În seara asta mi-a scris Moş Crăciun. Nu, chiar nu mai credeam în minuni. Oricum, la câte spamuri şi diverse cereri de link exchange-uri ce primesc în ultima perioadă mi-ar fi imposibil să mai cred că într-adevăr pot fi şi lucruri extraordinare.
S-au întâmplat atâtea în 2010 încât nici nu îmi ajung degetele de la 10 mâini să le pot număra. Am trecut atât prin lucruri extrem de frumoase, dar şi mai puţin plăcute. În fond, e firesc, nu are cum să fie totul roz întrucât ne-am plictisi cumplit.
Moş Crăciun îmi cere să scriu poveşti cu el sau să îi spun ce mi-aş dori în acest an. Personal, chiar nu îmi doresc nimic decât pace şi linişte, sănătate şi un an mai bun decât cel ce tocmai trece pentru mine şi toţi cei dragi mie. Însă, cu siguranţă, vreau să îi povestesc nu una, ci mai multe întâmplări hazlii din copilărie.
Prima este cea de care îmi amintesc cu cel mai mare drag. Era prin anul 1989, practic puţin înainte de revoluţie, când era un lucru mare să deţii o cameră video cu atât mai mult cu cât un aparat video era o şi mai mare minune. În seara de Crăciun, adunaţi în mijlocul bradului, erau membrii familiei şi câţiva prieteni apropiaţi, când la un moment dat, la uşă sună cineva. Cine să fie oare? Aveam doar 5 ani şi un pic şi aveam să îl văd în faţa ochilor mei pe însuşi Moş Crăciun care şi-a făcut timp să poposească în casa noastră şi mai mult, să stea cu noi preţ de două ore, timp în care i-am recitat poezii şi l-am încântat cu melodioare învăţate la grădiniţă. La început, eram cuprinsă de teamă şi abia că puteam scoate un zumzet, dar pe parcurs am început să prind curaj şi nu mă mai putea opri nimeni şi nimic. Din tolba Moşului au început să iasă cadouri pentru mine, pentru fratele meu, verişor, dar şi pentru mama, tata, bunici şi mătuşi. Pur şi simplu era incredibil şi totul era filmat pentru a dovedi tuturor că Moş Crăciun într-adevăr există şi are cadouri pentru toată lumea. Ani de-a rândul am urmărit apoi acea casetă convinsă fiind că EL chiar există. Am încercat să conving pe oricine nu credea în el că Moş Crăciun chiar există. Voiam să iau peste tot acea casetă şi să le-o arăt. El există!
Într-o altă seară de Crăciun, am stat să îl pândesc pe Moş Crăciun. Eram convinsă că el va apărea la fel că în alţi ani o dată cu venirea tatălui meu în casă. Nu am înţeles niciodată coincidenţa. Se făcea că era târziu şi încă nici Moşul, dar nici tata nu au ajuns acasă. La un moment dat, în sfârşit, tata a apărut, iar eu şi fratele meu în loc să îl pândim în continuare pe Moş Crăciun, ne-am dus să îl întâmpinăm pe tata. Surpriză! Când să ne întoarcem la brad, cadourile stăteau frumos aşezate şi aşteptau să fie deschise. Şi totuşi cum s-a întâmplat totul atât de repede? Nu am reuşit niciodată să găsesc răspunsul, dar ne-am bucurat de tot ce ne-a pregătit. Atunci tata ne-a spus că exact în momentul în care el intra în casă l-a văzut pe Moşul urcând pe o scăriţă şi strecurându-se tiptil în căsuţa noastră pentru aş face meseria. Am zâmbit şi ne-am bucurat de vestea dată.
Un an mai târziu, i-am pus Moşului într-o farfurie toţi bănuţii pe care i-am adunat în acel an, o scrisoare cu dorinţe mele, dar şi o felie de prăjitură pentru a-i potoli pofta de dulce. Am stat şi am aşteptat să vină să le ia. Dar nu. Nimic. Parcă nici nu îi păsa de strădania mea. La un moment dat, sătulă fiind de aşteptat am părăsit camera şi m-am îndreptat spre bucătărie pentru a cina. La finalul mesei, m-am întors în cameră şi nici banii, scrisoarea, dar nici prăjitura nu mai existau. M-am bucurat enorm şi pe de altă parte m-am întristat că nu am apucat să îl văd. Ani mai târziu, în buzunarul unui şorţ de bucătărie am găsit acea scrisoare. Nu am ştiut ce să înţeleg din această poveste şi am pus totul pe seama „What goes around comes around …”.
Moş Crăciun chiar există. Şi oricine susţine că El nu există, nu l-a văzut sau nu l-a cunoscut. Acestea sunt doar trei din cele mai frumoase amintiri de-ale mele cu acest minunat om. Bătrânul Moş Crăciun este aşteptat an de an de milioane de copii, dar şi de oameni mari, din întreaga lume. Eu îl aştept în fiecare an şi ştiu că nu m-a dezamăgit nicicând. A fost când mai darnic, când mai sărac, dar el nu m-a uitat niciodată, pentru că am încredere în el, îl aştept de fiecare dată cu sufletul la gură şi sunt sigură că oricine crede în el are numai lucruri bune de învăţat de la el şi în plus, va avea mereu o mică surpriză pentru ei.
Moş Crăciun eu nu îmi doresc decât un an mai bun, mult mai bun decât 2010, să fie bine şi pace pentru toată lumea, iubire şi sănătate, împliniri nenumărate. Asta este tot ce îmi doresc. Îţi mulţumesc că mi-ai scris şi vreau să ştii că mi-ar plăcea să citeşti toate scrisorile şi aceea care îţi vă plăcea cel mai mult să o desemnezi câştigătoare. Am încredere în tine şi ştiu că vei face cea mai bună alegere.
În final îţi mai spun că TE IUBESC MOŞ CRĂCIUN!
Mă aşteaptă din nou sărbătorile, iar anul nou sper să fie unul mult mai bun, să pot zâmbi, să pot să o iau de la început cu mai mult optimism. Mă pregătesc să plec cât de curând într-o ţară mult mai civilizată decât a noastră, să schimb puţin atmosfera şi să îmi pot face ordine în gânduri. Şi să mă întorc debordând de energie. Asta sper!
EFEMERIDE 