Între public speaking şi leadership, la Oradea

[articol publicat în revista Zile și Nopți Oradea, săptămâna 27 aprilie – 10 mai 2012]

Sau cum să dai valoare vorbelor tale

Conform unor sondaje, frica de a vorbi în public este pe locul I în lume. Şi pentru a o învinge, s-au găsit diverse soluţii. De-a lungul anilor şi nu numai. Cea mai cunoscută organizaţie de public speaking din lume are titlul de Toastmasters. În ţara noastră, există mai multe astfel de cluburi în diverse oraşe, iar Oradea este unul dintre ele.

Toastmasters International

Toastmasters International (TI) este o organizaţie non-profit cu scop educaţional care are cluburi afiliate în toată lumea (aproximativ. 12.800 în noiembrie anul trecut). Scopul acestei organizaţii non-profit este de a-i ajuta pe membrii săi să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare, prezentări în public şi leadership.

Un club de Toastmasters este un atelier de lucru de tipul “învaţă cum se face”, în care oamenii îşi perfecţionează abilităţile lor într-o atmosferă confortabilă şi prietenoasă. În general un club are între 20 şi 40 de membri, care se întrunesc săptămânal sau bilunar pentru a învăţa şi a practica tehnici de prezentare. În medie, o sesiune durează aproximativ o oră.

Nu există nici un instructor de la un Club Toastmasters. În schimb, membrii îşi evaluează între ei prezentările orale şi conducerea activităţilor. Acest proces de evaluare este o componentă integrantă a programului de educaţie în ansamblu. Membrii Toastmasters improvizează discuţii pe diferite subiecte, servind totodată ca ofiţeri în diferite roluri de conducere. Eficacitatea acestei formule simple de învăţare este dovedită şi de miile de societăţi care sponsorizează in-house cluburi Toastmasters. Aceste cluburi servesc pentru discuţii publice şi workshop-uri de training pe tema leadership-ului pentru angajaţi.

Un membru al clubului Toastmasters, de oriunde din lume, este un învingător. El reuşeşte orice îşi propune, întrucât el comunica ceea ce îşi doreşte şi astfel, el obţine ceea ce vrea, drept o consecinţă firească a modului anume de a comunica, excluzând norocul sau întâmplarea din această construcţie, dar asigurând percepţia mesajului receptat ca fiind identic cu cel care a fost iniţial gândit şi transmis.