Posted in Cugetari

The show must go on, post covid

M-am gândit mult înainte de a mă decide să scriu. După mai bine de un an și jumătate de cand s-a instalat pandemia, la fel ca mulți oameni din întreaga lume, am avut o perioadă grea.

Cu multe încercări, dar și cu multe învățăminte. Am trecut prin multe, dar nu le voi enumera acum, nu acesta este scopul postării. Nu zic ca nu au fost și momente faine, dar poate mai puține ca altă dată …

În mod cert nu o sa uit cum mi-am rupt mâna dreaptă prin februarie si niciodată nu-mi va mai fi la fel. Și multe altele. Mai târziu, prin aprilie și mai, m-am vaccinat. Am prins dozele de Pfizer. Era o minune, pe atunci. Am fost convinsă că încet, încet, lucrurile se vor așeza și ne vom relua obiceiurile noastre dragi. A venit vara, am circulat cu certificatul verde și părea că porțile ni se deschid atât de ușor și parcă nici teama de înainte nu o mai aveam.

Toamna a venit si ea, și Raisa a început școala. Trăiam emoțiile unui nou început. Nu a durat foarte mult, însă. Câteva zile mai tarziu, absolut aleator m-am testat rapid, pentru că micuta mea avea febră și voiam să știu dacă are ceva. A ieșit negativă. Eu însă … NU. Nu îmi venea să cred! Nu aveam simptome. M-am retestat imediat și rezultatul a fost tot pozitiv. Am cerut un PCR, care a venit a doua zi dimineață. Urma să primesc rezultatul 24 de ore mai târziu. Pozitiv și 14 zile de izolare.

Deși mă așteptam că după 2 teste rapide pozitive, să fie și un PCR pozitiv, tot a fost un șoc când am primit SMS-ul. Am trecut apoi peste formalitățile, discuțiile și … lacrimile. cu DSPul. Au trecut 11 zile de atunci.

Îi mulțumesc Celui de SUS că a avut grija de noi, dar inevitabil si vaccinului care m-a ajutat sa trec peste o formă nu gravă, ceea ce le doresc tuturor celor care află că sunt confirmați.

Ca o paranteză, eu cred că vaccinarea nu este degeaba. Fiica mea are la zi toate vaccinurile obligatorii. Pe cele contracost (printre care cel pentru varicelă etc) nu i le-am făcut și adesea regret. A făcut varicelă, e drept o formă ușoară, dar cel mai grav este că a transmis-o la adulți care au făcut forme foarte urâte. Cândva, când eram noi mici, nu erau vaccinuri pentru astfel de boli și am făcut si varicelă, pojar, oreon … forme urâte. Azi sunt, și de ce să nu profităm de ele, dacă sunt gratuite și s-au dovedit științific beneficiile lor ?

Ca o concluzie vizavi de COVID, eu cred ca este și despre cum ne raportăm noi la situație. E drept că nu am avut o formă gravă, dar am încercat să îmi găsesc preocupări în aceste zile, să nu mă gândesc că am boala cea mai modernă. A fost greu câteodată, dar cred că ce a fost mai greu a trecut.

Să privim cu calm și răbdare întreaga situație, chiar dacă nu e tocmai ușor să faci asta. Să ne odihnim și să ne gândim la lucruri care ne fac existența mai bună.

Cred ca este viață și în covid, și mai ales după. The show must go on!

Posted in Cugetari

2020 ne-a arătăt însă că Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Nu mai e niciun secret faptul că pandemia din acest an ne-a schimbat tuturor cursul obișnuit al vieții. Aveam fiecare din noi o rutină, un ritm alert, cu care deja rezonam, chiar dacă uneori era tare epuizant. Dar ne odihneam și a doua zi o luam de la capăt. Și tot așa de ani și ani de zile. Eram convinși că așa va fi mereu, ba mai mult, va accelera pe măsură ce anii vor trece.

2020 ne-a arătăt însă că Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Și ne-a schimbat întregul ritm de viață.

Am început să lucrez de acasă, lucru care cândva era imposibil de imaginat, cu copila care era cu noi zi de zi, și de care trebuia de asemenea să avem grijă, pe lângă taskurile de la job, ori treburile gospodărești.

A fost acea perioadă de redescoperire, o perioadă când am învățat mai multe de-ale gastronomie, o perioadă mai liniștită și mai centrată pe familie, o perioadă în care am descoperit și ce au făcut alții în lockdown.

Apoi a venit vara, am început să reieșim din case, să meargă din nou la grădiniță, chiar dacă pentru scurt timp, să mă reîntorc la lucru, like in old times. Am putut merge la mare, am putut să ne întoarcem la o viață cu care deja eram obișnuiți. Am fost să ne alegem primarii. Am sperat că încet lucrurile se întorc la normalitate. Raisa a mai mers o lună la grădiniță, după care, din octombrie ne-am reîntors la viața din primăvară. Mai mult lucru de acasă, fișe de făcut de acasă, și redescoperit alte taine culinare, ori renovări gospodărești.

A mai rămas o lună din acest an. A fost un an greu, cu multe încercări, multă panică, teamă, multe gânduri. A fost un an neașteptat, dar a avut într-adevăr și părțile lui bune. Poate că omenirea avea nevoie de un restart la modul cum obișnuiam să ne trăim viețile, să contemplăm mai mult, să avem grijă de sănătatea noastră și a celor din jur. Și cel mai important este să rămânem sănătoși, că apoi le deslușim noi pe toate.

2021 se anunță unul promițător, cu o încheiere a acestei pandemii, dar cel mai probabil o viață cum ne-am obișnuit să o avem va fi probabil în 2022. Asta dacă cumva normalitatea cu care eram obișnuiți este de fapt adevărata normalitate.

(poza preluata de pe internet)

Sunt optimistă că anii cei mai buni sunt cei care or să vină și că dacă am reușit să trecem de acest an putem trece peste multe alte greutăți.

La Mulți Ani România! La Mulți ani, Români, să fim sănătoși și să ne respectăm unii pe alții!

Posted in Calatorii

Gânduri de vacanță pe timp de pandemie – Turcia 2020

Ne-am decis ca anul acesta să mergem în vacanță în Turcia. Zis și făcut. La începutul lunii februarie, am vizitat un târg de turism în Oradea și am primit mai multe oferte, iar în final am decis să mergem cu Simbotour, cei cu care am fost și în luna noastră de miere, în Cipru. Am plătit avansul de confirmare.

Apoi a venit pandemia. Ca mulți alți turiști, am vrut să renunțăm, însă cei de la agenție ne-au spus să mai așteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile până în august. Ceea ce am și făcut, și în final, după ce s-a dat drumul la zborurile spre Turcia, ne-am decis să mergem.

  • A fost o vacanță cum nu credeam în vremuri de pandemie, în Turcia – Side (31 august – 7 septembrie):
    • lume destul de puțină pe la plajă, multe hoteluri sunt închise, deci nici vorbă de aglomerație
    • în bazare, la fel foarte puțini turiști, și, așa cum auzisem, poți negocia bine cu ei. Eu, personal, atâtea produse Nike și Adidas arătând perfect – și despre care am înțeles că sunt doar fake-uri – nu am văzut în viața mea, iar prețuri mici … mici de tot.
    • sincer, a fost o vacanță mult peste așteptarile mele, si desi ne-am tot sucit și răsucit, acum îmi pare bine că am mers, a fost frumos tare 🙂
        • cu măști, cu dezinfectante, cu multă curățenie, și mai ales cu feelingul acela în resort că nu e pandemie, că doar respectam niște norme de igienă; nu să simt frica pe care o simt în țara noastră
        • în resort – Sunis Kumkoy beach resort & spa, mâncare foarte bună și variată, activități foarte faine atât pentru adulți, dar mai ales pentru copii (fiica mea a fost în lumea ei). Seara aveau showuri cu adevărat deosebite;
        • Într-o seară, au organizat un Quiz de muzică (jocul meu preferat) având 3 runde: Ghicește melodia, Ghicește artistul, Ghicește filmul a cărui coloana sonoră era difuzată, și am avut bucuria și șansa de a căștiga locul 1 !
        • în avion a fost full atât la dus cât și la întors, dar lumea purta măști. În aeroportul Antalya, foarte multe controale la bagaje

      Acestea sunt cateva gânduri pe scurt, dar vreau să zic să nu renunțați la vacanțele voastre în Turcia în acest an, e safe și lumea ia totul cu calm, nu cu panică.

Cu această vacanță, mai bifăm o țară vizitată, dar e drum lung până departe 🙂

Posted in Cugetari, pandemie

Ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată

Prima săptămână din viața din stare de alertă a trecut și ea. Mă întreba ieri un coleg dacă mai știu de câte săptămâni suntem remote. Ne-am dat seama că sunt deja 10. Am ajuns să mă bucur din plin să îmi revăd colegii pe stradă, zâmbitori, optimiști și încrezători. Iar azi a fost una din acele zile 🙂

Azi a fost și prima plimbare lungă prin orașul meu, Oradea. S-a dovedit a fi una plină de aer curat, de oameni cu zâmbetul pe buze, care păreau mai optimiști ca niciodată. Dar, totul se întâmplă într-un oraș în care totul este închis … sau, din loc în loc, câte un magazin are porțile deschise, dar cu toate mențiunile legate de curățenie stipulate la intrare. În rest, fie totul este în șantier, fie totul închis. Urâtă criză, urâtă de tot, ce a lovit peste tot și în toate domeniile…

Optimism din pandemie

Lucrurile par însă să se aranjeze încet, primele promisiuni pentru redeschiderea lor pe 1 iunie par să vină… Și pentru că încet-încet, ne apropiem de o nouă normalitate, închei și seria interviurilor dedicate vieții pe timp de pandemie, cu mulțumiri multe și celor 3 doamne din această săptămână:

  • Ioana Mădălina Ștefănică:
    • “Indiferent de direcția în care vâltoarea vieții te duce, Călăuza Unică este iubirea”
  • Diana Preda:
    • “Propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă”…
  • Florentina Lăzău:
    • “A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea”

Ele se alătură astfel celorlalți invitați ai mei, așadar nu mai puțin de 18 oameni frumoși s-au alăturat proiectului meu de a afla cum e viața în pandemie și de a transmite gândurile lor optimiste celor dragi, prietenilor și cititorilor. Și le mulțumesc încă o dată, pe această cale.

Pentru mine, gândurile lor și tot ce a însemnat pozitivismul cum că “TOTUL VA FI BINE” mi-au dat putere și încredere, atunci când simțeam uneori că … nu mai puteam. Și știam că e firesc să fie așa, la fel de firesc cum va fi și de acum încolo, pentru că tot mai multe provocări vor apărea și cu tot mai multe situații imprevizibile ne vom confrunta.

Deși îl consider un an ratat, mediocru și dificil, sunt optimistă că lucrurile se vor îndrepta, că ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată.

 

Posted in Cugetari

Sărbători de Paște în vremea coronavirusului

În România, marti, 14 aprilie a fost prelungită starea de urgență cu încă o lună de zile.

Eu cred că după ce ne vom întoarce la rutina noastră zilnică, după un timp vom uita această perioadă, considerând-o una crudă pentru existența noastră. Dar tot la fel de tare cred că ne va și lipsi această perioadă. Probabil că nu des ne vom întâlni cu atâtea restricții și vom aprecia diferit libertatea. Probabil că nu des ne vom întâlni cu perioade în care să fim mai mult alături de familie, dar în același timp să lucrăm pentru casă și pentru job. Nu des ne vom mai întâlni cu perioade în care casa înainte de Paște ar fi curată lună și bec. Nu des ne vom mai întâlni cu perioade în care Paștele nu va mai fi petrecut cu cei dragi și cu prietenii, dar va fi doar cu cei din familie, cei ai casei. Pentru că așa cum am mai tot zis, în orice rău trebuie să vedem și un pic de bine. Și în mod cert, trebuie privită și cu optimism această perioadă. Ca să nu mai zic faptul că ești poate mai productiv, mai creativ, mai inventiv. Și te poți redescoperi.

Cine va fi responsabil pentru toată această poveste?

Însă, pe lângă toate acestea, cineva va trebuie sa fie responsabil pentru tot ce s-a întâmplat în lume. Multe din pandemiile din istorie au pornit din Asia. E cazul ca cineva să fie își asume vina pentru tot ce s-a întâmplat. E ok, putem tăcea o perioadă, ne adăptăm și respecta regulile, dar la un moment dat și limitele noastre sunt atinse, și nu mai tot putem răbda. Avem nevoie de un răspuns la tot ce s-a întâmplat. Nu poți lua sute de mii de vieți de oameni, să pui la pământ sisteme medicale, să distrugi economia atâtor țări, să oprești oamenii să își vadă de viața lor normală, și totuși să închizi ochii ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu, așa ceva nu mai putem tolera!

Criza din țara noastră

Țara noastră are deja peste o lună de carantină. 1 milion de oameni care au intrat în șomaj tehnic, o economie care resimte tot mai puternic această criză, în special în domeniul turism, Horeca, Retail; un sistem medical puternic afectat de la cadre medicale la pacienți. Și asta nu e tot! Răul de abia începe …

Noi, Oradea, suntem un caz mai izolat, căci aici se repornesc mai multe sectoare, se iau măsuri, echipamente necesare, și treptat se repornește economia, iar cei care încă aplică telemunca, sunt o mină de aur pentru oraș, iar acolo unde este nevoie de support, Primăria se implică și ajută. Însă ce ne facem cu restul țării? Cum vor răzbi la finalul celei de-a doua lună de carantinare?

Mereu îmi amintesc de criza din 2008 și de efectele ei … A fost o criză economică foarte grea, sper să fi învățat ceva din ea și să fim acum mult mai atenți să ieșim mai repede din ea, însă …

Aici intervine ceea ce spuneam mai sus, despre responsabilii care acum ar trebui să ajute aceste țări și pe oamenii lor să își revină din acest șoc medical și economic.

Sigur că ne așteptam să apară o nouă criză, căci așa se întâmplă mereu, o dată la circa 10 ani, dar nu ne așteptam poate și la o pandemie. Mereu au fost pandemii de-a lungul istoriei, dar trăind într-o eră a tehnologiei, când totul se rezolvă atât de repede, parcă nu ai fi crezut că nu se va găsi un leac pentru ea mult mult mai repede decât ceea ce se preconizează.

pasteMai sunt atât de multe de spus și văzut, rămână să urmărim situația în mod curent, dar în același timp să nu fim pasivi, să respectăm regulile, dar și să ajutăm oameni în nevoie ori, să susținem cadre medicale, industriile afectate, precum și producătorii locali, să ne facem treaba cât mai bine la locul de muncă, și nu în ultimul rând să avem grija de sănătatea noastră și a celor dragi.

Până atunci un sfârșit de săptămână plăcut, Sărbători de Paște Binecuvântate și multă sănătate! (poza este de la Paștele de anul trecut)