Exchange: Practică în străinătate

de Diana Danciu

În perioada 8-19 martie, organizaţia studenţească AIESEC desfaşoară recrutarea pentru programul Exchange. Exchange este un program unic oferit de AIESEC exclusiv studenţiilor, masteranzilor şi proaspăt absolvenţilor.

Acest program are în vedere stagii de practică în 109 ţări pe o perioadă cuprinsă între 6 săptămâni si 3 ani. Ceea ce oferă unicitate programului sunt cele 4 domenii de activitate şi anume: Dezvoltare, Educaţional, Management şi Tehnic.

Domeniul de Dezvoltare cuprinde, în general, proiecte organizate de locale AIESEC sau ONG-uri din străinătate pe teme precum dezvoltare social, sustenabilitatea mediului, asistenţă socială, etc.

Cel Educaţional are în vedere predarea unei limbi străine în şcoli, licee sau în companii unde se organizează cursuri de limbi pentru angajaţi.

Pe domeniul Management se lucrează în companii pe arii ca:  management, marketing, contabilitate, financiar, managementul proiectelor, resurse umane; iar pe Tehnic se lucrează în companii sau pe proiecte de IT pe webdesign, software, hardware, data base, inginerie, etc.

Programul este şi flexibil, poţi pleca oriunde şi oricând în cele 109 ţări, poţi sta cât vrei (între 6 săptămâni şi 3 ani) şi poţi să-ţi  alegi domeniul de activitate.

Scopul acestor stagii numite intership este de a promova internaţionalismul, de a le oferi tinerilor ocazia să-şi înceapă cariera într-un mediu diferit, să-şi exerseze abilităţile de comunicare şi de acomodare şi să intre în contact direct cu o cultură pe care o ştiau doar de la TV, cărţi, reviste sau din auzite.

Ca să poţi pleca în exchange nu-ţi trebuie o medie anume sau vreo recomandare de la vreun profesor, ci doar autodeterminare, dorinţă de noutate, curiozitate, sete de cunoaştere şi simţul aventurii.

Daca vrei sa pleci in Exchange, intră pe site-ul nostru www.aiesecoradea.ro sau ne gaseşti în campusul univeristăţii, la standurile amenajate pentru informaţii.

Învaţă, implică-te şi ieşi în faţă

De câteva zile îmi tot propun să scriu un nou post şi să nu dau tot altora loc pe aici. În sfârşit, m-am instalat frumos la biroul meu, mi-am adunat toate gândurile despre o situaţie tipic românească.

În jurul meu, sunt mulţi tineri, care sunt într-o căutare disperată a unui loc de muncă. Într-adevăr, criza şi-a spus cuvântul puternic în acest an, dar asta nu înseamnă că dacă într-adevăr voiau ceva pentru ei, nu puteau reuşi. De mai bine de o lună încoace, de când sunt parte a revistei Zile şi Nopţi – ediţia din Oradea, mă străduiesc să promovez ONG-uri studenţeşti locale (ex: ASMO, ASUO, AIESEC şi urmează JCI), şi nu doar studenţeşti, în speranţa că tinerii vor învăţă ceva din toate acestea şi se vor implica mai mult în lumea voluntariatului. Acum 7 ani, când am înfiinţat ASUO, am fost convinsă că va fi o mare schimbare pentru viaţa mea. Şi aşa a fost. În ciuda faptului că în acest an am terminat chiar şi masteratul, legătura cu ASUO a rămas, motiv pentru care am decis ca într-o măsură mai mare sau mai mică să îi ajut în realizarea BALULUI BALURILOR. Şi asta înseamnă de la promovare puternică la parteneri şi sponsori pe măsură. De restul se ocupă cei mai “în temă”.

De ce fac toate acestea? m-ar întreba multă lume. Am auzit foarte multe vorbe urâte despre mine de-a lungul timpului, pe mulţi i-a deranjat faptul că îmi place să mă implic, să fac ceva pentru studenţi, pentru oameni. Eu am mers mai departe, am continuat să îmi urmez visele şi să dau tot ce am mai bun din mine. Toate acestea m-au ajutat apoi, porţi multe mi s-au deschis, orizontul mi s-a luminat. Am cunoscut foarte mulţi oameni, iar o parte dintre ei au fost, sunt şi vor fi mai mult decât nişte prieteni, ci şi mentori, cărora le mulţumesc pe această cale. Şi pentru că la rândul meu am fost sprijinită, este rândul meu să fac acest lucru şi pentru cei care nu au acest noroc. Să valorificăm oameni cu adevărat buni şi ţara noastră să nu rămână fără de valori.

Insist în continuare că orice implicare, de orice fel, şi aici aş adăuga mai ales voluntariatul în ONG-uri care relevă şi spiritul de leadership, este una foarte bună. Dacă nu aveam un background destul de puternic în spate, după absolvirea facultăţii, cu siguranţă că nu aş fi reuşit să îmi găsesc un job sigur. Acum însă, am 2 ani şi 2 luni la DEC şi alte câteva implicări active. Şi toate acestea sunt repere importante pentru viitor. Eu cred în viitorul meu. Îmi pare că sună foarte bine.

În seara asta am aplicat pentru un alt concurs de jurnalism, pentru care, în primă fază trebuia trimis CV-ul. Am realizat că am un resume complex şi asta m-a bucurat. Apoi, am pregătit un alt resume, dar în engleză, pentru o altă experienţă nouă. Ştiu că sunt provocări mari, dar sunt deosebit de importante pentru procesul de dezvoltare profesională. Sunt o dovadă clară a calităţii profesionale a unei persoane.

Susţin implicare, susţin şi învăţarea. Cred că, în fond, toate le facem pentru noi şi nu pentru cel care ne angajează. Dacă tinerii de azi ar fi mai implicaţi în viaţa politică, socială, economică, voluntariat … nu ar mai întâmpina probleme precum imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă la finele absolvirii unei facultăţi. Companiile cer experienţă, fie că este vorba despre experienţa în ONG sau chiar joburi din timpul facultăţii. Dacă nu le ai, rişti să mai cauţi mult şi bine. Iar timpul trece …

Să nu lăsăm să treacă viaţa pe lângă noi, fără să facem nimic. Să lăsăm ceva în urma noastră. Acum, cuvintele mă duc spre filmul “This is it” în rolul principal Michael Jakson, artistul care chiar a lăsat ceva în spate după plecarea lui mult prea devreme …

Concluzia este simplă: “Învaţă, implică-te şi ieşi în faţă”

Vreme trece, vreme vine …

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la trecut, la vremuri frumoase care au fost cândva, mă ia un soi de nostalgie.

E ianuarie 2009. În urmă cu doi ani de zile, susţineam ultimele examene ale ultimei sesiuni de facultate, şi cu emoţii şi nerăbdăre mă pregăteam de o călătorie lungă. Avea să înceapa experienţa mea ca studentă ERASMUS în Atena. Trei luni de vis, departe de casă, dar mereu cu gândul la cei dragi, acolo unde am cunoscut zile frumoase, o familie extraordinară, mi-am făcut mulţi prieteni şi am învăţat să mă descurc singură printre străini, ba chiar să înţeleg, să citesc şi să scriu în limba greacă!

Pe când visul s-a terminat, am realizat că am finalizat şi facultatea. Nu aveam de unde ştii care îmi va fi drumul de acolo înainte. Şi totuşi … De mai bine de 1 an şi jumate muncesc, dar recunosc că m-am desprins cu greu de ASUO (au fost 5 ani), dar am învăţat că trebuie să urcăm pe alte trepte în existenţa noastră. Că în locul nostru vin alţi tineri, cu alte ambiţii, care vor cunoaşte la rândul lor munca într-un ONG studenţesc. Cu satisfacţiile şi bucuriile ei, deşi adesea te loveşti şi de multe neajunsuri …

Acum nu văd decât clipe frumoase când privesc spre trecut, dar privind spre viitor văd alte fapte. Într-o lună voi încheia studiul de masterat şi până atunci mai pregătesc ceva, despre care am să povestesc abia la finelele celeilalte săptămâni.

M-am revăzut cu colegii de facultate vineri seară. O parte din ei sunt deja căsătoriţi, alţii urmează. Fiecare a povestit câte puţin din realizările sale din ultima perioadă. De altfel, grupul nostru pe care l-am strâns încă din băncile facultăţii este în continuare unul unit, chiar dacă ne vedem ceva mai rar. Pentru că pe noi ne leagă prea multe amintiri, excursii, zile de naştere, bancheturi sau chiar nunţi, la care am participat, cu toţii, împreună. Ca o echipă adevărată, fiindcă întotdeauna am fost unii lângă alţii şi la bune şi la rele …

Cum s-ar zice: “Vreme trece, vreme vine … “!