Oare care e secretul unei seri perfecte în Oradea?

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 3 – 16 februarie 2012]

Variante pentru o seară de … repetat

De cele mai multe ori, începutul unui week-end aduce şi multe semne de întrebare: „Oare cum îmi voi petrece sfârşitul de săptămână?”. Implicit, acesteia i se alătură şi gândul „Cum ar fi seara perfectă?”. Probabil că nu există o reţetă ideală, dar în mod sigur există câteva posibilităţi pentru a transformă o seară, în aparenţă banală, de weekend, într-una de repetat.

Ultimii ani au conferit Oradiei multe posibilităţi de petrecere a timpului liber sau a serilor de final de săptămână. Apariţia unor localuri, restaurante, ceainării, cafenele sau cubluri au deschis apetitul orădenilor pentru ieşitul în lume. Numaidecât, numărul acestora a crescut în mod surprinzător de la un an la altul. Unele au reuşit să se menţină, devenind deja de renume în urbea noastră, pe când altele … mai puţin. Astăzi, centrul este gazda unor localuri chic, a unor restaurante cu specific variat, a unor cluburi îndrăzneţe şi primitoare. Şi totuşi, unde?

Lords, forever young

Atunci când ţi-e dor de muzica anilor ’80 şi ’90, când vrei din tot sufletul să ieşi din cotidian, o alegere faină este Lords. De 11 ani, el ne găzduieşte an de an, deosebindu-se prin muzică, atmosferă şi căldura cu care eşti primit, indiferent de vârstă. The Best Music in Town, sloganul clubului nu este ales în mod aleator, ci spune totul despre muzica pe care o puteţi asculta aici: dance, rock, blues şi multe altele.

NU-mi mai place Blue Monday

Înainte să ofer motivele pentru care am făcut această afirmaţie vizavi de un club, care până nu demult era locul meu preferat de vineri sau sâmbătă seara, voi trece într-o revistă evoluţia preferinţelor mele în materie de localuri în Oradea.

Prin anul al doilea de studiu, când am început să ne formăm o mică gaşcă, cutreieram cea mai mare discotecă din Oradea, No Problem. Aproape un an de zile, a fost locul nostru preferat. Încet-încet, gusturile ni s-au schimbat şi ne-am îndreptat spre centru, mai exact sub celebrul Pasaj Vulturul Negru, în Downtown, dar şi în afara pasajului, în Escape. Dar şi acestea ne-au pierdut interesul, în câteva luni.

Când în sfârşit Blue Monday s-a mutat în locul fostului Miraj, am crezut că vom avea un loc de calitate, cu muzică live, cu oameni care ştiu să aprecieze muzica bună. Şi aşa a fost până de curând, acesta metamorfozându-se într-un club care este accesibil oricui şi unde preţurile au crescut simţitor. Acum e plin de cocalari şi prinţese, iar o Mirinda la doză este 5,5 RON. Cât?? Mai mult decât într-un bar de fiţe. Şi toate astea din cauză că nu se percepe vreo taxă de intrare. Oricum, din ianuarie 2010, vine tata Bolojan peste ei şi va supravieţui cine poate. Îţi ţii deschis clubul şi după ora 23, plăteşti o taxă pentru fiecare oră în plus. Să vedem atunci ce o mai fi …

Dezamăgirea provine de la seara de ieri când am ascultat muzică foarte proastă. Nu ştiu ce s-a întâmplat de când a plecat Tavi, dar parcă totul a scăpat de sub control. Pur şi simplu nu îmi mai place.

Prefer o petrecere precum cea de vineri de la mine de acasă, unde am fost 30 de prieteni şi colegi de facultate, când fiecare aduce ce doreşte să mănânce sau să bea, decât să văd fiţe ieftine într-un local cu preţuri exorbitante. Îmi pare rău de ce a ajuns acest local. Cred că trebuie să se inventeze un alt local pentru noi în Oradea noastră, ca să ne mai atragă cumva … Până atunci fie vreun lounge cochet, fie acasă la careva, în stil american.

Pe vremea mea …

 [articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 6-13 februarie 2009]

Nu de puţine ori ne-am dat ochii peste cap, sătui când îi auzeam pe bunici spunându-ne: „Pe vremea mea …” şi continuau prin a ne enumera din bucuriile sau greutăţile tinereţii lor. Pe vremea lor ştiau profita de frumuseţile naturii, de orice carte care le cădea în mână, de plimbările lungi pe jos, de serate de dans şi de declaraţii de iubire. Pe vremea lor nu erau nici telefoane mobile, nici internet, nici cluburi sau maşini de top. Ei nu au avut parte de nimic din ce avem noi şi totuşi erau fericiţi, cu toate că au trecut prin momente şi mai bune, şi mai rele.

Între timp, vremurile s-au schimbat, iar lucrurile, teoretic, au evoluat. Azi, noi nu mai putem trăi fără căsuţa de mail, pe care o verificăm zilnic sau din oră de oră, fără telefonul mobil, pe care îl purtăm pretutindeni şi pe care îl afişăm oriunde, fără cluburi şi„lounge-uri”, fără maşina (pe care unii au plătit-o cu banii jos, iar alţii o achită în mai multe tranşe) şi alte cele…

Serile de week-end ni le petrecem prin baruri şi localuri, în nori de fum de ţigară sau „fumuri” ale oamenilor, printre orchestre cu lăutari sau platane de DJ. Ne desfătăm papilele gustative cu sortimente de cocktailuri exotice şi dansam pe muzică din clasamentele internaţionale. Azi, dacă nu bem până nu cădem sub masă, dacă nu fumăm până nu le-am stors şi ultima lacrimă fumătorilor pasivi, nu ne distrăm pe cinste! E vineri seară în Oradea. Unde ieşim? Cluburile şi localurile, chiar şi în vremuri de criză merg bine, ba mai mult, abundă de populaţie de toate vârstele: Blue Monday, Heat, Bali, Lords, Downton sau mai „aparte”, Traffic sunt câteva dintre destinaţiile de distracţie alese de tinerii orădeni, la sfârşit de săptămână.

Avem de toate! Dar oare suntem mai fericiţi decât bunicii noştri?

Ce le vom spune Însă nepoţilor noştri peste ani?„Pe vremea mea … pe vremea mea ne plimbam prin oraş fără vreun scop, în maşini pe care să le conducem seara prin centru cu o mână pe volan şi cu cotul sprijinit pe geamul electric, iar cealalta aplecată pe schimbător… sau ieşeam în cluburi de „fiţe”

sau, adesea, frecam menta la greu …”!