O gustare este, întotdeauna, binevenită după o sesiune de cumpărături
De cele mai multe ori, după o sesiune de cumpărături, merge perfect o clipă de relaxare. Poate chiar mai multe. O oră, două … sau, cu alte cuvinte, preţ de câteva clipe să te poţi destinde alături de cei dragi într-o atmosferă plăcuta, chiar în incinta Lotus Center. Concret, să poţi servi prânzul sau cina, fără prea multe bătăi de cap, ci chiar aproape de locul în care ai făcut cumpărăturile. Ce noroc că există un astfel de loc!
Este vorba despre restaurantul Lotus, un local în care eşti răsfăţat cu diverse sortimente de pizza, meniuri calde ce includ diferite preparate din carne, la care asezonezi legume gustoase. Te răcoreşti cu cocktailuri de diverse gusturi, de la cele non-alcoolice până la cele alcoolice, şi te îndulceşti cu nelipsitele deserturi.
Restaurantul Lotus poate fi locul ideal pentru o întâlnire cu prietenii sau una de afaceri, departe de aglomeraţia centrului oraşului, chiar într-un loc extrem de select şi primitor. Nu ezitaţi să vizitaţi restaurantul Lotus din incinta mallului orădean, pentru clipe plăcute, într-o atmosferă intimă şi reconfortantă. Sunteţi aşteptaţi cu drag! Mai multe detalii privind Lotus Center, dar şi despre restaurantul Lotus puteţi găsi şi pe www.lotus-center.ro
În zi de Moş Nicolae, care a fost mai mult sau mai puţin darnic cu noi (de ex. mie mi-a adus un beţişor cu clopoţei de la moşul tată, un set de machiaj de la moşul mamă şi o cutie de bomboane de cioco de la cineva special), mergem să alegem viitorul României pentru următorii 5 ani. Încă nu am apucat să merg să votez, însă cu siguranţă am să îmi exercit acest drept.
În zi de sărbătoare, cei de la Feeling Dance i-au invitat pe cei care îi admiră, la restaurantul Lotus din cadrul complexului comercial, acolo unde vor povesti despre istoria lor, dar şi despre planurile lor de viitor. Va fi acolo şi Willmark.
Concluzia zilei: Moş Nicolae dansează în cabina de vot.
Din păcate aleg să merg tot mai rar pe corso-ul orădean. Probabil sunt foarte mult motive pentru care am ales să fac acest lucru.
După ce în urmă cu două zile, Bihoreanul publica un articol despre magazinele de tip “Totul la 10 RON” apărute ca ciupercile după ploaie, dar şi despre succesul nebun pe care îl are lanţul de magazine second-hand London Shop, am hotărât să stau tot mai departe de centrul oraşului nostru. Nu e o chestiune de fiţă, ci doar o constatare dură că din păcate criza ne-a afectat rău de tot. Dacă până nu demult, centrul orădean era împânzit de magazine de primă clasă, azi constat cu stupoare că până şi Leonardo afişase un autocolant cu titlul “SPAŢIU DE ÎNCHIRIAT”. Că magazine precum Kenvelo, Alb şi Negru sau Outwear şi Lee Cooper şi-au închis porţile şi eventual s-au mutat în mall nu mai e noutate, dar dacă şi până acest magazin mare de pantofi nu mai are resurse pentru a acoperi costul chiriei, ce mai pot spune? E pur şi simplu deprimantă atmosfera … Supravieţuişte cine poate. Nici chiar TerraNova cu super reducerile de până la 70% nu mai are puterea de a atrage clienţii, aşa cum se întâmpla altădată …
Fiţele înseamnă bani, iar second-hand nu este o fiţă, este pentru unii o necesitate. Regret că a trebuit să insist atât de mult asupra acestui subiect, dar îmi pare atât de rău că s-a ajuns aici. Că am fost asaltaţi de magazine de o calitate îndoielnică, ce atrag cu preţurile lor scăzute şi am uitat de vremurile acelea în care aşteptam reducerile (sau nu) în magazinele de lux. Acum totul s-a mutat la Mall. Tot centrul este fie la Lotus, fie la Era, şi în curând spre la Tiago. Îmi doresc să avem parte şi de H&M şi Zara şi să revenim la ce a fost Oradea cândva.
Un oraş de clasa întâi, nu second-hand. Îmi pare rău că nu am putut fi prezentă la întâlnirea primarului Bolojan cu bloggerii, căci cu siguranţă aş fi adus în discuţie acest subiect. De ce nu clasa întâi şi preferăm second-hand?
Răspunsul îl ştiu: criza e criza. Sau NU. Sau poate noi sau poate presa îi dă atâta amploare. Sau poate într-adevăr nu ne mai permitem magazine cu haine de prima mână. Ne trebuie doar de a doua, a treia … a n-a (cu n tinzând de la 1 la infinit).
În seara asta am ieşit până la Lotus să mă întâlnesc cu o prietenă căci nu ne-am văzut de ceva timp. Deşi era luni am rămas surprinsă să constat că parcarea era plină ochi. Noroc cu cea subterană, care era ocupată doar pe sfert şi astfel am reuşit să găsesc şi eu un locşor. Plin de lume. Nu îmi venea să cred.
Ca de fiecare dată când merg în Lotus studiez piaţa revistelor de timp liber şi constat aşa: standul Zile şi Nopţi GOL, standul 24FUN pe jumătate gol, în timp ce Business NEWS era şi el la mare căutare după câte am văzut. Barem, revistele acestea prind cel mai bine la public în vremuri de criză. Informaţii sunt, recomandări sunt, ce mai ai nevoie ? De politică şi minciuni e sătulă lumea, dar de o schimbare de atmosferă niciodată, de o mâncare bună la fel. Mi-ar plăcea să cred că există o mică bătălie între aceste publicaţii doar în scopul de a creşte cantitatea de informaţie şi implicit numărul consumatorilor de astfel de reviste de timp liber.
Şi dacă tot venii vorba de criză nu am cum să nu trag concluzia că pe Corsoul nostru se întâmplă nişte lucruri foarte triste. Astfel că numărul magazinelor de genul “Totul la 10 lei” sau cele de tip second hand a crescut simţitor în ultima perioadă şi prin urmare am impresia că Oradea va ajunge ca un bazar imens, cu preţuri accesibile oricărui buzunar. Noroc însă că mai există Lotus sau Era Shopping care mai ştiu face diferenţa. Oricum triste vremuri trăim …
În perioada oricăror sărbători, marile magazine gen CARREFOUR, METRO, SELGROS etc îşi micşorează programul de lucru. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre NON-STOP-uri.
În seara asta, trebuia de urgenţă să iau ceva de papa şi am hotărât, deşi era ora 22.00, să fug la Real din Aradului în speranţa că acolo voi găsi ceva, ştiind că la LOTUS e deja închis. Ajung la REAL, evident, închis. Sunt Rusaliile şi deci program scurt. M-am gândit să merg spre Nufărul, să mă opresc la vreo benzinărie. Pe drum, remarc un NON-STOP. Ce bucurie! Era cam full pe acolo, dar am găsit ce aveam nevoie. În sinea mea, mi-am spus: “Cum profită NON-STOP-urile de pe seama sărbătorilor şi a programului ceva mai scurt al marilor magazine … “. Deh, e criză, fiecare câştigă o pâine aşa cum poate. Şi bine fac, că mai sunt oameni ca mine, cărora li se năzăre la ora 22.30 să cumpere o pâine, dar nu au de unde decât de la aceste mini-marketuri.
Şi aşa am umblat 40 de minute pentru nişte mărunţişuri. Noroc cu magazinaşele astea. Evident, când m-am întors la maşină, eram blocată din toate părţile de cocalari cu maşinuţe de ultimă generaţie, care au oprit pe unde au putut să îşi facă cumpărăturile de seară … I-am aşteptat pe aceşti regi ai şoselelor să se întoarcă şi să-şi mute averea în alt loc, să îmi pot vedea de drum. Nu e de mirare că toţi aveau ghiuluri şi lanţuri de zeci de kg din aur … Cocalarus, va să zică!
[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 29 mai – 4 iunie şi 24FUN online]
“Who the Fuck is Lucian Oros? Băiatu` cu paintball-ul? Băiatu` din Lotus? Băiatu` de la TVS?! Ală cu tzepi măh?! Ăla de-o prezentat Toamna Orădeană? Ah, ală care cântă’n Blue Monday?! D`apoi câtie face omu` ista?!” (preluare www.oradeanul.com). Subiectul lor de discuţie era Lucian Oros (nume complet: Lucian Constantin Oros), de altfel invitatul 24FUN din această săptămână.
Artist
Este originar din Satu-Mare, însă de mulţi ani locuieşte în Oradea şi recunoaşte că oraşul de pe Crişul Repede îi place mult prea mult pentru a-l părăsi. Absolvent al Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii din Oradea (în 2003), secţia Canto, Lucian se poate mândri, la cei 29 de ani ai săi (împliniţi pe 3 mai), cu diverse participări la concursuri de top mondial, unde a reprezentat cu succes ţara noastră. A văzut mai toată lumea, având şansa de a cânta în oraşe europene precum Dusseldorf, Zurich sau Viena, dar şi mai departe, în Asia, şi mai exact în China, ca membru al unui cor internaţional. În anul cinci de facultate (pe atunci se studiau 5 ani în cadrul Facultăţii de Muzică), a participat la concursul tinerelor speranţe “Hariclea Darclée” de la Brăila, desfăşurat sub patronajul Marianei Nicolesco. A ajuns în finală şi astfel a fost remarcat de specialişti din Austria. Şansa a fost de partea lui. Imediat i s-a oferit o bursă de un an la Graz. Urma o perioadă foarte importantă în cariera sa. Fiind o persoană foarte ambiţioasă, şi-a stabilit nişte puncte pe care şi le-a propus să le atingă şi a reuşit. Şi-a dorit să cânte alături de Placido Domingo, lucru care s-a şi întâmplat. Prin urmare, este convins că dacă vrei ceva cu adevărat este aproape imposibil să nu poţi avea.
A experimentat şi viaţa în Bucureşti, menţionând cu regret că în capitală se dă o luptă prea grea pentru supremaţie şi celebritate şi practic, oricât de bun şi talentat ai fi, nu ai nicio şansă să răzbaţi. Locurile sunt de mult luate … Şi asta în condiţiile în care nu toţi cei aflaţi în top sunt neapărat cei mai buni. De aceea, speranţa lui este să apuce să cânte în străinătate, acolo unde concurenţa chiar dacă este mare, până la urmă vorbim de mult mai mult fair-play! Însă nu vrea să părăsească România. Până când îşi va vedea visul împlinit, Lucian cântă ori de câte ori are ocazia. Mulţi îl ştiu ca o parte (ce-i drept temporară) a trupei A-Live din Blue Monday. Cert este că la cele mai mult concursuri de karaoke din oraş este omniprezent: fie în ipostaza de moderator, fie de participant. În ceea ce priveşte piesele fredonate, cel puţin pentru moment, se axează doar pe cover-uri: „Precious” (Depeche Mode), „Please release me” (Engelbert Humperdinck) sau “Return of the Mack” (Mark Morrison), însă promite că în curând pregăteşte şi propriul album. Îl amuză când lumea îl numeşte „tenor”: „Nu sunt tenor, sunt bas” sau DJ: ”în viaţa mea nu am fost DJ” mai aminteşte el.
Referindu-se la viaţa de artist, Lucian subliniază faptul că unul din marile sale regrete este acela că se pune din ce în ce mai puţin preţ pe valoarea unui artist. Teoretic, oamenii talentaţi şi bine pregătiţi ar trebui recompensaţi pe măsura performanţelor lor, însă în ţara noastră se promovează tot mai mult prostul gust şi calitatea îndoielnică. Artistul adevărat este înlocuit de cântăreţii răsplătiţi „fără număr de cei care vor să îşi audă numele la microfon”.
Mai trebuie remarcat faptul că de-a lungul timpului a avut ocazia de a se întâlni cu artişti consacraţi, fie dintre cei care au păşit în Oradea, fie pe parcursul experienţelor sale profesionale: de la Sash, la Marian Gold (solistul trupei Alphaville), Emilia (solista care cânta piesa „Big big girl in a big big world”) sau Mircea Baniciu. Cu siguranţă nu va uita nici întâlnirea cu preşedintele Traian Băsescu.
Radio şi scenă
A lucrat şi în radio o perioadă. Iniţial, a început la Radio Contact (actualul KissFM), iar ulterior s-a mutat la Radio Transilvania şi chiar dacă a plecat de acolo a rămas fidel postului.
O perioadă a fost vocea de la Lotus Center. Apoi s-a concentrat mai mult pe evenimentele din cadrul complexului comercial în calitate de colaborator. Este moderatorul celor mai multe acţiuni care au loc în mall: de la concursuri de karaoke şi până la evenimente de tot felul.
Cu toate acestea, Lucian nu este omul care să îşi dorească să apară la orice manifestare în ipostaza de prezentator, dar poate afirma cu bucurie că a găzduit, cel puţin în ultimii patru ani de zile, zeci de festivaluri organizate în Oradea. Cel mai recent exemplu este faptul că sâmbătă (23 mai) şi duminică (24 mai), Lucian fost gazda celei de-a treia ediţii a concursului de dans „Cupa Oradea 2009” organizat de Clubul Sportiv „Stelele Dansului”, desfăşurat în cadrul Sălii Sporturilor „Antonio Alexe”.
Fiind o persoană care deţine o puternică legătură cu scena şi referindu-se în speţă la cei care îşi petrec o mare parte din timpul lor în lumina reflectoarelor, Lucian este convins că acest mediu poate deforma în mod negativ comportamentul respectivei persoane, fapt care conduce spre trufie sau aroganţă exagerată. Afirmaţie ce poate lăsa uşor loc interpretărilor, vizând în special moderatorii de evenimente din Oradea … şi nu numai.
Predator
Talentat, sensibil şi totuşi pasionat de arme (a nu se înţelege greşit!), printre multele preocupări, se numără şi pasiunea sa pentru paintball (Predator Paintball), fiind de altfel cel care a fost primul care a adus acest joc şi în Oradea, în urmă cu 5 ani de zile. Oricum, cei interesaţi pot afla mai multe detalii şi pe http://paintballbh.com/. Tocmai de la această pasiune a sa, unii îl cunosc sub numele de Predator.
Şi totuşi singur
Privind în trecut, poate bifa multe realizări. Însă gândul îl duce adesea înspre versurile trupei U2: „But I still haven’t found what I am looking for”. Adică îşi doreşte mai mult. Este convins că doar o viaţa personală împlinită îi poate garanta şi un succes pe măsură. Interesant este că din suita de experienţe dobândite, mai mult sau mai puţin plăcute, a şi tras o concluzie: „Frumuseţea e o valenţă a compatibilităţii noastre genetice, la fel şi iubirea. Perpetuarea speciei inteligente”. Această constatare a sa porneşte şi de la faptul că, cel puţin până în acest moment, viaţa sa personală nu a fost aşa cum şi-a dorit-o. Recunoaşte că este singur (dar asta nu din cauza aroganţei, cum ar zice unii), ci tocmai de la faptul că a avut trei mari dezamăgiri în dragoste. Dar este încrezător în iubire şi ştie că toate vin la timpul lor. Nu are în minte prototipul femeii ideale, însă mărturiseşte că aceea care îi va fi alături „trebuie să îmi ia minţile”. Până când acest lucru se va întâmpla, recunoaşte că dragostea lui se îndreaptă spre familia sa, dar şi înspre căţeluşa sa Aicha, care îi este alături mereu.
Pe lângă calităţile sale vocale, Lucian deţine şi altele, din domeniul culinar. Există în lume o vorbă cum că „bărbaţii sunt cei mai buni bucătări”, iar el ştie asta. Ba mai mult, o şi dovedeşte.
Întrebat cum consideră că este văzut de cei din jurul lui, răspunde: „Sunt perceput, sper, ca unul din ei. Şi atât. Nici nu vreau să fiu mai mult. Că vreau eu să fac multe, asta e partea a doua. Însă rămân unul din ei, nu mai sus, nici mai jos ca ei. Eu critic, imi spun părerea, nu zic că pot face ceva mai bine sau nu decât altcineva. Dar, mai presus de toate acestea, am bunul simţ al lucrurilor”. În plus, ţine să menţioneze că adesea este ignorant sau chiar arogant, dar doar cu cine merită.
„Nu am aspiraţii de a fi cel mai bun şi asta datorită unor convingeri personale. Cred însă că fiecare e bun în felul lui” mai completează el. Lucian Oros promite multe şi este fără îndoială unul din top talenţii din România!
EFEMERIDE 