Mă tot opresc câteodată din veşnica mea mişcare şi conştientizez că uneori am nevoie şi de puţină odihnă. Sunt mereu într-o perpetuă căutare de nou, de dezvoltare personală şi profesională, de parcă mâine s-ar sfârşi lumea … Însă, din când în când, Cineva acolo Sus are grijă ca eu să mă şi bucur de puţină linişte. Şi îmi trimite diverse semne. Pe care uneori le omit, iar alteori nu mai cum pentru că m-au răpus.
În alergarea mea continuă, adesea uit să mă bucur de lucrurile simple. Şi muncesc, mă implic trup şi suflet în tot ce fac, scriu, vorbesc în public, sunt şi femeie acasă şi femeie care iubeşte. Şi mă tot întreb uneori oare aşa voi putea la nesfârşit? Mi-aş dori din suflet ca răspunsul să fie un DA mare. Dar ştiu că nu va fi mereu aşa, şi că va fi un timp pentru toate. Şi tocmai pentru acest motiv, profit acum de energia mea, de puterea şi de sănătatea ce îmi sunt date, să pot să o duc aşa mult timp şi de acum încolo. Încerc să nu mă gândesc că la un moment dat lucrurile se vor schimba, priorităţile vor fi altele.
Până atunci am încă o primăvară de trăit, o vară de iubit, o toamnă de îndrăgit (şi încă ce toamnă!) şi o iarnă de liniştit. Şi alte multe care va să vină. Şi sper eu alte multe gânduri pe care, ce îi drept, mai rar, de împărtăşit pe dragul meu blog.
Azi e Ziua Pământului nostru iubit. Iar în această noapte dăm ceasul cu o oră în faţă, iar ora 4 devine ora 5, trecem pe ora de vară. Of, dragă primăvară, ce mult te mai iubim!
Au trecut 3 luni din acest an, au zburat parcă în ritmul lor rapid, fără a privi înapoi, lăsându-mă cu multe amintiri. Cu speechuri, cu emoţii, cu iubire, cu drag şi spor de muncă.
Aştept cu nerăbdare şi luna aprilie, care se anunţă una cel puţin la fel de plină, una specială şi deosebită. Aştept să mă bucur de schimbare, de iubire, de clipe fără de preţ. Dar tot la fel de mult sper să am timp să scriu şi aici, gânduri, idei, sentimente. Dacă poate nu voi reuşi, în mod sigur voi avea loc pentru alte bloguri precum: Qubiz, Paprika House, Oradea Toastmasters, Ugly Shoes, Whisper Magazine sau alte locuri unde îmi petrece destul de mult din timpul meu.
În fond, lumea e atât de mare, iar oportunităţile atât de multe, de ce mi-aş dori să mă odihnesc când mai am atât de multe de explorat? Singurul argument ar fi ca după puţină odihnă să regăsesc energia pentru a merge mai departe, a căuta, a explora.
O primăvară minunată vă doresc! Voi cum vi-o doriţi ? 🙂
Și dacă încă nu v-am convins să încercați, atunci chiar merită să le faceți o vizită, între Fostul Banana Joe și Why Not, pe Strada Mihai Eminescu nr. 29. Eu voi reveni curând. 🙂
EFEMERIDE 