Remus Toderici: “În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră”

Remus este Președintele Clubului de oratorie și leadership Oradea Toastmasters, dar este de asemenea om de bază al cotidianului local Crișana.

Eu îl cunosc de mulți ani și mă bucur tare mult că astăzi conduce Oradea Toastmasters, cu entuziasm și cu implicarea membrilor. E un om foarte activ, dar datorită contextului actual, a reușit să își mute viața în online, chiar dacă recunoaște că îi lipsesc întânirile cu prietenii săi. Remus, au trecut aproape 9 săptămâni de carantinare, te rog să ne împărtășești câteva idei:

• Ce ai învățat nou în această perioadă, ce ai redescoperit?

Cred că am învățat să fiu multitasking; nu am fost niciodată foarte bun să execut mai multe sarcini simultan și, cum în această perioadă au apărut atât de multe lucruri de făcut online, am încercat să profit de cât mai multe dintre acestea, de la webinarii și cursuri online, la spectacole de teatru, în timp ce continuam să îmi desfășor activitatea obișnuită.

• Ce îți lipsește din viața de dinainte de pandemie? Acea viață despre care spuneam că este cea normală.

Cu siguranță ieșirile cu prietenii, cu toate că ținem legătura pe rețelele de socializare sau vorbim la telefon, îmi este tare dor să ne vedem si să stăm la povești, să savurăm o pizza sau o prăjitură. Nici nu mai țin minte când am făcut asta ultima oară și abia aștept să ne vedem din nou.

• În ceea ce privește viața online, cum s-a produs trecerea de la întâlnirile fizice ale Toastmasters la cele online, care este impactul asupra oamenilor, asupra clubului și dezvoltării lor?

Am spus mereu că singurul lucru care nu se schimbă este faptul că lucrurile se schimbă mereu. La Toastmasters venim să învățăm și mă bucur că, încă din prima săptămână, ne-am adaptat și am trecut la ședințele online. Acestea, ca de altfel și ședințe obișnuite ale Toastmasters, sunt deschise tuturor celor care doresc să participe pentru a învăța lucruri noi. Chiar dacă emoțiile nu sunt aceleași când stai în fața camerei video comparativ cu ședințele în care vorbești în fața unui public, cu siguranță avem multe de învățat și din ședințele online, mai ales că online-ul, și includ aici filmulețele pe care le share-uim atât de mult pe social media, este deja parte din viața noastră.

• Care sunt activitățile / pasiunile tale care te fac să depășești mai ușor această perioadă?

Așa cum știi, îmi place teatrul, nu doar să fotografiez spectacolele de teatru ci să le savurez, iar aceasta perioadă a fost foarte bogată din acest punct de vedere. Am reușit să văd online spectacole care nu se mai joacă și pe care nu aș fi putut să le văd altfel. Aproape că nu îmi vine să ies din casă la cât de multe spectacole sunt de văzut zilnic. De asemenea, îmi place să călătoresc și să cunosc oameni și locuri noi, iar faptul că toate ședințele Toastmasters s-au mutat online, mi-a dat posibilitatea să vizitez virtual mai multe cluburi, atât din țară cât și din străinătate și să cunosc mulți oameni faini.

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni/membrii clubului 😊

În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră. Cred că una dintre cele mai importante caracteristici ale noastre este adaptabilitatea și din păcate avem nevoie de stimuli externi pentru a afla cât de mult ne putem adapta și dezvolta în situații de criză. Perioada aceasta va trece și noi vom rămâne cu lucrurile pe care le-am învățat în acest timp.

Eliza Vaș: În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.

Eliza este prietena mea de ani și ani de zile. A făcut parte din AIESEC Oradea, Toastmasters Oradea și Let’s Do It, Bihor!, apoi la terminarea studiilor de master s-a mutat la București pentru a lucra în domeniul afacerilor europene, pentru o instituție publică. O știm mereu veselă, optimistă și mereu implicată trup și suflet în ceea ce face.
Eliza, din această perioadă de peste 8 săptămâni de carantinare, te rog sa ne împărtășești câteva idei:

• Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Primul lucru pe care l-am învățat a fost acela legat de reacția oamenilor la o situație de criză. În unele cazuri, am observat o nevoie destul de mare de a securiza viața proprie și a familiei, iar în alte cazuri, am observat nevoia de a securiza viața cât mai multor oameni, propunând și implementând diverse soluții. Mi s-a părut interesant să văd cum se schimbă înțelegerea nevoilor personale și de grup în câteva săptămâni și oameni pe care îi cunoșteam dintr-o altă perspectivă au adoptat atitudini complet noi.

Din toată această situație, am ajuns la concluzia că avem nevoie de educație și sprijin pentru a face față situațiilor de criză sau contextelor impredictibile. Dacă până acum, formarea noastră s-a bazat aproape exclusiv pe ceea ce știm că este sigur, acum cred că ar trebui să avem în vedere, în școală și/sau în programele non-guvernamentale, și situații de învățare în care să ne dezvoltăm abilități și atitudini referitoare la gestionarea situațiilor de criză.

• Ce îți lipsește din viața normală?

Să pot merge la Oradea. Din cauza pandemiei, nu am putut merge acasă de Paști, nu am putut sta alături de cele mai dragi persoane. Abia aștept momentul când va fi cât de cât sigur de călătorit, deoarece dorul de casă este cel mai greu de stăvilit, mai ales în asemenea momente.

De asemenea, îmi lipsește siguranța pe care o aveam înainte când mergeam pe stradă, într-un magazin sau într-un mijloc de transport în comun. Cred că vom rămâne destul de reticenți în perioada următoare, iar acest fapt va schimba într-un fel și nivelul interacțiunilor pe care le avem cu ceilalți.

• Cum era viața înainte ? ce făceai în fiecare zi ? cum îi ajutai pe oameni ?

Viața înainte de pandemie era foarte dinamică, mai mereu pe drumuri și interacționând cu diverși oameni. Plecam pe la 8 de acasă și mă întorceam seara târziu, după ce finalizam cu serviciul și cu celelalte activități non-guvernamentale. Astfel, primele opt ore le petreceam la locul de muncă, unde am îndeosebi activități de cercetare în domeniul afacerilor europene, iar apoi seara aveam întâlniri și evenimente în cadrul asociației educaționale în care activez.

Activitățile de sprijinire a oamenilor au continuat și după pandemie, doar că s-a schimbat modalitatea de a face acest lucru. Spre exemplu, în cadrul serviciului, am scris materiale privind răspunsul instituțiilor europene la pandemie și măsurile luate, în felul acesta venind cu informații concrete și verificate despre ceea ce s-a întâmplat până la momentul publicării. În felul acesta, am arătat cum anume a sprijinit Uniunea Europeană statele membre și sper că am contribuit la diminuarea dezinformării care a existat pe aceste subiecte.

În asociație, ne-am mutat toată activitatea online și am început să organizăm o serie de webinarii gratuite pentru profesori despre cum să-și adapteze conținutul la mediul online, pentru tineri despre cum să-și drămuiască resursele financiare pe timp de criză, pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă despre cum să-și pregătească CV-ul și așa mai departe. Practic, ne-am concentrat să venim cu răspunsuri punctuale la nevoile care au apărut în rândul grupurilor țintă cu care lucrăm de obicei.

• Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Nu cred că vom mai avea parte de normalitatea cu care am fost obișnuiți până la pandemie. Cred că se vor schimba diverse lucruri în modul în care ne desfășurăm activitățile și ar fi normal să fie așa, tocmai pentru a arăta că avem lecții pe care le-am învățat în această perioadă și pe care le putem aplica în etapa de tranziție, astfel încât că fim mai eficienți, să protejăm mai bine mediul, să încurajăm inovarea, să dezvoltăm sistemele de sănătate și educație ș.a.

Iar ca prim lucru cu adevărat important pe care îl voi face va fi acela de a merge acasă. Abia aștept să mă văd în fața porții noastre.

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Aș vrea să le mulțumesc îndeosebi pentru modul în care s-au organizat (în special, cei din mediul non-guvernamental orădean) pentru a sprijini unitățile medicale cu materiale și echipamente. Prin apelurile de strângeri de fonduri pe care le-au inițiat, am putut să contribuim și noi cei care nu suntem momentan acasă.

De asemenea, mi-ar plăcea să le transmit celor dragi de acasă că poți să iei omul din Oradea și să-l duci în altă parte, dar nu poți să iei Oradea din om. Oriunde am fi plecați, purtăm mereu cu noi dragul de Oradea și încercăm să-i molipsim și pe ceilalți cu entuziasmul nostru despre orașul care ne-a crescut.

De aceea, în perioade din acestea dificile precum este pandemia ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți. O vorbă dragă vine de la bunica mea, ce spune mereu „Nu-i să nu fie”, adică mereu s-o găsi o soluție pentru un bai. Cam așa și în situația actuală.

Ionuț Breb: “Cred că generației mele i-a fost facută cadou această perioadă, pentru a putea dezvolta un gram de empatie pentru înaintașii noștri.”

Ionuț Breb este Vicepreședintele Clubului de oratorie și leadership Smedley Toastmasters, primul club de acest tip din lume. A fost de asemenea și președintele clubului Oradea Toastmasters între 2013-2014. Este o persoană foarte ambițioasă, cu abilități de leadership și de comunicare extrem de bine dezvoltate. Discursurile lui te captează de la început până la final. Eu îl cunosc de mulți ani, de pe vremea când eram membru Oradea Toastmasters și sunt tare bucuroasă că a acceptat provocarea de a ne împărtăși ideile și gândurile lui vizavi de această perioadă și nu numai.

Ionuț, au trecut aproape7 săptâmăni de carantinare, te rog sa ne impartasesti câteva idei:

• Ce ai învățat nou în această perioadă, ce ai redescoperit?

Înainte de toate, dă-mi voie să-ți multumesc pentru invitația de a împărtăși câteva gânduri în rânduri. Proiectul tău merită toată lauda și cât mai mulți cititori!

Au trecut într-adevar câteva săptămâni bune și uitându-mă în urmă, cred că au fost printre cele mai ciudate săptămâni din viața de adult. De ce? Deoarece nu am mai trecut niciodată prin vremuri de constrângeri ale libertății de mișcare. Cred că generației mele i-a fost facută cadou această perioadă, pentru a putea dezvolta un gram de empatie pentru înaintașii noștri.

Ce am învățat nou? Că pentru o viată plină de fericire nu-i nevoie de mult. E suficient un colț de casă, un colț de pâine și două ființe dragi pentru a crea un colț de rai.

Am redescoperit importanța autenticității în relații, capacitatea de a săpa adânc în subiecte comune, exercițiul împletirii visurilor personale pentru a creiona viitorul familiei.

Am fructificat de asemenea utilitatea tehnologiei, abilitatea de a-mi face 95% din muncă de acasă, de a mă conecta cu colegi de pe tot globul si de a crea noi relații. Recent am cunoscut în context semi profesional o persoană din insula Curacao, care este undeva în Caraibe și am primit invitația de a călători acolo împreună cu Laura și prichindelul William cu următoarea ocazie.

Lista lucrurilor învățate este lungă, deoarece am citit ceva mai mult, am petrecut mai mult timp în studiul domeniului meu de interes și în general am putut avea momente esențiale de reflecție.

• Ce îți lipseste din viata de dinainte de pandemie? acea viață despre care spuneam că este cea normală. Cum se împacă viața de familie și cea profesională într-un singur loc?

Nu sunt diferit față de restul semenilor cărora le lipsește la fel de mult, libertatea de mișcare. Sunt de felul meu ceva mai spontan, iar călătoriile spontane sunt ceva normal în familia noastră. Pe când eram încă in California, ajungeam acasă de la birou, ori pur și simplu spontan, o intrebam pe Laura unde dorește să își petreacă  timpul liber, aveam câteva clipe de deliberare, luam o decizie, puneam adresa in gps, și porneam la drum.  Dacă printre cititorii tăi se numără și persoane din SUA, ori persoane ce vor călători acolo și au nevoie de îndrumare în ceea ce privește puncte de atracție, atunci le fac un cadou: www.onlyinyourstate.com este probabil unul dintre website-urile mele preferate deoarece oferă liste de locuri minunate din fiecare stat al USA. Avem unul asemănător pentru România? Dacă da, vă rog postați în sectiunea de comentarii.

Îmi lipsesc oamenii, strângerile călduroase de mână și toate activitățile ce implică interacțiunea socială, umană, personală.

Viața profesională acasă e o provocare, dar având în vedere că programul meu de lucru este dupa fusul orar Californian, mă închid în birou seara, dupa ce activitatea casei s-a stins, și rămân acolo pănă târziu după miezul noptii.

• Spuneai la un moment dat că tinzi spre o libertate/independență, și pare că în aceste timpuri șă îți fi fost realizată dorința. Independența aceasta se referă la faptul că ai mutat mult din activitatea ta în online și e mai ușor să ții legătura cu oameni din toată lumea. Cum a afectat această perioadă impactul asupra legăturii umane ? Cum a fost făcută trecerea ?

Pentru independență lucrăm în fiecare zi, independență pe toate planurile. Independență față de biroul de muncă da, am atins-o automat prin izolarea impusă și respectată de noi. În acest timp am și clarificat planurile de viitor cu privire la timpul meu în birou. Lucrez în departamentul financiar al unui grup de companii, iar materia primă pentru o muncă eficientă sunt datele financiare, iar acestea sunt accesibile ușor, online.

Vorbesc zilnic cu colegii mei și cred că facem o treabă bună cu toții. Învățăm sau ne reamintim în această perioadă una dintre calitățile noastre deosebite: suntem adaptabili.

• E clar că lucrurile se vor face diferit și în această perioadă și după. Cum crezi că se vor transforma comunicarea și leadershipul în anii ce vin?

Nu știu cum se vor transforma, însă știu cum îmi doresc să evolueze atât comunicarea, cât și aspecte din leadership.

Îmi doresc să comunicăm cu folos, cu inteligență atât intelectuală, cât și emoțională, să fim mai succinți dar mai profunzi. Să fim mai pozitivi în comunicare și mai convingători, cu mai multă încredere de sine. Îmi doresc să nu mai luăm prea ușor atenția celorlalți când ei ne-o oferă neîntrerupt, dar nici să nu abuzăm de ea.

În ceea ce privește leadershipul, îmi doresc să văd lideri care știu să se pregătească pe timp de liniște pentru momente furtunoase precum cele pe care le traversăm. Ca lider, când planifici în mijlocul furtunii, este cam târziu. Furtunile sunt previzibile, de cele mai multe ori.

• Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni/membrii clubului 😊

Continuați să fiți în preajma oamenilor de calitate, așa precum Alina. Îndrăzniți să creați lucruri noi, nemaivăzute și să nu vi se piardă inima când eșecul bate la ușă, el nu este final, și adesea nici opțional. J

Oradea este frumoasă pentru că oamenii ei o fac așa!

10 concluzii ale primelor 10 zile de carantină

Sigur că perioada aceasta, cel puțin interesantă  și tristă prin care trecem, lasă multe urmări asupra noastră, atât la nivel mondial, național, dar mai ales personal.

Afectați de amploarea evenimentelor, oamenii se roagă unii pe alții să nu iasă din casă, ci să rămână izolați pentru că doar astfel se stopează efectul răspândirii coronavirusului. Și fiindcă noi suntem ascultători, suntem deja de zile bune în casă (ieșim doar pentru strictul necesar). Noroc mare, însă, că avem ce face și timpul trece bine. Astfel că în aceste zile am tras câteva concluzii vizavi de primele zile de carantină:

1. Lucrul remote, între productivitate și lipsa colegilor
   • Pentru că, Doamne ajută!, avem norocul să lucrăm de acasă, am observat că timpul de lucru este mult mai mare decât dacă am fi în birou. Fiind acasă începi dis-de-dimineață – căci timpul cu pregătirea pentru lucru și drumul efectiv până la lucru se diminuează simțitor – și termini mai târziu. Dar, este foarte bine și așa!
   • Totuși lipsa colegilor se simte. Însă grație tehnologiei, ne putem auzi și vedea via aplicaților specializate. Trecem și peste hopul acesta!
2. Stăm mai mult cu familia
   • În mod cert, în tot răul este și un bine. Faptul că stai mult mai mult cu familia decât în mod obișnuit este un lucru fantastic. Raisei îi lipsește grădinița, dar încercăm zi de zi să găsim activități diverse și variate. Va trece și perioada asta și vin altele.
3. Puzzle-uri cât pentru o viață
   • Fiindcă petrecem – ceea ce numesc unii “Quality time” – mult cu familia, puzzle-urile au devenit foarte atractive. Astfel că în aceste zile am făcut atâtea puzzle-uri cât nu am făcut toată viața.
4. Casa este mult mai curată
   • Dacă tot vine Paștele, și tot avem atât de mult timp, zilnic câte un colțișor de casă este mai curat, mai îngrijit. Avem grijă să nu mai păstrăm lucrurile inutile și să păstrăm armonia în casă. Chiar și balconul l-am redecorat cu flori colorate în ghiveci, în așteptarea primăverii. Nu e ușor întotdeauna să îți păstrezi calmul când urmărești tot ce este în jurul tău, dar știi că doar optimismul te poate ajuta să treci și peste gândurile mai puțin bune.
5. Aruncăm lucrurile care nu ne mai sunt utile sau le donăm în scop caritabil
   • Fiindcă suntem în proces de curățenie generală, aruncăm lucrurile care nu ne mai sunt utile. Ori dacă sunt încă în bune condiții și pot fi date altora, facem și asta. Însă, recomand și mai tare ca în cazul în care aveți lucruri bune, care ar putea fi date sau donate, să apelați la grupul de Facebook Licitații pentru Noel, unde se strâng bănuți pentru cazul lui. Citiți mai multe despre el, aici.
6. Ne îmbunătățim abilitățile de bucărit
   • În mod clar, stând acasă ne gătim mai mult și facem tot felul de preparate. Mergem o dată pe săptâmănă să ne luăm cele necesare pentru săptămâna ce vine. Nu ne umplem nici frigiderul sau congelatorul până la refuz. Oricum știm că nimic nu durează o veșnicie, si nu are rost să se strice mâncarea.
   • Mai ales că acum, mai mult ca niciodată, mâncarea mai veche o reciclăm. Spre exemplu am găsit 2 metode faine pentru a recicla pâinea uscată, fie a o face pesmet, fie a o reface din nou caldă și proaspătă. Sau când ai mai multe adunate prin frigider, o pizza sau o shaorma sunt tare binevenite. Nu mai aruncăm mâncarea.
   • Vom sprijini însă și business-urile locale, ne-am propus ca măcar o dată pe săptămână să comandăm de la un restaurant local. Ei au nevoie de noi, așa cum și noi avem nevoie de ei.
7. Ne mutăm în online la Oradea Toastmasters
   • La 7 ani după chartarea Oradea Toastmasters, a venit momentul mutării în online. Astfel că miercurea trecută, am participat și la prima ședință online via Zoom (o nouă aplicație pe care o învăț, folosită pentru comunicarea online). M-am bucurat să revin la ședință (cu codița după mine) după mulți ani în care nu am mai reușit să particip. Știm că acesta este doar începutul erei online la clubul de comunicare și leadership.
8. Ne uităm la teatru online pentru mari și mici
   • Cei de le Teatrul Regina Maria Oradea, respectiv Teatrul Țăndărică din București, redau online piese de teatru pentru mari, și respectiv mici. Ne uităm cu drag la ele, amintindu-ne de momentele împreună la teatru, constienți însă că vor reveni curând 🙂
9. Facem tururi virtuale prin muzeele online
   • Vreau să fac în zilele ce vin niște tururi virtuale prin marile muzee din România și din străinătate. Aici găsim o listă impresionantă de muzee care dau această ocazie. Aștept ziua în care o voi putea face și live.
10. Medităm mai mult
    • Și nu în ultimul rând, meditez mai mult. Mă gândesc la toate lucrurile importante, dar și mai puțin importante din viață. La ce contează de fapt, și ce nu. La toată graba zilnică ce este compensată acum de un timp calm și liniștit. La cum se oprește lumea, pentru ca Planeta să respire și ea în sfârșit. Ne- tras prea multe semnale de alarmă de-a lungul timpului, pe care le-am tot ignorat. Iar acum e timpul ei.

Știu că acestea sunt doar primele concluzii ale unei perioade ce se va mai prelungi, însă doar de noi depinde cât va dura. Probabil că doar atunci când Armata va intra pe străzi (modelul Italiei, ieri) ne vom liniști și vom opri această circulație a virusului. Mă bucur totuși că suntem mulți care înțelegem situația și ne auto-izolăm, pentru că știm că e doar o perioadă.

Aș minți să spun că nu mi-e frică, dar mai tare decât de acest virus, mi-e frică de consecințele sale, spre exemplu de criza economică și de tot ce va rezulta din ea. Iar criza din 2008 – prima din calitatea mea de angajat – am resimțit-o pe deplin pe proprie piele.

Tot ceea pot spune este că doar speranța și gândurile pozitive ne pot ajuta să trecem peste toate. Asta pe lângă celebra “Stai acasă”. Aștept cu nerăbdare ziua în care lucrurile vor deveni normale, și să văd cum va arăta lumea peste un an, cel puțin.

 

Un an de Oradea Toastmasters International

După aproape 3 ani de când sunt membru al Oradea Toastmasters şi la fix un an de când Oradea Toastmasters este Toastmasters International, reuşesc să îmi îndeplinesc un vis. Visul de a deveni Competent Communicator. Cu alte cuvinte, 10 discursuri oficiale, marcate şi evaluate în manualul de Comunicare Toastmasters.

Vă invit deci, mâine, 23 aprilie 2014, ora 19.30, la Hotel Ramada Oradea la o seară în care vom celebra un an de la chartarea clubului nostru, într-un cadru festiv, frumos, plin de magie.

Un an în care fiecare dintre noi a crescut atât personal, cât şi profesional, un an plin de evenimente, discursuri şi clipe frumoase. Un an cu dedicare, pasiune, muncă. Un an cu discursuri, traininguri, participări la conferinţe internaţionale. Cu alte cuvinte, un an plin.

 

Primăvara sufletului meu

Mă tot opresc câteodată din veşnica mea mişcare şi conştientizez că uneori am nevoie şi de puţină odihnă. Sunt mereu într-o perpetuă căutare de nou, de dezvoltare personală şi profesională, de parcă mâine s-ar sfârşi lumea … Însă, din când în când, Cineva acolo Sus are grijă ca eu să mă şi bucur de puţină linişte. Şi îmi trimite diverse semne. Pe care uneori le omit, iar alteori nu mai cum pentru că m-au răpus.

În alergarea mea continuă, adesea uit să mă bucur de lucrurile simple. Şi muncesc, mă implic trup şi suflet în tot ce fac, scriu, vorbesc în public, sunt şi femeie acasă şi femeie care iubeşte. Şi mă tot întreb uneori oare aşa voi putea la nesfârşit? Mi-aş dori din suflet ca răspunsul să fie un DA mare. Dar ştiu că nu va fi mereu aşa, şi că va fi un timp pentru toate. Şi tocmai pentru acest motiv, profit acum de energia mea, de puterea şi de sănătatea ce îmi sunt date, să pot să o duc aşa mult timp şi de acum încolo. Încerc să nu mă gândesc că la un moment dat lucrurile se vor schimba, priorităţile vor fi altele.

Până atunci am încă o primăvară de trăit, o vară de iubit, o toamnă de îndrăgit (şi încă ce toamnă!) şi o iarnă de liniştit. Şi alte multe care va să vină. Şi sper eu alte multe gânduri pe care, ce îi drept, mai rar, de împărtăşit pe dragul meu blog.

Azi e Ziua Pământului nostru iubit. Iar în această noapte dăm ceasul cu o oră în faţă, iar ora 4 devine ora 5, trecem pe ora de vară. Of, dragă primăvară, ce mult te mai iubim!

Au trecut 3 luni din acest an, au zburat parcă în ritmul lor rapid, fără a privi înapoi, lăsându-mă cu multe amintiri. Cu speechuri, cu emoţii, cu iubire, cu drag şi spor de muncă.

Aştept cu nerăbdare şi luna aprilie, care se anunţă una cel puţin la fel de plină, una specială şi deosebită. Aştept să mă bucur de schimbare, de iubire, de clipe fără de preţ. Dar tot la fel de mult sper să am timp să scriu şi aici, gânduri, idei, sentimente. Dacă poate nu voi reuşi, în mod sigur voi avea loc pentru alte bloguri precum: Qubiz, Paprika House, Oradea Toastmasters, Ugly Shoes, Whisper Magazine sau alte locuri unde îmi petrece destul de mult din timpul meu.

În fond, lumea e atât de mare, iar oportunităţile atât de multe, de ce mi-aş dori să mă odihnesc când mai am atât de multe de explorat? Singurul argument ar fi ca după puţină odihnă să regăsesc energia pentru a merge mai departe, a căuta, a explora.

O primăvară minunată vă doresc! Voi cum vi-o doriţi ? 🙂

Gânduri de primăvară

Wow, habar nu am cum au trecut primele 2 luni din 2014.

A venit oficial primăvăra la Oradea, şi mă uitam adineaori la ultima postare a mea care a fost acum aproape 2 luni. Şi totuşi nu m-am îndepărtat deloc de scris, doar că gândurile mele le-am lăsat pe alte bloguri sau reviste. Anul acesta a început cu multă muncă, dar mai ales cu multe ambiţii şi targete. Spuneam adineaori că mi-am aşternut ideile pe diverse bloguri sau reviste, precum:

• Blogul Qubiz
• Blogul Paprika House
• Revista Whisper Magazine
• Revista Oradea Toastmasters

şi datorită acestui fapt, am dat mai rar pe aici.

Însă nu am renunţat niciodată la a scrie, a vorbi prin scris şi a împărtăşi gândurile mele. Indiferent de locul în care le împărtăşeam.

În urmă cu câteva săptămâni, am fost în Winter Camp în Slovacia, la Jasna, o experienţă de neegalat. Indiferent că a fost vorba despre a fi sau a nu fi schior, aveai ce face pe acolo. Pentru că poţi vizita, poţi merge la Aqua Park şi poţi să te bucuri de varietatea de bucate slovace, pretutindeni. Singurul impediment este că, în ciuda faptului că este o ţară turistică, oamenii de acolo habar nu au de vreo limbă străină. Şi dacă totuşi ştiu puţină engleză, limbajul surzilor funcţionează totuşi perfect! Toate ca toate, dar a fost un teambuilding fain cu amintiri plăcute.

În schimb însă, am revenit la agitaţia fiecărei zile şi la tot felul de pregătiri. E un an special pentru mine, în care sper să îmi realizez o parte din obiectivele propuse, care nu sunt tocmai puţine şi ca la final de an, atunci când trag o linie să îmi dau seama că nu am făcut totul degeaba.

Până atunci, să aveţi parte de o primăvară minunată, cu multă sănătate şi multe bucurii! 🙂

Gânduri despre locuri frumoase şi evenimente ce ne marchează

În seara aceasta, ca în multe seri din ultimele săptămâni, am zăbovit. Am privit în urmă ziua de care mă despărţeam, încercând să înteleg anumite sensuri, anumite comportamente, anumite situaţii. Uneori, găseam răspunsuri, dar de cele mai multe ori, multe dintre întrebările mele deveneau întrebări şi în ziua următoare, şi tot aşa. Sunt multe la care încă mai caut răspuns.

Şi de multe ori, atunci, când din fericire sau nu, ajung să le înţeleg semnificaţia, îmi dau seama de fapt ce puţin contează după un alt timp. Pentru că în fapt ceea ce facem de cele mai multe ori este să ne frământăm pentru nişte lucruri – adesea inutile – în loc să ne planificăm atenţia spre cu totul şi cu totul alte direcţii.

Şi ceea ce vreau să spun în cele ce urmează este faptul că de multe ori uităm să mai visăm. Şi ne poticnim de tot felul de fleacuri cotidiene, tot frământându-ne să găsim înţelesuri, în loc să ţintim spre viitor, să găsim idealuri, să descoperim vise şi să le transformăm în realitate.

Ei bine, aşa îmi descriu ultimele câteva luni încoace. Meditând continuu asupra unor teme, care în fapt îmi dau seama că nu mai au importanţă. Şi realizez că am uitat să privesc prezentul şi să visez spre viitor.

Uneori, am şi uitat să mai visez. Dar alteori, îmi amintesc de toate visele mele din trecut, unele devenite realitate, unele uitate, iar altele dorind să devină realitate … Iar pe cele uitate sau cele în curs de a deveni realitate sau altele noi, le readuc din nou în prezentul meu şi ţes din nou un plan pentru a le transforma în ceea ce îmi doresc.

Prin toate lucrurile aparent semnificative, mi-am regăsit un mai vechi vis al meu. Anul acesta am călătorit puţin. Poate mai puţin decât mi-aş fi dorit. Însă printre regăsiri, mi s-a făcut un dor mare de Budapesta. Nu ne-am mai întâlnit de aproape 2 ani. Şi simţeam că îmi lipseşte suflul vestic …

Şi cum „ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple” funcţionează destul de bine în cazul meu, iată-mă într-una din zile privind invitaţia de a participa la un seminar organizat de Toastmasters International, tocmai în capitala Ungariei.  Nici nu am stat prea mult pe gânduri, iar sâmbăta trecută, dis-de-dimineaţă, am pornit la drum. Alături de 3 colegi şi prieteni dragi mie, am pornit spre o aventură în care aflam şi destinul clubului nostru de Public Speaking şi Oratorie, Oradea Toastmasters, precum şi al cluburilor Toastmasters din întreaga ţară, cu alte cuvinte, aşteptam verdictul ca România să intre în cel mai mare District European, Districtul 59, un motiv în plus pentru dezvoltarea noastră personală şi profesională. Iar răspunsul nu a încetat să vină. Mare ne-a fost bucuria când am aflat că este un DA, cât se poate de mare, fără prea multe abţineri şi fără niciun vot contra. Am fost acceptaţi! Pentru prima oară, după destul de mult timp, simţeam lacrimi de bucurie. A fost un moment de istorie. A fost sublim şi puţin probabil să ştiu să îl descriu în cuvinte aşa cum ar trebui.

Organizarea evenimentului a fost una de excepţie, aşa cum îi stă bine unui club de public speaking si de leadership, de talie internaţională. Oameni veniţi din toate colţurile lumii, oameni cu discursuri improvizate de mai mare hazul pe tema „Ce înseamnă umorul pentru tine?”, oameni cu discursuri pregătite demne de un Realitz Show, oameni pregătiţi şi gata să îţi ofere tot suportul de care ai nevoie. Aşa poate fi descrisă conferinţa „Budapest – Laugh and Learn of District 59”, organizată în perioada 14 – 16 noiembrie 2013. Am fost primiţi cu căldură, trataţi cu respect şi acceptaţi într-un district de mare valoare pentru Toastmasters International. Am avut mii de motive de a învăţa şi de a zâmbi. Şi apoi de a petrece preţ de câteva ore într-un oraş de vis. De la Citadelă, la Piaţa Eroilor şi alte locuri demne de povestit ale unei capitale demne de admirat. Mi-a fost mai mare dragul să revin aici, să mă bucur la maxim de fiecare clipă care mi-a fost dată şi să mai îmi doresc să revin de fiecare dată când voi avea ocazia. A fost încă un moment în care am realizat ce multă importanţă dăm, de cele mai multe ori, unor lucruri atât de insignifiante, în loc să ne bucurăm de magia lucrurilor mărunte.

Dacă ar fi să conştientizez mai des acest lucru, totul s-ar schimba simţitor. Însă până atunci încep să conştientizez magia Sărbătorilor ce va să vină, a Crăciunului de care ne mai desparte atât de puţin timp, a Anului Nou care mai că nu aşteaptă nerăbdător să îşi facă apariţia şi a multor altor lucruri minunate …

Însă toate la timpul şi vremea lor. Ce va să vină …

Poze mai multe pe pagina mea de Facebook.

Oradea Toastmasters lansează Proiect 100

Oradea Toastmasters – al doilea ONG de suflet pentru mine, după ce 5 ani de zile, în timpul facultăţii m-am dedicat ASUO – despre care v-am tot povestit în ultimele postări, a avut o evoluţie fulminantă în acest an.

2013 a adus multe noutăţi în cadrul clubului, au avut loc tot felul de evenimente accesibile publicului orădean, iar pe 1 aprilie, acest an, clubul a intrat OFICIAL şi pe harta Toastmasters International.

De atunci, lucrurile au prins cu totul şi cu totul alt contur. Clubul a evoluat prin evoluţia membrilor, prin dorinţa lor de a se implica, de a se dezvolta personal şi profesional. Iar de la 1 iulie, prin noua conducere, totul a luat o altă amploare.

Despre lucrurile simple

“Lucruri simple sunt de`ajuns
Nu-mi doresc nimic in plus
Orice vise as avea
Lucruri simple voi pastra
Cerul albastru, eu si tu
E de ajuns doar muzica
Lucruri simple voï pastra”

Aproape că uitasem că mai există lucrurile simple. Poate și pentru că trăim într-o viață destul de dinamică și plină de provocări, în care timpul este unul foarte prețios. Ne trezim dimineața, suntem cu ochii pe ceas clipă de clipă, abia mai apucăm să ne pregătim și fugim direct la serviciu. Acolo, ne așteaptă colegi și multe obligații de serviciu pe care trebuie să le facem cu multă sârguință. Apoi, la finalul celor 8, 10 sau cine știe câte alte ore ne întoarcem spre casă și mai trece o zi și ne dăm seamă că dacă ziua de 30 de ore s-ar inventa ne-ar fi de mare ajutor. Însă, atunci când ne așteptăm mai puțin, un semnal de alarmă ne lovește timpanul. Fie că este o pierdere, fie că cineva drag ne demonstrează ce înseamnă mai multe decât casă și serviciu, fie un Festival al Luminii, care ne amintește de minunăția lucrurilor simple.

Mi se întâmplă și mie. După o perioadă agitată, apare întotdeauna acel semnal pe care nu îl mai pot ignora orice aș face. Viața e mai mult decât doar casă și serviciu. E de fapt liniștea pe care o simți atunci când, de exemplu, te plimbi alene pe străzile orașului și apuci să vezi frumusețea lui într-o seară frumoasă de vară. Și atunci îți amintește de lucrurile simple, de puținele griji ale copilăriei, a vieții de liceu sau a studenției, când singurule probleme erau învățatul, prieteniile și ieșirile. Și te bucurai de orice.

Timpul însă trece, uneori pe nesimțite, și ajungi să simți cum anii trec peste tine și tu nici nu știi cum ai ținut pasul cu ei. Și te întrebi cum mai ieri aveai 20 de ani și dintr-o dată schimbi prefixul … Cum ai putut să faci atât de multe și totuși să nu ții seamă de el, timpul.

Habar nu am cum au trecut 29 de ani de viaţă. Ce pot spune este că apreciez tot mai mult momentele de linişte, de bucurie, de lucrurile simple. Să mă bucur de iubire şi de tot ce îmi poate oferi ea prin iubirea de el, de cei dragi, de tot ce înseamnă frumos.

Au mai rămas doar 7 zile până când împlinesc 29 de ani. 2 zile mai târziu voi susţine, în ultima şedinţă ca Preşedinte Oradea Toastmasters, discursul cu titlul sugestiv, de altfel “Despre lucrurile simple”, referindu-mă aşadar la toate lucrurile mici şi frumoase care ne fac viaţa mai specială.

Orice vise aş avea, lucrurile simple voi păstra …