uitat să treacă porunca asta în manualul de supravieţuire pentru România. Şi chiar dacă ar fi fost trecută, tot ar fi fost încălcată. Căci aşa sunt făcute ele, poruncile, să fie încălcate. Şi asta mai ales din cauză că românul este un mare iubitor. El iubeşte tot ce prinde. Iubeşte năvalnic, sălbatic, mai mult ca latinul, mai tare ca piatra şi mai iute ca săgeata.
De o duzină de ani încoace, românul a descoperit o nouă dragoste: dragostea de firmă. El, care înainte nu iubise deloc uzina, hala şi biroul. Aşa a auzit el că se face şi aşa i-a cerut noul lui şef. Să-şi iubească firma! O relaţie incestuoasă care nu apare în fişa postului, dar este cerută peste tot. Şi românul s-a pus pe iubit. Şi dă-i şi iubeşte!
Paradoxal, dragostea lui de firmă nu a degenerat în profesionalism tipic german. S-a păstrat curată şi dezinteresată. Iar atunci când munca n-a mers bine şi bătea vânt de restructurare, iubirea lui nestrămutată pentru firmă l-a salvat. Şi de atunci a iubit-o şi mai tare. Când cineva a zis ceva rău despre firma lui, românul a sărit ca o fiară care îşi apără puii şi teritoriul. A luptat pentru renumele firmei şi pentru imaginea ei bună, uitând că, de fapt, firma nu este a lui.
Aşa cum spun legile nescrise ale iubirii, românul n-a vrut o relaţie pragmatică cu firma la care este angajat. Pentru că, deh, nu e bine ca, într-o relaţie de iubire, să iei în considerare „eficacitatea şi utilitatea practică, reală sau aparentă” (cum zice DEX-ul despre pragmatism). A iubit-o sincer şi dezinteresat, luând-o aşa cum era ea: salariu, secretară, birou, maşină de serviciu, cafea la protocol, legitimaţie laminată cu fotografie color, telefon mobil şi, mai ales, pentru că i-a permis să folosească expresia cea mai excitantă: „Bună ziua! Sunt X de la firma Y!”
Şi, aşa cum se întâmplă când iubeşti necondiţionat, s-a trezit într-o dimineaţă că ea nu-l mai iubeşte. Mai grav, şi-a dat seama că nu l-a iubit niciodată. Atunci, şi-a luat bocceluţa şi a plecat. Nu pentru că aşa a vrut el, ci pentru că aşa a vrut ea, Firma. Se prăbuşeşte, îl doare, suferă, îşi împărtăşeşte suferinţa cu cei apropiaţi, îşi linge rănile şi apoi aşteaptă să se aşeze praful uitării.
Nu plânge, drag român! O să apară o altă iubire în viaţa ta! Pe care o s-o poţi iubi iarăşi, mai năvalnic, mai sălbatic, mai latin… Până într-o zi când o să se apuce şi aia să-ţi ceară, ca nesimţita, seriozitate, eficienţă, profesionalism şi idei strălucite.
M-am întrerupt de la activitatea mea dizertatică pentru a scrie acest post. Dacă pe 14 februarie, îmi exprimam părerea anti-Valentine’s, pe 23 februarie, adică cu o zi înainte de sărbătoarea iubirii în România – Dragobetele – lucrurile stau puţin diferit. Vorbim deja de cu totul şi cu totul altceva: păstrarea tradiţilor.
În ediţia on-line a Bihoreanului (de altfel singurul ziar local pe care îl citesc zilnic), apare un material cu titlul “Amor de Bihor” care prezintă poveştile de dragoste ale unor oameni celebri ca: Florin Piersic, Mircea Bradu, Emeric Ienei şi alţii.
Ziua de mâine va fi celebrată, sper eu, de mult mai mulţi tineri români decât 14 februarie. În plus, filialele locale de tineret ale partidelor se “bat” în petreceri cu ocazia zilei Dragobetelui. Bravo! Măcăr dacă tot se închid cluburile la ora 24:00, să fie distracţie de zi … cât cuprinde!
În timp ce mulţi locuitori ai mapamondului au urmărit cu bucurie gala decernării Premiilor Oscar, eu am avut parte de o noapte … albă. De ce ? Uf, mai bine nu spun. În sfârşit, am apucat să văd şi eu nişte secvenţe de la ceremonie şi am fost plăcut impresionată de prestanţele şi eleganţa unor doamne ca: Kate Winslet, Penelope Cruz sau Angelia Jolie. Toate radiau.
Până una-alta, abia aştept să vizionez filmul câştigător “Vagabondul miliardar”, deşi după descriere nu îmi inspiră prea mult interes …
Şi în sfârşit, iubiţi româneşte, chiar dacă spiritul american ne copleşeşte adesea, invadându-ne chiar şi viaţa … mai mult sau mai puţin sentimentală!
Dragobete – sărbătoarea iubirii la români! Şi totuşi … Love is all around 😉
Am descoperit o piesă superbă, în ton cu sărbătoarea: Deep&White – This is Love !
Apropo de muzică bună şi de multă iubire 🙂 – Wet Wet Wet – Love is all Around!
Ce vă doresc fetelor să vă cânte băieţii de 14 februarie ?
Melodia “Aşa frumoasă” a băieţilor de la Holograf!
Voiam să scriu pentru săptămâna ce vine un editorial în 24FUN, pe tema “De ce nu îmi place Valentine’s?”. Însă, cum am trecut la interviuri, am renunţat la idee. Oricum, ca o paranteză, interviurile îmi plac mai mult decât articolele sau editorialele.
Totuşi, mie chiar nu îmi place Valentine’s! Vorbeam azi cu Emil Trifa şi îmi spunea că asta înseamnă că sunt anti-romantică. Nu cred. Faptul că nu agreez această aşa-zisă sărbătoare a iubirii nu are nimic de-a face cu a fi sau a nu fi romantic.
Mă deranjează că deşi avem o mulţime de sărbători autohtone, am recurs şi la varianta de a prelua de la alţii sărbătorile lor. Dacă nu Valentine’s, atunci Halloween. Ne mai lipseşte să le luăm şi 4 iulie (Ziua Statelor Unite ale Americii)!
Eu nu accept ideea că trebuie să existe o zi pe an în care să îţi arăţi iubirea. De fapt, cele mai frumoase momente şi declaraţii de iubire vin atunci când te aştepţi mai puţin. Dacă pe 14 februarie eşti nerăbdător să afli ce ţi-a luat prietenul/prietena, logodnicul/logodnica, soţul/soţia, cred că aveţi probleme mari în cuplu! Nu trebuie să te rezumi la o zi pentru a-i spune celui iubit “TE IUBESC”, pentru a-i face atenţii, pentru a-ţi arătă iubirea – fără limite şi necondiţionată – pe care i-o porţi.
În ciuda faptului că lucrez în marketing, mi-e greu să admit că această sărbătoare este de fapt o campanie de marketing extrem de reuşită! Firmele care produc diverse produse aferente acestei zile semnalează câştiguri uriaşe în această perioadă. Oare criza îi va afecta totuşi ?
Toate ca toate, dacă totuşi accept existenţă acestei sărbători atunci fă-o să merite. Să te bucuri de cel/cea pe care îl/o iubeşti şi arată-i asta. Dar mai presus de orice, arată-i-o zilnic!
Spune TE IUBESC în multe feluri: “S’agapw” (greacă), “I love you” (engleză), “Je t’aime” (franceză), “Ti amo” (italiană), “Ich liebe dich” (germană), “Szertelek” (maghiară) etc.
Să ai parte de un HAPPY Valentine’s day! All we need is love, love …
[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 13-19 iunie 2008]
Într-o lume tot mai ciudată, în care interesul fiecăruia primează deasupra tuturor, în care uităm să mai mai acordăm atenţie şi altor priorităţi decât ale noastre, în care alergăm mereu pentru vremuri mai bune, uităm să ne mai ţinem aproape oamenii şi toate persoanele dragi nouă. Realizăm asta mai devreme sau mai târziu. Însă, cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât ne este mai uşor să depăşim clipe sau momente sumbre ale vieţii. Impasurile sau problemele care apar pe parcurs, pot fi trecute cu bine şi cu mult mai multă putere, atunci când îi ai alături pe cei îndrăgiţi. Aurora Liiceanu şi Alice Năstase în cartea „Care pe Care, femei şi bărbaţi” povestesc despre tragediile iubirilor zilelor noastre făcând însă referire şi la nume cunoscute de femei celebre, care au dat părţi din viaţa lor pentru cel iubit. Cu toate acestea fericirea nu a fost de partea lor. Am înţeles din nou, că în viaţă nu poţi avea totul. Că oricâte sacrificii ar face femeile pentru bărbaţi, oricât de multe sentimente ar purta pentru ei, nici măcar o viaţă întreagă dedicată lor nu îi poate mulţumi. În căutarea răspunsurilor la întrebările esenţiale legate de iubire, într-o lume grăbită, bărbaţii şi femeile uită adesea să fie aliaţi şi se situează în tabere adverse. Îmi vin în minte apoi, întrebări existenţiale: Cine a fost mai întâi: „oul sau găina?”, “bărbatul sau femeia?”. În categoria acestora intervine şi o altă nelămurire: ”Au fost femeilie, cele care au căutat primele în agenda telefonului mobil al bărbatului pentru a descoperi trădări ale iubirii sale sau au fost ei cei care au pus primii coarne ?” În final, e doar un joc al iubirii „Care pe care ? Femei sau bărbaţi ?”
[articol publicat in 24-FUN, saptamana 7-13 martie 2008]
de Alina Gâdoiu
Nu aş vrea sa ma opresc asupra însemnătăţii lui 8 Martie sau a datei când aceasta a fost proclamată ca Zi a Femeii si Mamei. Şi asta pentru că importanţa acestei zile se pierde cu fiecare an. Lumea nu mai face diferenţa între 1 Martie – când oferim un mărţişor ca vestitor al primăverii şi 8 martie – Ziua Femeii, când bărbaţii ar trebui să pregăteasca surprize (mai mici sau mai mari) celor drage: mamelor, iubitelor, fiicelor … Acum e totuna. Eternul mărţişor, ce în fiecare an îşi pierde din valoare şi semnificaţie, este înlocuit de alte atenţii care se dau atât în 1, cât şi în 8.
Ce îşi doresc femeile?
Azi, prea puţine dintre reprezentantele sexului frumos mai visează la Făt Frumos. Povestea cu “prinţul pe cal alb” a fost înlocuită cu cea a bărbatului “puţin mai frumos ca dracul”, dar dotat cu un portofel plin şi cu un autoturism ultim răcnet abia scos din fabrică. Un ghiocel rămâne doar un simplu simbol de domeniul trecutului, pe când cheile unei maşinuţe, vile sau alte “mici” astfel de “atenţii” sunt tot mai aşteptate de tot mai multe dintre femei…
“Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni”, ce surprize îi pregăteam mamei de 8 Martie… Se întâmpla în primii ani de gimnaziu când, cu multă migală, făceam cu mână diverse felicitări cu mult “sclipici” şi multe paiete, cu texte scrise din suflet, şi nu copiate de pe Internet. Compar acele zile cu 8 Martie al zilelor noastre şi parcă nu îmi vine să cred spre ce merge totul…
În lumea asta tot mai nebună, îmi trece prin minte o întrebare ce poate părea totuşi absurdă, dar care într-adevăr îşi are rostul: Cum e atunci când nu mai diferenţiem într-un cuplu, femeia de bărbat? Cuplurile ce se formează mai nou: femeie-femeie sau bărbat-bărbat (nu aş dori să le numesc aşa cum ştim cu toţii) uimesc o lumea întreagă. Celebrităţi sau oameni obişnuiţi ajung să fie atraşi de persoane de acelaşi sex.
Şi atunci ma gândesc: ce înseamnă pentru ei acest 8 Martie? Stiu să serbeze această zi? În cuplurile femeie-femeie, e una din ele bărbatul şi cealaltă primeşte atenţiile de 1 şi 8 Martie sau îşi fac una alteia cadouri? Ce întrebări “existenţiale”!
E atât de greu de înţeles tot ce se întâmplă în jurul nostru. Am vrea să pricepem universul lor, dar cei mai mulţi dintre români păstrează vechile mentalităţi şi le este aproape imposibil să îi accepte în societatea noastră. În fond, ei sunt oameni, dar sunt diferenţiaţi de cei “normali” prin orientarea lor sexuală. Să le oferim atunci şi lor dreptul la această sărbătoare.
Ce va fi peste alţi ani? Ne vom mai aminti de tradiţionalul 8 Martie? Timpul va decide pentru noi…
Pâna una-alta, nu îmi mai rămâne decât să vă doresc un 8 Martie plin de iubire!
[articol publicat in 24-FUN, saptamana 22-28 februarie 2008]
de Alina Gâdoiu
În aceste zile, parcă pe oriunde umblăm, respirăm şi emanăm iubire …
De ce există doar o zi oficială într-un an când ne arătăm dragostea? Pentru că americanii au găsit încă un motiv în care să poată sărbători ceva, şi au ales iubirea. Am început să importăm sărbătorile altora şi nu mai ştim să le mai preţuim pe ale noastre.
Cred că ştim cu toţii povestea Sfântului Valentin, de aceea nu intru in detalii. Departe de însemnătatea efectivă a acestei zile, pe 14 februarie, în fiecare an, milioane de oameni îşi spun spun “Te iubesc” în zeci şi sute de limbi, îşi fac cadouri care mai de care şi mai presus de toate astea arată celui iubit, mai mult decât oricând, dragostea ce i-o poartă.
Orice copil din ziua de azi ştie ce reprezintă “I love you”, dar prea puţini dintre noi putem traduce “S’agapw” din greacă în română, de exemplu.
Te-ai intrebat vreodată cum se zice “Te iubesc” în diverse limbi?
Îţi dau doar câteva răspunsuri, culese din limbile Europei: “obicham te” (bulgară), “miluji te” (cehă), “Ik hou van je”(olandeză), “Mina armastan sind”(estoniană), “Ich liebe dich” (germană), “Taim i’ngra leat” (irlandeză), “Te sakam”(macedoniană), “Jeg elsker deg”(norvegiană), “Kocham cie”(poloneză), “Ya tyebya lyublyu”(rusă), “Lubim ta” (slovacă), “Seni seviyorum”(turcă), “Ja te volim”(iugoslavă).
Da, ştiu e greu să pronunţi şi cu atât mai mult să faci o declaraţie, aşa că, decât să rişti să te bâlbâi, mai bine spune-i mai simplu: “Te iubesc”, “I love you”, “Je t’aime”, ”Eu te amo”, “Ti amo”, “Te quiero” …
Dragostea are părţile ei bune şi rele. Aduce bucurie, fericire, împlinire, dar o dată cu ea, din când în când aduce şi dezamăgire sau durere …
Nazareth (o trupă rock, celebră în anii ’70) spunea cândva, într-una din piesele lor că “Love Hurts”. Totuşi, dacă doare atât de tare, de ce mai iubim cu atâta intensitate ? de ce ne lăsăm purtaţi de val ? Pentru că ne place să iubim şi să fim iubiţi, chiar dacă asta înseamnă suferinţă uneori …
Gesturile de iubire sunt aşteptate mereu, nu doar în 14 sau 24 februarie. Cele mai preţuite sunt cele făcute în afara acestor zile.
Pentru ca în fond, nu avem nevoie de o zi specială să ne arătăm dragostea …
Îmi doresc să aveţi parte de iubire … de multă iubire!
EFEMERIDE 
