Tag Archives: Mircea Bradu

Antologie: Partitura, Ghiveciul și Laurii

Rapsodia leacurilor sufletești de Ștefan Lazăr

Cândva, aș fi zis că va fi prima sa carte și poate unica. Nu m-aș fi gândit că de atunci, adică de acum 10 ani, de la “Gânduri”, ne vom revedea din nou la o nouă lansare. Deceniul a trecut și îmi aduce în față, un nou volum al lui Ștefan Lazăr.

57204051_2382107428500965_3181639338253352960_o

De această dată vorbim de o antologie consistentă – cu peste 500 de pagini – pline de cugetări, despre viață cu toate formele ei, dar și despre opusa sa, moartea.

Citind de fiecare dată gândurile sale, oricât ar fi de multe, pentru fiecare din ele mă opresc, îmi dau răgaz și retrăiesc amintiri ce au legătură cu ele. Căci despre asta este vorba și acum în prezenta carte, despre motto-uri adunate din viață, gânduri care ne frământă într-un moment sau altul al existenței noastre.

Coperta-Lazar-Antologie-720x400

Un deosebit gând mă duce către prefață, care este dedicată cu atâta iubire și prețuire doamnei sale, frumoasei soții, încât cred că orice femeie ar fi onorată de un astfel de mesaj cald și plin de dragoste … poate chiar mai mult decât o romantică cerere în căsătorie!

Pătrunzând în firul vieții, mă surprinde cu atât de multe lecții, încât nu pot să nu mă întreb dacă experiența de viață ne face atât de înțelepți încât să le așternem pe foaie pentru urmașii noștri ?

Iată câteva pasaje din viață:

Când trebuie să faci ceva, nu te gândi la consecințe

Dormind-muncind, ești bogat doar în vis

Un fost absent la orele de moravuri, azi e moralist

Ești puternic dacă cunoști îngerul și demonul din tine

Credoul meu, nevoia de a servi

Invidia este umbra gloriei

Pe o grămadă de gunoi, nu încap 2 cocoși

În oala săracului, apa este untură

Nu fă niciun rău și va fi bine

Vârfurile sunt pentru toată lumea, dar înălțimile nu

Sarcina vieții este să rămânem oameni

Când te simți inutil, roagă-te

și nu în ultimul rând despre sfârșitul omului

Dacă suntem egali în fața morții și ea ar trebui să fie egală în fața noastră

În mormânt, mergem cu ranița goală

Tot ce avem, moare odată cu noi

Deci gânduri din viața dumnealui, sau mai mult spus, din viața noastră, a fiecăruia.

Îî mulțumesc că mi-a dat șansa de a retrăi diverse momente din trecut, parcurgându-i scrierile, și că îi doresc multă putere, sănătate și inspirație pentru următoarele volume, după cele 5 apărute deja.

Multe gânduri și analogii în continuare domnule Lazăr! 🙂

Au mai scris despre lansarea de carte:

  • Jurnalul Bihorean, cu mulțumiri Veronica Bursașiu, aici
  • Oradea în direct aici și aici.
  • Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România: aici

 

Invitatii la lansari de carte: “Potpuriuri” si “Rafale de primavara”

Revin încet la vechile pasiuni … După aproape 4 ani de când nu am mai vorbit în public, revin la acest obicei drag mie. Dar doar temporar, și doar pentru scurt timp.

Prima mea reîntâlnire va avea loc miercuri, 16 mai. Detalii mai jos:

“Miercuri, 16 mai 2018, ora 18.00, vă invităm la lansarea cărții ”Potpuriuri”, autor Ștefan Lazăr. Evenimentul se va desfășura în Corpul I, Cetatea Oradea, etaj 1Volumul, apărut în condiții grafice excepționale la Editura Arca, cuprinde peste 1.000 de aforisme, reflecții și cugetări, ale autorului, scrise în ultimii doi ani.
Este cel de-al patrulea volum al lui Ștefan Lazăr, după ”Gânduri” (2009), ”Similitudini” (2013) și ”Circumvoluțiuni” (2016).
Vor lua cuvântul: scriitorul Mircea Bradu și Alina Gâdoiu.
Moderatorul evenimentului: Cristina Liana Pușcaș.”
Cea de-a doua va avea loc luni, 4 iunie 2018, de la ora 17.00, la Librăria Cărturești (din Lotus Oradea), unde voi avea ocazia de a fi alături de doamna mea profesoară Codruța Vancea, în lansarea unui volum de poezii frumoase și plăcute la lecturare. Este vorba despre “Rafale de primăvară“.Revin cu un later edit, ulterior.

Așadar, evenimente frumoase sunt în Oradea, important este să le știm prețui și bucura de ele.

Vă așteptăm cu drag 🙂

”Similitudini” sau gândurile lui Ștefan Lazăr

În această seară, după multele în care nu am mai scris pe blog, am fost onorată de a fi recenzor de carte. Invitată de Editura Arca la o lansare de carte, pentru a vorbi despre aceea, am spus DA fără să stau prea mult pe gânduri. Ba mai mult am vorbit despre acel volum. Cartea poartă numele de ”Similitudini” și îi aparține autorului Ștefan Lazăr. Dar mai bine vă las cu recenzia.

Coperta-Lazar-Similitudini”<<Nu mai sunt demult al acestei lumi, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esențiale – Constantin Brâncuși>>. Așa debutează volumulul cu titlul “Similitudini” al domnului Ștefan Lazăr, ”flăcăul de pe Crișuri”, cuminte, sârguincios, onest, prietenos, iubitor de pace și liniște, crescut de părinți înțelepți, respectuos, astfel spus – purtat la vreme și la școală și la biserică” – așa cum frumos îl descris dl. Mircea Bradu pe coperta verso a acestei cărți, de altfel una plină de cugetări literare sau adevărate bijuterii de viață.

Volumul este o continuare a primul său volum, intitulat ”Gânduri”, însă spre deosebire de acela, ”Similitudini” ne duce cu gândul spre și mai multe arii ale vieții noastre, spre unele valori de care câteodată ne agățăm cu tot dinadinsul, spre iubire vs ură, spre fericire vs tristețe …

Pentru a-i acorda o atenție cu totul și cu totul deosebită, autorul consideră potrivit a o dedica soției sale, precum și celor 3 copii ai lor: Ștefan jr, Cristian și Cristina – Gabriela.

Încă de la începutul lecturii, atenția și curiozitatea mi-au fost bine captate și chiar m-am regăsit în foarte multe dintre gândurile dumnealui, unele dintre ele încercând să le memorez, pe altele să  le notez, iar pe altele să le folosesc atunci când în viață mă voi lovi din nou de ele.

– ”Copilăria este unicul dar pe care nu-l putem pierde niciodată”
– ”Invidia este umbra geloziei”
– ”Dragostea e steaua pe care nu o poți obliga la o strălucire eternă”.
– ”Soarele răsare și în criză”
– ”Pacea interioară echivalează orice avere”
– ”Trecutul e atingerea rece a lumii de ieri”

Continue reading

SdC de mai

Lilişor ne informează şi de această dată că în luna mai, ediţia Schimbului de Cărţi va avea loc duminică, 23 mai, de la ora 15.00, la pizzeria Lucapiero (în sfârşit am să îmi pot ridica premiul: adică cele 4 pizza GRATIS).

Cel mai probabil că voi fi prezentă. Iau cu mine “Singur printre actori. A fi sau nu antrenor” de Mircea Bradu şi Emeric Ienei, carte apărută anul trecut sub editura Arca.

Schimb de cărţi – ediţia de Oradea

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 30 aprilie – 14 mai 2010]

În oraşul nostru, au loc, lunar, întâlniri ale pasionaţilor de literatură

Primăvara pare a-şi intra în drepturi. Gândul la zilele calde de vară, la posibilitatea de a zăbovi preţ de zile sau săptămâni într-un loc magic, plin de soare şi multă apă, parcă nu ne mai dă pace. Însă, mai avem un pic de îndurat, motiv pentru care sfârşitul de săptămână ar putea fi prilejul ideal pentru odihnă, mini-excursii sau de ce nu … pentru literatură. Şi pentru că vorbim despre lectură, vom afla despre tot ce înseamnă „Schimb de cărţi” în Oradea.

 „Schimb de cărţi” în lume

“Schimb de Cărţi” constă într-o serie de întâlniri lunare ce se desfăşoară în mai multe oraşe din România, dar şi din străinătate, simultan. Pe scurt, pasionaţii de lectură se întâlnesc pentru a schimba cărţi între ei şi a discuta într-un cadru cât mai liber şi cât mai puţin rigid, la un ceai, un suc sau o bere, despre cărţi, autori, edituri şi orice le mai trece prin minte. Intrarea este liberă şi oricine poate participa.

„Schimb de cărţi” în Oradea

Pornind de la acest model, de mai bine de doi ani de zile, în Oradea, au loc lunar, asemenea întâlniri ale pasionaţilor de lectură, prilej cu care orădeni de toate vârstele discută despre cele mai noi apariţii din lumea cărţilor, despre cărţi citite şi pe care doresc să le citească în viitorul apropiat.  „Schimb de cărţi” poate fi asemuit cu o întâlnire între prieteni: „Aşezăm cuminţi cărţile pe masă, cercetăm înfometaţi ce au adus ceilalţi şi, astfel, se leaga conversaţii” susţine Liliana Ianculescu, organizator al întâlnirilor din Oradea. Discuţiile devin, cu fiecare  ediţie, tot mai animate. Fiecare participant este liber să intre în discuţii sau doar să stea şi să asculte, savurând un ceai, o cafea, chiar şi o pizza sau ce îi place.

Continue reading

Cadoul meu de Paşte

Anul acesta ne-am promis (eu către ai mei şi invers) că nu ne facem surprize de Paşte. Zis şi făcut. Cu toate acestea, în această seară ochii mei aveau să vadă o surpriză de proporţii: o broşură despre Muzeul La Fluturi din comuna Pietroasa, în varianta engleză – de care m-am ocupat eu. Ce o face specială este tocmai faptul că la finalul textului este trecută următoarea specificaţie: “English version: Alina Gâdoiu”.

Broşura este realizată de către Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional din Bihor, sub conducerea omului de cultură, Mircea Bradu. Îi mulţumesc, şi pe această cale, pentru bucuria pe care mi-a dat-o. (fotografia nu este extrem de sugestivă, dar sper, totuşi, să fie lizibilă).

Cândva, scriam şi eu despre acest muzeu.

Descoperă România: Muzeul de Etnografie din Chişcău

În inima munţilor Apuseni, la doar 300 de metri de bine-cunoscuta “Peştera Urşilor”, în satul Chişcău (comuna Pietroasa) din judeţul nostru, soţii Flutur: Aurel şi Lucreţia, au întemeiat un senzaţional muzeu etnografic particular, pe care l-au numit “La Fluturi”. În muzeu se găsesc peste 2000 de obiecte datate încă din anul 1860. Colecţionarul Aurel Flutur povesteşte că a început să strângă obiecte vechi de mai bine de peste 30 de ani, reuşind să salveze de la dispariţie o serie de obiecte de artă populară, vestigii istorice şi etnografice. Prin 1980, pe când era taximetrist în oraşul Ştei, el a salvat un raboj agricol de la 1860, unic in Europa. Printre exponatele prezente se află şi o locomobilă fabricată în Ungaria, din anul 1910. Utilajul secular este o maşină de forţă, deplasabilă, pe roţi şi, în ciuda trecerii anilor, este încă funcţională. Acesta este una dintre cele mai valoroase piese din colecţie. Sunt multe de văzut: vase de ceramică, obiecte de uz gospodăresc, porturi populare tradiţionale româneşti, unelte agricole, căruţe sau instrumente muzicale, încă din timpul celor două războaie mondiale. Muzeul este construit într-o casă mare, cu multe camere cu diferite semnificaţii: o clasă cu băncuţe, cu tăbliţe pe care străbunii îşi luau notiţe, ba chiar ghiozdane din lemn. De asemenea se găsesc şi interioare de casă ţărănească, cum ar fi un dormitor pentru copii. Cei interesaţi de etnografie sunt invitaţi la faţa locului, mai ales că intrarea este liberă. Iar în cazul în care ajungeţi pe acolo, nu ezitaţi să-i adresaţi întrebări colecţionarului deoarece “fiecare obiect are povestea lui”, iar valoarea lor este inestimabilă. Totodată, puteţi să vă lăsaţi gândurile şi să vă exprimaţi părerile într-un caieţel de amintiri special pregătit pentru vizitatori. Aici şi-au lăsat impresii oameni din toate colţurile lumii. Am fost la Muzeul de Etnografie din Chişcău şi chiar merită văzut! Iar când astfel de locuri te lasă mut de uimire, te gândeşti câtă dreptate avea acela care frumos spunea: “Descoperă România!”

In memoriam Constantin Mălinaş…

Cu mare surprindere şi multă tristeţe am aflat, azi, de la omul de cultură Mircea Bradu, că fostul director al Bibliotecii Judeţene, Constantin Mălinaş s-a stins din viaţă, vineri, la vârsta de 68 de ani, după o suferinţă lungă: o boală necruţătoare, cancerul.

Acest post îl dedic Domniei Sale, pe care îl asociez mereu cu bunica mea fie iertată, cu care au avut o relaţie de colaboare şi o amiciţie lungă şi frumoasă. Acum, sunteţi din nou, SUS acolo, împreună, pentru a vă continua discuţiile voastre, lungi …

In memoriam Constantin Mălinaş  …

Sursă foto: BIHORŞTIRI