Posted in Uncategorized

Despre dorinţa de a fi mereu pe primul loc

Excuses-are-useless.-Results-are-priceless.Music gets the best of you … spune un cântec, un proverb. De când mă ştiu am îndrăgit muzica. Eram un mare fan al muzicii şi a tot ce ţine de ea. Concursuri naţionale Mamaia, Cerbul de Aur sau chiar internaţionale San Remo, Eurovision … Aşteptam cu mare entuziam fiecare ediţie, an de an. Şi parcă erau tot mai de calitate cu fiecare an. Unele s-au stins pe parcurs, altele au devenit tot mai controversate.

A urmat apoi o pauză de câţiva ani, în care am decis să nu le mai urmăresc. Fie pentru partea politică a lor, fie pentru uneori, proasta prestaţie a artiştilor. Însă, de asemenea, a revenit vremea când mi s-a făcut dor să le revăd, şi am reînceput să intru în circuitul lor. Ba mai mult, chiar să vorbesc despre participarea României la Eurovision de-a lungul timpului, enumerând pe ani, artişti cu titlul piesei, ţara în care ne-au reprezentat, locul pe care l-au ocupat, şi chiar şi de la cine am primit maximul de puncte – şi toate acestea le-am spus din memorie, şi engleză în proiectul 7 la Oradea Toastmasters. Şi asta de foarte curând. Dovadă că încă am rămas o fană a acestui concurs, cu toate neajunsurile lui.

Aseară, am sperat că Paula şi Ovi să facă o figură cel puţin la fel de frumoasă ca în 2010 – la Oslo în Norvergia, când s-au clasat pe locul al 3-lea, pentru prima dată un astfel de loc pentru ţara noastră la Eurovision -, însă probabil mi-am setat prea sus aşteptările sau, poate, din contră, fiind vorba despre un fel de joc politic, să ne dăm seama că nu avem atât de mulţi susţinători prin alte ţări cum poate am crezut. Însă, chiar şi locul 12 din 26 de participanţi, este totuşi un loc bun. Mă pot mulţumim cu el. Pe de altă parte, în mintea au zburat tot felul de gânduri. Oare cât de mult trebuie să munceşti, câte nopţi nedormite, câte sfaturi ai nevoie pentru a ajunge pe locul 1, în orice competiţie?

Îmi amintesc despre mine că mi-am dorit şi îmi doresc să fiu printre primii şi uneori chiar prima, în orice întreprind. Şi mă ambiţionez şi mai tare când în jurul meu am oameni cu aceleaşi aspiraţii. Mă bucur la fel de mult că Lucian, soţul meu, are şi el astfel de vise. De a fi cel mai bun în domeniul lui. Şi ne ambiţionăm unul pe altul. Şi ne dăm putere unul altuia pentru a deveni tot mai buni în ceea ce facem.

Mai îmi amintesc despre mine că am câştigat de prea puţine ori la diverse jocuri, competiţii (tip loto sau altele unde norocul era foarte important), însă le-am câştigat pe acelea unde am învăţat, am muncit, am depus efort pentru a obţine acel punctaj sau premiu. În mod cert nu fac parte din acea categorie de oameni cu noroc pur şi simplu, ci mai degrabă din acea categorie de oameni care îşi creează norocul prin prisma voinţei, ambiţiei sau perseverenţei. Prin greşelile învăţate din trecute, prin experienţele dobândite sau prin eşecurile care nu au fost altceva decât un imbold pentru a merge mai departe şi a fi tot mai bună.

Aşa că nu încerc să judec faptul că România a obţinut “doar” locul 12, ci îl consider doar ca un imbold care să ne facă să devenim mai buni, să ne ambiţioneze ca la anul să încercam poate altceva, alţi artişti, ceva nou.

Pentru că de multe ori avem tendinţa să facem acelaşi lucru la nesfârşit însă ne dorim să obţinem rezultatul diferit. GREŞIT! Cât timp nu vom schimba ceva, nu vom obţine altceva. Deci, schimbarea este importantă de cele mai multe ori. Uneori, crucială. Atunci când îţi dai seama că orice faci nu duce spre rezultatul dorit. Aşa că, în ceea ce mă priveşte, mă voi strădui mai mult, prin schimbarea tacticii de a obţine ceva mai bun, mult mai bun.

Practic am tot timpul din lume să fac acest lucru. Să vedem rezultatele deci!

Posted in Relatari

Cronicuţă de sfârşit de săptămână

E vineri seara. Friday I am in love, ar spune cei de la The Cure. Teoretic, la ora asta, tinerii ies în oraş, pe terase sau în cluburi, însă eu mi-am savurat liniştită pizza de la Why Not (Cu tot respectul pentru 24FUN şi Zile şi Nopţi, doar în 7Seri am găsit numărul de telefon valid al pizzeriei).În sfârşit, desfătare pentru papilele mele gustative, tristeţe pentru somnul meu şi sănătatea mea. (oricum nu am mâncat decât jumătate din ea!). Dar nu despre asta voiam să scriu.

În tot timpul cât am aşteptat momentul în care pizza va sosi la uşa mea, au început să îmi treacă prin minte pasaje din această săptămână. Deşi nu sunt adeptă rememberingului pe blog şi cu atât mai puţin a lui Twitter, am realizat că deşi e vineri, adică au trecut doar 5 zile din această săptămână, pentru mine par să fi trecut cel mult 10. Nu îmi vine să cred că marţi umblam prin Constanţa şi Mamaia! Totul s-a întâmplat atât de repede, încât doar oboseală pe care o resimt pare să îmi atragă atenţia că nu am visat că am fost plecată, ci chiar s-a întâmplat! Vezi fotografia de mai jos făcută marţi seara.

Mamaia

Am revenit acasă. Veşti bune. Andrei, fratele meu, este inginer. Nota 10 la licenţă. Sunt mândră de el.

Tot o dată cu reîntoarcerea acasă (deşi pare să fi fost o eternitate de când am plecat), florile primite în dar de ziua mea erau la fel de frumoase ca în prima zi. Am primit o mulţime, atât de frumoase, dar trebuie să recunosc că am unul pe care îl admir în mod special, care arată ca şi cum în această clipă l-aş fi primit. Pur şi simplu e minunat. Îl voi ţine la păstrare ani mulţi, sper. 🙂

Buchet de trandafiri

Şi ca să nu uit e rezolvată şi cazarea în Zagreb. Deci, Croaţia, here we come in august. După ce am citit cronica lui Lulu Cremeneanu despre concertul U2 de la Barcelona din 30 iunie, cu greu voi mai răbda până în 9 august când îi voi vedea şi eu pentru prima dată live! Lulu are un talent formidabil în a relata diverse întâmplări şi a scrie reviewuri. Cu siguranţă, cartea lui îmi va rămâne mult timp de acum înainte întipărită în minte!

Posted in Relatari

Vamos a Mamaia

Şi mi-a priit. Şi am revenit pe plaiuri bihorene. Am pornit luni seara din Oradea, la ora 21.00. Am ajuns în Constanţa, ieri la ora 15.30, cu “doar” 2 ore întârziere faţă de ora preconizată. Norocul meu este că am verişori în Constanţa, care s-au oferit să mă ducă până la IAKI în Mamaia. Acolo, am avut de realizat un instructaj pentru circa 10 oameni. Cu mici probleme, totul pare să se fi soluţionat la ora 19.30. Nu pot spune prea multe despre celebrul Iaki, ce îi aparţine lui Hagi, nu am văzut foarte multe. Însă despre Casino, pot afirma că este într-adevăr unul de lux, precum acelea pe care le vedem în filmele cu Las Vegas. A fost special.

La finalul muncii mele, mi-am început drumeţia prin Mamaia, vreo 3 ore. Lume nu foarte multă, plaja semi-curată, marea mai puţin prietenoasă şi terase şi cluburi care se pregăteau să-şi deschidă porţile pentru a-şi primi turiştii. Era mai degrabă o atmosferă de final de vară, decât una de început de sezon. Însă avantajul mare este acela că preţurile sunt bune, acum! Oferte peste oferte, promoţii …

Am pornit spre seară, la ora 22 dinspre Mamaia. Am luat un microbuz până la gara Constanţa. Am făcut un tur de oraş (de Constanţa) de circa jumătate de oră cu doar 2 lei. La ora 23 am pornit înapoi spre Oradea. O zi foarte plină. Am ajuns, în final,azi  la ora 17 în oraşul meu de pe Crişul Repede. Frumoasă experienţă, dar lungă şi obositoare. Sper ca anul acesta orice ar fi să nu mai ajung la Marea Neagră!

There’s no place like home, totuşi.

Posted in Calatorii

Here I go again on my own (III)

Până miercuri după-masă nu voi fi în Oradea. În seara asta plec la Constanţa şi ajung mâine acolo, după care pornesc spre Mamaia, la Hotel Iaki, unde am nişte treabă pentru firmă. Nu mă invidiaţi! Stau doar o zi, 16 ore cu trenul dus, 16 întors. Povestesc când mă întorc.

Posted in Concerte

HEAT Club | Liviu and Roby

De la Mihai Dacin, citire:

HEAT CLUB proudly presents: LIVIO & ROBY. Nu, nu am exagerat deloc, având în vedere că celebrii dj-i şi producători români sunt mai tot timpul contractaţi pentru evenimente în străinătate. Pregătiţi-vă pentru un show mult aşteptat, un back-to-back greu de egalat! Din Miami până in Ibiza, din Mamaia până în Oradea, toată lumea aşteaptă reprezentaţiile live ale celor doi. LIVIO & ROBY – producătorii preferaţi ai lui Steve Lawler şi dj-ii adoraţi de clubberii adevăraţi – sunt invitaţii noştri, sâmbătă, 16 mai.

 Heat Club | Roby si Livio

Sustinuţi de casa VIVA MUSIC, LIVIO şi ROBY sunt doi dj-i şi producători români. Începutul lor se leagă de clubul LA MANIA din Mamaia. De când s-au cunoscut, în 2004, au dezvoltat împreună o legătură foarte strânsă în ceea ce priveşte stilul şi gusturile muzicale. Nu a durat mult şi dj-i renumiţi din toată lumea mixau în programele lor piesa “Bitter Sweet”. Au intrat în atenţia celebrului STEVE LAWLER căruia i-au remixat multe dintre producţiile muzicale, devenind şi foarte buni prieteni cu acesta. Curând, portofoliul lor de clienţi a crescut. În 2006 şi 2007 au câştigat Heineken Music Thirst Studio Global Session, ceea ce le-a deschis calea spre Las Vegas şi Miami, unde au reprezentat cu succes România şi, bineînţeles, Europa de Est.

 În 2009, cele mai fierbinţi prezente ale celor doi vor fi la aniversările muzicale TEN YEARS COCOON IBIZA, când, pentru a celebra cei 10 ani de activitate prolifică a clubului Cocoon din Ibiza, vor mixa alături de nume grele ale industriei muzicale, pe 29 iunie. În acelaşi calendar de evenimente, pe 17 august, este programat şi RARESH, dj-ul numărul 1 din România care a fost invitat de Paşte în HEAT CLUB.

Posted in Party

HEAT Club | Dj RARESH

De la Mihai Dacin, PR Manager Heat club, citire:

                                                                         

HEAT CLUB dă tonul distracţiei de sărbători!

 

Vineri, 17 aprilie, primim vizita celui mai bun dj roman al ultimilor ani: RARESH.

 

Dj Raresh

 

Aflat pe prima poziţie în topul dj-ilor autohtoni realizat de Nights.ro pentru 2007 şi 2008, RARESH este, de asemenea, cel mai reprezentativ dj roman în străinătate. De altfel, în ultimii ani, prezenţele lui la show-urile din ţară pot fi numărate pe degetele unei mâini. Alături de Pedro şi Radhoo, RARESH intregeşte RPR Sound, un proiect muzical de notorietate pentru industria muzicii de clubbing din întreaga lume. Ibiza îl găzduieşte toată vara, Miami îl are ca invitat cel puţin la Winter Fest, iar cele mai mari festivaluri de muzică electronică ale lumii îl au neapărat pe afiş.

 

Imensul său succes, 100% românesc, l-a dobândit de foarte tânăr. La doar 23 de ani este deja reprezentat de cea mai mare agenţie de booking din Europa – Cocoon Records. Aşa se face că în fiecare week-end, RARESH zboară spre cluburi de top din întreaga lume – din Rusia până în Spania, din Argentina până în Italia sau din Germania până în Statele Unite – toată lumea e fascinată de combinaţia unică de tinereţe, exuberanţă, veselie, groove intens, techno, house şi minimal.

 

Prima reprezentaţie live din 2009 – în România – a lui RARESH este vineri, 17 aprilie, în HEAT CLUB! Iar dacă pierdeţi show-ul, mai aveţi o şansă de a-l vedea, în cadrul Sunwaves Beach, de 1 mai, la Mamaia.

 

Program de sărbători – HEAT CLUB

 

Vineri – 17 aprilie – RARESH

Sambata – 18 aprilie – DJ Chrom (rezident); afterhours: Coxxo