Am votat în sfârşit. După cum am spus într-un post mai vechi, sper că lucrurile se vor schimba.
Mircea Geoană, după ce a ieşit de la vot, a declarat (conform site-ul www.realitatea.net):
“Veniţi la vot şi dacă mă veţi vota pe mine voi fi extrem de fericit! Sper că astăzi cetăţenii României vor înţelege că participarea la vot e importantă, indiferent de opţiunui. Votez cu gândul la stabilitate şi unitate, la cei care au dificultăţi, cu gândul la familia mea, la familia celor din ţară sau de unde s-ar afla. Sper să avem alegeri corecte căci se uită întreaga Europă la noi. Dumnezeu să ne dea gândul cel bun! Vom avea înţelepciuena să alegem stabilitate unitat şi schimbare”, ulterior dorindu-le tuturor celor care îşi serbează azi onomastica urările tradiţionale.
Conform unui studiu realizat de INSOMAR, circa 54% dintre români ar vota pentru Mircea Geoană în funcţia de preşedinte, în timp ce 46% pentru actualul preşedinte Traian Băsescu. De aici deduc un lucru: era roşie se apropie sau revine.
Înainte de a începe, trebuie să spun că am să mă adaptez stilului recomandări (de altfel e şi cel pe care îl recomandăm în Zile şi Nopţi), pentru că este util. Despre experienţa mea Lexus am scris într-atât încât ar crede unii că am fost plătiţi să facem asta. Nu, doar ni s-a dat şansa de a testa un produs de calitate.
În postul de azi, voi oferi câteva motive pentru care am să votez cu ROŞU de astăzi într-o săptămână.
1. Să trăiţi bine! aşa ne promitea actualul preşedinte al României în urmă cu 5 ani de zile doar pentru a-i acorda votul de încredere. Atunci l-am votat şi am sperat în mai bine. Însă ne-a demonstrat contrariul. Deci, în acest an nu va mai primi încrederea mea în el. Din doi rămâne unul. Roşu.
2. Pentru că pe plan local, PSD este condus de domnul Ioan Mang, pentru care, personal, am un respect deosebit. La fel şi pentru ai săi. L-am susţinut şi în urmă cu un an de zile, la fel voi face şi acum.
3. Pentru că tot pe plan local, TSD este condus de Emilian Pavel, care mi-a fost coleg de şcoală timp de mulţi ani. În plus, am fost nu doar colegi, ci suntem şi prieteni foarte buni. De asemenea, părinţii lui sunt deosebiţi (mă refer şi la domnul Florian Pavel, membru al acestui partid)
4. Pentru că tot pe plan local, există câţiva membri de partid pe care îi îndrăgesc sau apreciez. Aici aş îndrăzni să îi nominalizez pe doamna Lia Pop şi fiica ei, Ina, respectiv Ana-Maria Tiron (secretar PSD). Uneori chiar şi Bogdan Hossu, fiindcă ar vrea să ajute tinerii locali.
5. Pentru că Mircea Geoană a ciocnit cu toţii invitaţii – printre care şi eu – la o nuntă la care am participat în luna septembrie. Chiar dacă a fost un gest doar de imagine, mi-a plăcut.
6. Pentru că în trecut (prin 2003-2004), PSD şi TSD de la nivel naţional au ajutat mult studenţii, prin alocarea de fonduri pentru diverse activităţi şi manifestări organizate exclusiv pentru ei. Pot spune cu certitudine acest lucru, fiindcă am “simţit” pe pielea mea. Erau mult mai multe activităţi pentru studenţi în acea perioadă şi mult mai calitative. În timp, fondurile ne-au fost reduse puţin câte puţin.
7. Pentru că bunicii mei sunt fericiţi că li s-a mărit pensia, graţie PSD-ului, susţin ei. Iar pentru mine, bunicii sunt foarte importanţi. Sunt cei care mă susţin în tot ceea ce fac şi chiar îmi încurajează părinţii să aibă mai multă încredere în mine.
9. Pentru că nu vreau ca viitorul preşedinte să fie promovat de Guţă.
Acestea sunt motivele importante pentru care voi alege roşu. Deşi votul este secret, uneori trebuie să oferim motive pentru care am făcut alegerile pe care le-am făcut.
Sper ca după 6 decembrie să trăim cu adevărat mai bine, pentru că conform doctrinei social-democrate, totul se axează pe om şi nu pe bani. Sper din suflet să fie aşa, iar tinerii cu potenţial să nu mai căute pretexte pentru a pleca din ţară, ci să reuşească aici, în ţara lor, în care s-au născut, crescut şi învăţat. Dacă însă lucrurile nu se vor schimba, sunt liberi să plece.
Se vede şi se simte că e campanie electorală. Candidaţii nu îşi mai dau de rând să calce în oraşul nostru, ba mai mult, aduc cu ei trupe de renume. Doar Mircea Geoană, adept al teoriei social-democrate, preferă să se afişeze pur şi simplu, fără prea multă tevatură după el. Însă nu aşa cred liberalii sau independenţii.
Spre exemplu azi, aşa cum anunţaseră deja în presa locală, dar şi pe blogul primarului, Crin Antonescu, alături de echipa sa de campanie de la Bucureşti, printre care şi Teodor Meleşcanu, şi-au făcut simţită prezenţa în Oradea. Desigur că nu puteau lipsi nici membrii PNL Bihor, de la primarul Ilie Bolojan, continuând cu Cornel Popa, Gheorghe Carp, Orlando Balaş, Dorel Tifor, Eduard Hellvig, Lucia Varga şi alţii. Pe lângă campania electorală făcută în Piaţa Independenţei, ei le-au pregătit orădenilor o surpriză minunată. Pe scena amplasată în parcare au urcat mai întâi, rezidenţii clubului Blue Monday, în frunte cu Andras Dutka, şi anume A-Live, care au cântat în deschiderea … lui HOLOGRAF! Treptat, şi-au făcut apariţia membrii uneia din cele mai mari şi mai logevive trupe româneşti. Dan Bitman şi ai săi ne-au încântat cu piese atât mai noi, dar şi mai vechi, dintre care ar fi: “Primăvara începe cu tine”, “Banii vorbesc”, “Romeo şi Julieta”, “Să nu îmi iei niciodată dragostea” etc. Totul s-a întâmplat live. Minunat!
Recunosc că nu sunt simpatizantă niciunui partid, însă mă bucur să avem astfel de evenimente în oraş. În decursul serii de duminică, cu începere de la ora 19.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, vor veni IRIS, pentru a-l promova pe independetul Sorin Oprescu.
Dacă ar fi mai des astfel de spectacole – nu pe banii noştri şi nu doar în ani electorali – cu siguranţă că nimănui nu i-ar displăcea să se delecteze cu muzică bună în aer liber sau în localuri cu specific.
Mâine vor avea loc alegerile europarlamentare. Mai slabă campanie electorală decât cea din acest an, nu am putut vedea. Câteva acţiuni, din loc în loc, multe afişe şi bannere, dar cam atât. Mă întreb câţi din cetăţenii acesti ţări se vor prezenta mâine la alegeri şi câţi ştiu cine sunt candidaţii?
Dacă privesc un pic spre zilele trecute şi încerc să găsesc asocieri cu alegerile, îmi amintesc de bannerul cu EBA, de cel cu Crin şi ai lui, de cel cu Geoană şi ai săi, şi, ce e cel mai important cel cu MARIAN MILUŢ, pe care l-am văzut peste tot şi care are ca slogan: “TE REPREZINTĂ!”. Nu, nu, am închis ochii şi mi-am spus că e doar un vis urât. Cine mă reprezintă? Domnul acela despre care nu am auzit niciodată? Nu e cam nene? 😦
Noa, nici nu ştiu ce să fac, dacă mă duc mâine să votez, cu cine votez şi dacă votez în alb sau nu … O mare dilemă!
Îmi amintesc că pentru alegerile din toamnă pentru europarlamentare, am muncit mult, a fost o campanie puternică şi plină de murdărie. Dar acum ? Ceva vag, să nu zică că nu a fost …
Stau câteodată şi îmi aduc aminte ce vremi şi ce oameni …
A fost odată 1 decembrie 2008. 90 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Şi în curând vom sărbători şi 19 ani de la revoluţie. Deci, aşa cum am crede, România a trecut prin multe şi am putea afirma că în prezent trăim într-o ţară modernă şi prosperă. Teoretic, azi am sărbătorit Ziua Naţională. Teoretic, eu. Practic a fost mai … neagră situaţia.
An de an, ziua de 1 decembrie o aşteptăm cu bucurie, mai ales că era zi liberă. Anul acesta mai mult decât oricând, mi-am dorit-o să vină cât mai repede, cu atât mai mult cu cât cădea într-o zi de luni. Perfect aş fi putut spune. Cădea la ţanc după o lună plină de campanie. Bucuria mea nu a durat mult.
Mă aşteptam să fie o zi liniştită, să mă pot bucura de rezultatele muncii depuse de echipa de campanie, să fiu alături de familie şi chiar să le pregătesc o specialitate cu această dublă ocazie.
Cineva nu a vrut ca dorinţa mea să devină realitate. Pe la ora 15:00 am rămas fără curent. Mă gândeam că e doar o pană de curent trecătoare. Gluma începea să se îngroaşe. După lungi insistenţe la ELECTRICA ne-am putut “bucura” de curent, din nou, PATRU ore mai târziu! E inadmisibil aşa ceva! Am petrecut acest timp la lumina lumânărilor. Deloc romantic, cum poate ar crede unii. Şi aşa mi-am petrecut eu ziua de 1 Decembrie. Ce noroc au cei de la ELECTRICA că nu ni s-a ars niciun aparat în tot acel timp … că vedeau ei “bucurii” de ziua României!
Când am reintrat în contact cu lumea înconjurătoare, şi deci cu mijloacele media, am aflat că alianţa PSD+PC a revenit din nou pe locul întâi. Mircea Geoană este convins că alianţa va face noul guvern. Să fie cum spun ei. În orice caz, am cu ce mă lăuda să ştie toată lumea. Am cu ce mă … Am şef senator!
Dar totuşi, ce tristă mi-a fost ziua naţională! … Şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea mea …
Aşa cum s-a văzut şi în sondajele făcute de mai bine de două săptămâni, alianţa PSD+PC va ocupa locul I la uninominale.
Într-adevăr, azi, România şi-a desemnat învingătorii. Alianţa PSD+PC ocupă locul I (cu 36%), urmată la mică distanţă de PD-L (31%), PNL (19%) şi UDMR (8%). Desigur, vorbim doar de rezultatele pe plan naţional. Cu toată vorbăria cu uninominalul, că votăm omul nu partidul, totuşi primele rezultate arată partidele şi nu oamenii. Cu excepţia lui Vasile Blaga, care a luat peste 50% şi deci a intrat în Senat, tot ce se discută face referire doar la partide. Victoria PSD nu înseamnă însă că Mircea Geoană devine prim-ministru, neavând suficiente procente, nu îi perminte să fie propulsat direct într-o astfel de funcţie. După negocierile cu Traian Băsescu, vom afla cât de curând cine va fi înlocuitorul lui Tăriceanu.
Între timp, cel mai important pentru noi, locuitorii Oradiei, este să aflăm cine sunt cei care ne vor reprezenta. Şi mai cu seamă, orădenii noştri, care vor fi acolo pentru a ne apăra nouă interesele şi a ne spijini în problemele noastre.
Nici chiar în această zi, campania electorală la nivel local nu a încetat, asta în ciuda faptului că este interzisă prin lege. Deputatul Eduard Hellvig, deşi neagă cu vehemenţă, şi-a desemnat oameni care să trimită orădenilor sms-uri cu îndemnul de a-l vota.
De asemenea, UDMR-ul prin Debreceni Sandor, a trimis prin intermediul messenger-ului poezii cu referire la votul lalelei (simbolul UDMR), prin care le sugerau maghiarilor din Oradea să meargă la VOT. În caz contrar, le-o vor lua românii în faţă şi deci, nu vor mai avea drept la apel.
Probleme apar la fiecare votare. Ar fi prea frumos ca totul să decurgă conform planului.
În sfârşit, politicienii locali şi-au făcut simţită prezenţa la votare încă de la orele dimineţii. Unii şi-au chemat toată presa “pe cap” doar-doar să vadă că nu fac blaturi. Alţii s-au ferit să dea ochii cu gazetarii … Cine ştie cu ce îi prindeau!
În ziua de azi, funcţionăm tot mai mult după principiul “Am blog, deci exist!”. Termenul de “blog” a fost creat abia în anul 1997, fiind o combinaţie dintre ultima literă a cuvântului web – cu referire la world wide web – şi log, adică jurnal. Un blog împărtăşeşte pagini, unde oamenii îşi pot citi şi scrie, povesti on-line experienţele personale şi pasiunile. Mai mult, blogurile au devenit chiar şi un mijloc de promovare. Efectul reclamelor pe bloguri au un impact din ce în ce mai mare. O mulţime de companii de renume, în special cele de publicitate şi advertising, apelează tot mai mult la astfel de mijloace de promovare, nu doar din perspectiva unui cost scăzut al cheltuielilor, ci şi pentru că un blog aduce de multe ori mai mulţi vizitatori decât pagină de web propriu-zisă a firmei respective. Blogul este ca o portavoce oferită fiecărei persoane. Pentru mulţi bloggeri, blogul a devenit o afacere, putând înlocui cu succes orice loc de muncă. Veniturile unui blogger cunoscut pot ajunge cu uşurinţă până la cel puţin 2000 de euro pe lună. În sfârşit, cei care vor să-şiprofite de pe urma blogului, pot să îşi ia gândul, căci astfel de exemple bloggeri pot fi numărate pe degete.
Conform unei statistici a Tehnocrati, în ultimii trei ani numărul blogurilor s-a dublat o dată la şase luni, 75.000 de bloguri sunt create în fiecare zi, 3,9 milioane de bloggeri îşi actualizează zilnic blogurile, iar estimările susţin că se înregistrează în jur de 50.000 de noi însemnări pe oră, la nivel mondial. Un avantaj deosebit este că pentru crearea unui blog nu trebuie să cunoşti programare web.
Chiar şi politicienii romani au decis să îşi facă bloguri. Ideea nu este una originală, fiind aplicată cu succes în SUA, de către candidaţii care au început deja cursa pentru preşedintia americană, printre care şi Hillary Clinton. În România, la ora actuală, câţiva dintre cei mai cunoscuţi politiceni care deţin un blog sunt: Mircea Geoană, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Ioan Mircea Paşcu sau Gheorghe Copos. Evident, Traian Băsescu a fost cea mai aşteptată personalitate din lumea bloggerilor (http://www.basescu.ro/blog.php).
Nici vedetele româneşti nu s-au lăsat mai prejos, printre ele numărându-se şi „Zâna Surprizelor”: Andreea Marin Bănică, având unul dintre cele mai populare bloguri. I se alătură ziarişti sau artişti ca: Victor Ciutacu, Tudor Chirilă,Alessandra Stoicescu, Mihai Morar, Vali Bărbulescu şi mulţi alţii. Referindu-mă şi la oamenii politici orădeni sau ziariştii locali, nu pot să nu remarc câteva bloguri precum cele ale lui Ilie Bolojan (http://bolojan.wordpress.com/), Eduard Hellvig, Alexandru Seres, Florin Ardelean, Lulu Cremeneanu, Mihai Dacin şi lista poate continua …
Într-o lume de bloggeri sunt multe de spus, motiv pentru care vom povesti de-ale blogging-ului curând…
EFEMERIDE 