Orlando Balas

Circulaţi, vă rog!

Posted on

de Orlando Balaş

Un arbore matur, de exemplu un fag înalt de 20 de metri, are o suprafaţă totală a frunzelor de aproximativ 1.200 de metri pătraţi. Conform Societăţii Europene de Arboricultură, un astfel de arbore prelucrează într-o zi însorită 36.000 de metri cubi de aer, care conţin 18 kg de dioxid de carbon. El filtrează cea mai mare parte a substanţelor dăunătoare din aerul prelucrat şi produce zilnic 13 kg de oxigen, care acoperă necesarul a 10 oameni.

Dacă un arbore de dimensiunea aceasta este tăiat pentru a face loc unei străzi, unui chioşc sau unui loc de parcare, ar trebui plantaţi 2.000 de puieţi cu un volum al coroanei de un metru cub pentru a compensa pe termen scurt pierderile pentru sănătatea oamenilor. Iar pentru a compensa măcar pe termen lung tăierea unui singur copac matur, ar trebui plantaţi zeci de puieţi în aceeaşi zonă, pentru că doar puţine exemplare ajung la maturitate.

În Europa civilizată locuinţele sunt despărţite de şosea de o perdea cât mai deasă de arbori. Arborii sunt numerotaţi şi uneori au cip-uri care conţin informaţii privind starea lor de sănătate şi îngrijirea care trebuie să li se acorde, iar tăierea unui copac în interiorul unei localităţi se aprobă foarte greu, doar în situaţii excepţionale.

În România autorităţile aprobă înţelegător orice business la parterul blocului, tot felul de clădiri prin parcuri sau soluţii geniale de îmbunătăţire a traficului, fără să ţină cont de copacii care le stau în cale. Zeci, sute, mii, milioane de arbori sunt doborâţi în urma unor decizii luate prea grăbit, fără chibzuirea tuturor variantelor posibile, fără să se ţină cont de importanţa vitală a acestor copaci.

În iunie 1990, un tovarăş cu funcţie justifica anihilarea brutală a manifestaţiei din Piaţa Universităţii prin faptul că manifestanţii blocau circulaţia. E o tristă ironie că în prezent mai marii zilei justifică tăierea marilor arbori de pe bulevarde prin necesitatea fluidizării traficului.

Circulaţi, tovarăşi, circulaţi, dar lăsaţi-ne şi să respirăm!

Advertisements

Arno Gerlach: România la trei ani de la integrarea în UE

Posted on Updated on

De Orlando Balaş

Vineri, 27 august, de la ora 18, în Sala Mare a Primăriei Oradea, Academia Civică a avut un invitat special care a ţinut o conferinţă despre progresele şi regresele înregistrate de România la trei ani de la integrarea în UE. Invitatul este iniţiatorul şi coordonatorul fundaţiei „Rumänienhilfe” („Ajutor pentru România”) din Wuppertal, inginerul Arno Gerlach, care de 21 de ani a organizat şi condus 33 de convoaie cu ajutoare umanitare înspre ţara noastră, constând în sute de TIR-uri cu medicamente, aparatură medicală, alimente şi haine pentru spitale, oameni bolnavi şi săraci. Pentru aceasta, el şi echipa lui de 36 de voluntari au muncit în fiecare an luni de zile şi şi-au petrecut fiecare concediu conducând TIR-urile de ajutoare până în cele mai îndepărtate colţuri ale României.

Arno Gerlach este un om politic influent, consilier local în oraşul Wuppertal, prieten şi colaborator apropiat al cancelarilor germani Helmut Kohl şi Angela Merkel, dar şi al unor personalităţi din România, cum ar fi Corneliu Coposu, Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu sau Romulus Rusan. El este primul cetăţean străin care a fost decorat la propunerea societăţii civile cu ordinul Steaua României în grad de cavaler, în 2000, pentru merite umanitare deosebite.

În prima parte a conferinţei, Arno Gerlach a vorbit despre faptul că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate înainte de 2007, având restanţe grave în combaterea corupţiei şi asigurarea unui act de justiţie sigur şi echitabil. Cu toate acestea, vorbitorul a fost de părere că România trebuie ajutată în continuare de către Europa mai ales prin cooperare la nivelul pregătirii de specialişti şi a schimbului de competenţe în toate domeniile. România ar trebui să asigure specialiştilor români, medici, profesori, ingineri, condiţiile unei vieţi decente în ţară şi o perspectivă de viitor rezonabilă, deoarece va putea progresa doar dacă îşi va păstra specialiştii de care este nevoie cel mai mult în spitalele, şcolile şi întreprinderile româneşti.

Read the rest of this entry »

Muzică gratis în prag de prezidenţiale

Posted on Updated on

Se vede şi se simte că e campanie electorală. Candidaţii nu îşi mai dau de rând să calce în oraşul nostru, ba mai mult, aduc cu ei trupe de renume. Doar Mircea Geoană, adept al teoriei social-democrate, preferă să se afişeze pur şi simplu, fără prea multă tevatură după el. Însă nu aşa cred liberalii sau independenţii.

Spre exemplu azi, aşa cum anunţaseră deja în presa locală, dar şi pe blogul primarului, Crin Antonescu, alături de echipa sa de campanie de la Bucureşti, printre care şi Teodor Meleşcanu, şi-au făcut simţită prezenţa în Oradea. Desigur că nu puteau lipsi nici membrii PNL Bihor, de la primarul Ilie Bolojan, continuând cu Cornel Popa, Gheorghe Carp, Orlando Balaş, Dorel Tifor, Eduard Hellvig, Lucia Varga şi alţii. Pe lângă campania electorală făcută în Piaţa Independenţei, ei le-au pregătit orădenilor o surpriză minunată. Pe scena amplasată în parcare au urcat mai întâi, rezidenţii clubului Blue Monday, în frunte cu Andras Dutka, şi anume A-Live, care au cântat în deschiderea … lui HOLOGRAF! Treptat, şi-au făcut apariţia membrii uneia din cele mai mari şi mai logevive trupe româneşti. Dan Bitman şi ai săi ne-au încântat cu piese atât mai noi, dar şi mai vechi, dintre care ar fi: “Primăvara începe cu tine”,  “Banii vorbesc”, “Romeo şi Julieta”, “Să nu îmi iei niciodată dragostea” etc. Totul s-a întâmplat live. Minunat!

Recunosc că nu sunt simpatizantă niciunui partid, însă mă bucur să avem astfel de evenimente în oraş. În decursul serii de duminică, cu începere de la ora 19.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, vor veni IRIS, pentru a-l promova pe independetul Sorin Oprescu.

Dacă ar fi mai des astfel de spectacole – nu pe banii noştri şi nu doar în ani electorali – cu siguranţă că nimănui nu i-ar displăcea să se delecteze cu muzică bună în aer liber sau în localuri cu specific.

Un copac

Posted on

Imaginaţi-vă

că acesta este

un fag de 100 de ani,

înalt de 20 de metri şi

cu un diametru al coroanei

de 12 metri. Are o suprafaţă a

coroanei de 120 de metri pătraţi,

iar cele 600.000 de frunze ale sale

reprezintă o suprafaţă verde de 1.200 de

 metri pătraţi. Canalele din ţesutul

frunzelor sale reprezintă o suprafaţă de

schimb de gaze de 15.000 de metri pătraţi, cât două

terenuri de fotbal! Într-o zi însorită, acest copac

prelucrează 9.400 litri, respectiv 18 kg de CO2. La un

procent de 0,03% CO2 conţinut în aer, asta înseamnă 36.000

 de metri cubi de aer prelucraţi zilnic de frunzele acestui copac,

care filtrează şi cea mai mare parte din bacteriile, sporii de

ciuperci, praful şi alte substanţe dăunătoare care plutesc în aer. În

plus, aerul este umidificat, deoarece acest copac absoarbe şi elimină

400 de litri de apă pe zi. Cele 13 kg de oxigen produs de copac prin

 fotosinteză acoperă necesarul a 10 oameni. Într-o singură zi, acest

copac produce 12 kg de zahăr,  din care îşi construieşte toate

substanţele organice. O parte o înmagazinează sub formă de

lemn nou. Dacă acest copac ar fi tăiat pentru a face loc unei

 străzi, unui chioşc sau unui loc de parcare, sau pentru că

cineva s-a plâns că face prea multă umbră,

ar fi nevoie să fie plantaţi 2.000 de

copaci tineri cu

un volum al

coroanei

de câte un

metru cub

pentru a

compensa

pierderile

pentru

sănătatea

oamenilor.

În România plantarea acestor 2.000 de copaci tineri ar costa peste 100.000 de lei.

Orlando Balaş revine în 24FUN

Posted on Updated on

Nu, nu este vorba despre un nou interviu (citeşte aici), ci de faptul că lui Orlando Balaş i s-a propus o colaborare cu 24FUN – ediţia de Oradea şi prin urmare în curând va putea fi şi citit în revistă (anunţ dat în premieră!)

Cu toate că a declarat printr-un comunicat de presă că pleacă de la Primărie şi de la universitate, cel puţin pentru următorii 2 ani, când se va afla în concediu de paternitate, dumnealui a fost de acord să colaboreze cu revista, acest lucru nu îi necesită foarte mult timp, câteva minute o dată pe săptămână.

Aşteptăm …

D’ale funcţiilor

Posted on

Nu prea îmi place să comentez funcţiile care se tot împart în stânga şi în dreapta în ultima perioadă. Parcă se dă pâine caldă pe gratis şi se stă la coadă kilometrică. Prinde cine poate, cine nu prinde, rămâne cu nişte resturi, dar tot prinde ceva.

Că Orlando Balaş a plecat de la Primărie şi în locul lui a venit, la foarte scurt timp un alt consilier, că Alexandru Seres a devenit şef interimar la revista “Familia”, el însuşi fiind, de asemenea, unul dintre cei 4 consilieri ai lui Ilie Bolojan, că cutare şi cutare a ocupat vari-funcţii … sincer, aşa nu mă mai surprinde nicio astfel de ştire. Nu am nimic de comentat la adresa celor mai sus numiţi, fiind de altfel oameni respectabili, care au o activitate ştiinţifică în spate şi sunt compatibili cu postul ocupat, dar sunt mulţi alţii care nu îşi găsesc locul pe funcţie … Nici nu am de gând să fac o listă cu cei la care fac referire, pentru că presa i-a dezvăluit deja.

Mă tem însă de un lucru, că vom ajunge să fim dictaţi de oameni ale căror competenţe sunt foarte discutabile şi şubrede … Oricum, politica se face cum se face, scandalurile nu mai contesc, unde vom ajunge? Ţara arde şi ei se scarpină în cele trei litere moi (citat din domnul Dorel Tifor). Ce trist …

Orlando Balaş: “România are nevoie de oameni cu caracter si de legi bune si respectate”

Posted on Updated on

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 15-21 mai 2009]

Orlando Balas este una dintre personalitatile marcante ale Oradiei. Pe lânga activitatile sale de lector universitar, de consilier al primarului Ilie Bolojan, invitatul din aceasta saptamâna se poate mândri si cu diverse titluri obtinute de-a lungul timpului, cum ar fi un doctorat magna cum laude în literatura comparata. De curând, a initiat o petitie prin care solici-ta introducerea în grila de programe difuzate de TVS a macar trei canale în limba germana: pentru ca în Oradea limba germana este predata de la gradinita la universitate, dar si pentru ca multe dintre firmele oradene fac afaceri cu firme din Germania sau Au-stria. Militant pentru ecologie si familist convins (are un baietel de 3 ani, Mario), dar si un om pentru care corectitudinea si cinstea sunt calitati mai presus de orice, Orlando Balas îsi deschide acum sufletul în fata cititorilor, asa cum poate nu s-a mai întâmplat vreodata. (e-mail: orlando.balas@oradea.ro)

 Orlando Balas

Cum va descrieti activitatea universitara?

A fi cadru universitar înseamna, teoretic, sa faci doua lucruri: cercetare si predare. Orice om care cunoaste si alte sisteme de învatamânt din Europa îsi da seama ca, la capitolul cercetare, stam destul de rau, universitatile noastre nefiind un loc în care sa se poata face cercetare serioasa în conditii de-cente. În majoritatea cazurilor, cercetarea e la noi o activitate individuala, sustinuta prin efort propriu, din dorinta de autoperfectionare sau pentru ca trebuie sa ai un doctorat sau articole si carti publicate pentru a avansa profesional. Partea didactica a activitatii mele universitare îmi da motive constante de bucurie. E o activitate care îmi face mare pla-cere, în care am autonomie si în care ma întâlnesc mereu cu situatii noi. La literatura aleg teme sau carti care cred ca îi intereseaza pe studenti, în care se pot regasi. Nu îmi place sa le dau studentilor o interpretare anume a unor texte, ci sa îi fac sa gândeasca cu mintea lor si sa gaseasca ei sensuri si explicatii noi ale întâmplarilor povestite de scriitorii pe care îi studiem. La gramatica am satisfactia de a-i învata ceva concret pe studenti, de a observa progresele pe care le fac ghidati de mine.

 Se spune ca sunteti un profesor necrutator…

Sunt un profesor sever, dar asta din respect fata de studenti. La mine la ore vorbim pe rând si ne ascultam unii pe altii. De asemenea, nu tolerez copiatul la examene, pentru ca e o forma de furt. Nu le cer studentilor sa stie totul la examen, sa fie geniali, ci sa faca dovada unui efort onest de învatare. E important ca notele sa reflecte ierarhia reala a grupei, bazata pe cunostintele acumulate prin munca. Dupa o experienta de peste 12 ani la catedra pot spune ca se lucreaza mult mai bine daca impui disciplina chiar de la început. Am crezut initial ca atitudinea aceasta severa îmi atrage antipatia studentilor, mi s-a spus chiar ca studentii ma considera un profesor “rau”, care nu îi lasa sa copieze sau sa comunice la examene, dar am avut surpriza sa constat ca lucrurile nu stau asa. La ultima evaluare pe care studentii au facut-o profesorilor, dând în mod anonim note în functie de 15 criterii, am primit nota 9,36, o medie foarte mare, care îmi confirma ca munca serioasa, “nemteasca”, e apreciata. Cred ca învatatul nu a omorât pe nimeni si studentul simte o satisfactie mult mai mare când stie ca a trecut un examen pe cinstite.

Care credeti ca va este aportul în cultura oradeana? Dar în cea româneasca în general?

Nu pot sa fac astfel de aprecieri si, în principiu, cred ca nu am un aport semnificativ în cultura oradeana sau româ-neasca. Articolele, traducerile si cartile mele de literatura au fost citite, în cel mai bun caz, doar de câteva sute de oameni, cu un folos pe care nu îl pot aprecia, în timp ce cartile mele de germana s-au tiparit si vândut în peste 20.000 de exemplare, ba una dintre ele a fost tradusa si în maghiara. Sunt deci mai degraba un autor de manuale, un fel de Ivanca Olivotto pentru limba germana, decât un om de cultura în sensul clasic al cuvântului. Sunt împacat cu asta, sunt multumit ca sunt un profesor ok si un autor de cursuri si carti de exercitii apreciate.

Dintre toate volumele aparute, de care va simtiti cel mai legat?

De nici unul. Ele sunt deja de domeniul trecutului. Eu traiesc în prezent, eventual orientat spre viitor.

Cum de ati ales sa scrieti manuale de limba germana?

Din întâmplare. În urma cu sase ani am trimis o scrisoare la Editura Polirom, în care am facut câteva propuneri de traduceri. În capul listei era o traducere a Cântecului Nibelun-gilor din original, din germana medie, nu din traducerea în germana moderna. În încheiere am spus ca as putea scrie, eventual, si un manual de germana care se adreseaza celor care nu stiu sau au uitat gramatica, un curs practic pentru omul obisnuit, care sa explice totul pas cu pas, cu exemple atât în germana, cât si în româna, care sa permita învatarea într-un timp cât mai scurt a unei germane corecte. Cei de la editura au fost interesati de aceasta ultima propunere, eu m-am pus pe lucru si asa am ajuns autor de manuale.

Dat fiind interesul românilor pentru limba germana, cum ar trebui sa procedeze cineva pentru a o învata rapid si fara sa întâmpine greutati?

În principiu, deoarece germana nu e o limba usoara, desi e foarte logica, e recomandabil sa ai un profesor bun, care sa stie limba si sa stie si sa predea. Apoi îti trebuie carti si dictionare bune si multa rabdare si perseverenta. E nevoie de motivatie, pentru ca nefiind o limba usoara si vorbita peste tot în lume, nu o înveti doar asa, sa fie, ci îti trebuie un scop pentru care sa faci acest efort. Pentru copii si în gene-ral pentru tineri e de mare ajutor sa poata auzi germana si de la televizor. Daca se uita la desene animate, la filme sau la divertisment într-o limba straina, pot sa prinda din zbor limba reala, asa cum multa lume a învatat la noi limba spaniola de la telenovele.

Daca ar fi sa mai scrieti literatura, ati opta pentru proza sau poezie?

Am scris versuri doar în tinerete; volumasul Borderline (Linia de granita) l-am publicat la 24 de ani. Acum nu as mai scrie, daca as avea timp si liniste, decât proza. Cred ca proza, care are intriga, actiune etc. e un vehicul mult mai bun pentru a transmite ceva.

Care a fost ultima carte citita, respectiv preferata dvs.?

Ultima carte citita e A avea sau a fi de Erich Fromm. Nu am o carte preferata. Citesc tot mai putina literatura beletristica. Cum timpul disponibil e limitat, prefer cartile din care învat ceva, care ma ajuta sa înteleg lumea în care traiesc.

Ce presupune consilierea primarului Ilie Bolojan?

Ca si consilier al primarului ma ocup de anumite probleme pe care acesta mi le repartizeaza, cum ar fi de exemplu, mai recent, coordonarea lucrarilor la Parcul Olosig. A fi consilierul unui primar nu înseamna neaparat sa îi dai sfaturi. Cel putin eu nu ma vad în postura de a-i da sfaturi lui Ilie Bolojan, un om cu o experienta administrativa si de viata mai mare ca a mea. Nu as putea spune ca primarul a facut unele lucruri pentru ca i-am spus eu, ci mai degraba i-am întarit poate o convingere proprie în anumite privinte. De exemplu l-am încurajat, ca sa spun asa, sa promoveze efectuarea cadastrului spa-tiilor verzi, în ciuda unor interese contrare. Sau, atunci când s-a pus problema folosirii terenului gol de la iesirea din oras spre Beius, am sustinut ca e mai bine sa plantam o perdea de copaci, decât sa fie vândut pentru construirea unui bloc sau a înca unui supermarket. Ca si consilier al primarului particip la redactarea sau modificarea unor regulamente si pot sa propun anumite proiecte sau sa atrag atentia asupra unor probleme din oras. Cred ca e de datoria mea sa îmi spun parerea în chestiuni ce ne afecteaza ca si cetateni ai orasului, chiar daca asta nu îmi face viata mai comoda. Nu sunt omul care sa tac pentru a-i fi comod, ci prefer sa fiu mai degraba cu sufletul în rai, decât cu sacii în caruta.

Sunteti un militant ecologist, ati fost implicat activ în manifestatiile care au oprit taierea salciilor de pe malul Crisului, ati organizat în toamna o actiune de plantare fara precedent în Oradea. Ce va motiveaza?

Nu vreau ca peste ani copiii mei sa ma întrebe ce am facut eu pentru ca ei sa aiba parte de conditii de viata suportabile, iar eu sa fiu vinovat pentru ca am facut prea putin. Încerc sa traiesc cât mai responsabil si sa îi fac si pe altii sa devina constienti ca resursele planetei sunt limitate si ca natura trebuie protejata. Schimbarile climatice sunt reale, în România avem doar doua anotimpuri, în Bihor au fost deja tornade! Poluarea provocata de stilul de viata consumist si distru-gerea naturii au si vor avea efecte tot mai grave asupra vietii oamenilor. Mi se pare ca nu e un efort prea mare sa eco-nomisim apa si curentul, sa încercam sa nu consumam în nestire, sa plantam copaci si sa protejam mediul prin gesturi simple, dar eficiente, ca reabilitarea termica a locuin-telor, alegerea unei aparaturi electrice care consuma mai putin sau folosirea cu masura a automobilului. 

Câteva persoane marcante din viata dvs….

Familia mea si câtiva dintre profesorii si prietenii mei.

Daca ar trebui sa va descrieti în câteva cuvinte, acestea ar fi…

Nu stiu sa îmi fac autoportretul, pentru ca propria persoana nu e tocmai în centrul preocuparilor mele. Mi se reproseaza frecvent ca as fi un idealist sau chiar taliban, dar nu cred ca e asa. Sunt un om cu picioarele pe pamânt, poate condus mai degraba de câteva principii decât de interese imediate. Cred ca trebuie sa ne respectam cuvântul dat. Cred ca trebuie sa respectam legile si regulile pe care le stabilim. Daca avem o lege si e buna, trebuie sa o respectam, daca nu e buna trebuie sa încercam sa o schimbam, nu sa o fentam. şmecheria româneasca poate duce la câstig pe termen scurt, dar în mod sigur duce la pierdere pe termen mediu si lung. Problema României nu e lipsa inteligentei sau a banilor, ci lipsa încrederii între oameni, cauzata de încalcarea cuvântului dat, a contractelor si a legilor. România are nevoie în primul rând de oameni de caracter si de legi bune si respectate.

Aveti un politician preferat?

Prefer politicienii care au curajul sa îsi sustina ideile chiar si atunci când nu sunt populare. Prefer oamenii care fac ceva pentru comunitate si care se tin de cuvânt. Degeaba e simpatic si popular un politician daca sustine din interes electoral o lege care nu se poate aplica si apoi spune ca trebuie sa uitam promisiunile facute, ca acum e criza. Degeaba se prezinta ca un luptator anti-sistem, daca de fapt e doar un reprezentant fardat al sistemului corupt. Cred ca ar trebui sa nu mai votam oameni care si-au încalcat promisiunile, pentru ca, daca cineva te-a mintit o data, te va minti si a doua oara.

Ca om cu preocupari estetice, cum ati defini femeia ideala?

E sotia mea. Din pacate nu cred ca raspunsul le va folosi cititorilor dumneavoastra…

Ca familist convins, v-ati gândit la o masina de familie precum… Chevrolet Orlando?

Da, m-au sunat deja niste prieteni… Am auzit ca va semana cu Opel Zafira, adica are 7 locuri pe scaune. Daca mi-as cumpara o astfel de masina si mi-as pune copiii pe locurile din spate, as putea citi în presa ca i-am transportat în portbagaj (cum s-a întâmplat cu Ilie Bolojan – n. red.). Serios vorbind, nu mi-as lua un lucru doar pentru ca are acelasi nume ca si mine. Apoi, sunt un pieton convins, am rezistat pâna la aceasta vârsta si fara masina proprie, cred ca ma voi descurca si de acum încolo cu taxiul, când sunt grabit, cu tramvaiul si cu trenul si, mai ales, cu mersul pe jos.

Care ar fi mesajul pe care l-ati transmite oradenilor?

Nu cred ca sunt în postura de a transmite mesaje ora-denilor. Încercati la case mai mari… Ca sa va dau, totusi, un raspuns, repet ce le spun si studentilor mei: depinde de fiecare dintre noi cum arata lumea în care traim. Prin urmare, daca vrem sa traim mai bine, într-o lume si o tara mai buna, trebuie sa ne respectam unii pe altii, sa res-pectam legile, sa ne intereseze ce se întâmpla si dincolo de gardul sau buzunarul propriu. Cea mai sigura investitie pe care o putem face pentru noi si urmasii nostri nu e într-o afacere, într-un cont sau într-un fond de pensii, ci în comunitate, în educatie si în protejarea naturii.